Modelul empiric

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Iconofobie jpeg

Pe palierul funcționalității sociale a unui individ, experiența tinde – în percepția tuturor – să constituie principala virtute. Ea trece, cu succes, înaintea inteligenței personale, a pregătirii teoretice, posibil superioare, și chiar a principialității structurale (nu auzim oare, vai, atît de frecvent, fraza „o fi cutare așa și așa” – detaliu care trebuie citit drept mai ticălos! –, „dar are o experiență, domnule, în domeniul lui de activitate, ce-l face absolut indispensabil”?). În România, cel puțin (meteahnă comunistă, cred), această gîndire a fost covîrșitoare în primul deceniu post-revoluționar (și multă vreme după, din păcate), fapt, am astăzi impresia, absolut fatal pentru dezvoltarea noastră ulterioară în lumea liberă. Vă amintiți argumentul fundamental al susținătorilor fanatici ai lui Ion Iliescu din anii ’90? Experiența, bineînțeles. Fostul colaborator al lui Ceaușescu și fruntaș comunist avea, în ochii celor mai mulți, știința sistemului, calitate care, chipurile, îl transforma într-un element vital pentru exercitarea puterii în spațiul mioritic. Fără el nu s-ar fi putut trăi, pur și simplu. Paranoia ajunsese la un așa nivel de răspîndire publică, încît pînă și contestatarii noului „secretar general” (al FSN-PDSR-PSD acum, nu al defunctului PCR) începuseră să și-o asume întrucîtva. Auzeam, destul de des pentru a nu intra în derută eu însumi (student la vremea respectivă), pînă și printre intelectualii cu înclinație sinceră spre liberalism occidental, părerea că va fi „mai firesc” cu Iliescu președinte decît cu oricine altcineva. „Măcar vreo doi-trei ani, pînă se va termina tranziția asta de la un sistem la altul”, ziceau ei resemnați. Rațiu și Câmpeanu „nu mîncaseră” – nu-i așa? – „salam cu soia”. Nu știau ce și cum cu Români(c)a, nu aveau – aidoma tuturor ceorlalți de altfel, exceptîndu-l pe Tătuc – experiență, nu ne puteau, prin urmare, salva. Numai un comuist deținea „iarba fiarelor” (bolșevice). Doar el putea exorciza, vînjos și incoruptibil, comunismul din noi. Totodată, putea moși, înțelept, vocația apuseană a neamului carpato-danubiano-pontic, vocație „ascunsă”, se vede, în mentalitarul nostru de profunzime.

Cît ne-a costat, pe termen lung, o asemenea perspectivă nu trebuie să mai comentez. S-a văzut și încă se mai vede cu ochiul liber. Problema e că politicul a influențat toate palierele societății și, treptat, am asistat, în acel deceniu de după ceaușism – de la economie la fotbal, de la cultură la turism și de la comportamentul civic la servicii –, la ceea ce, justificat, s-a numit „restaurație”. Una fără Ceaușescu, se înțelege, și, prin determinare, fără tirania din ultimii ani ai dictaturii sale. Într-un anumit sens, am bănuiala că acesta a fost, în fond, scopul, fie și subliminal, al generației respective de români. Își doreau, mai mult ori mai puțin fățiș, o reabilitare a anilor ’60-’70, cînd, sub Ceașescu, iată, se trăise (destul de) „bine”. Nu conta că ne aflam într-un context istoric esențialmente diferit în anii ’90. Mirajul tinereții lor (venit din nostalgia deceniului 1965-1975) trebuia „refăcut” cumva. Așa le dicta „experiența”. Ca atare, „experimentații” au pus mîna pe țară, împingînd-o, cu mentalitățile lor inadecvate momentului (prin blocajul de care ele dădeau dovadă), ireversibil, către stagnarea pernicioasă. Am intrat, voios, în ceea ce Gabriel Liiceanu a conceptualizat, într-o manieră strălucită, drept „încremenirea în proiect.” Istoria a luat o pauză pentru noi, episod plin de consecințe maligne: apariția și creșterea sinistră a corupției, erodarea dinamicii economice (dinamică eșuată undeva între socialism și capitalism sălbatic), debusolarea generațiilor tinere și împingerea lor spre emigrare, în fine, nașterea unor „ștabi” mai odioși decît cei din trecut, prin puterile discreționare care le erau conferite de circumstanțe. „Experiența” devenise „mama” declinului național, năruind – ca pe niște castele de nisip –, pas cu pas, aspirațiile celor uciși și răniți în decembrie 1989. S-a probat (oare a cîta oară în istoria mondială?) că un lucru bun (căderea comunismului) poate deveni rău (nașterea neocomunismului) dintr-o simplă „răsucire” de viziune. Paradoxal, „experiența” trecutului ne-a arătat că „experiența” privită ca adevăr absolut în prezent poate deveni, rapid, un veritabil impuls suicidal.

Revelația de mai sus contrazice, practic, o întreagă tradiție filozofică, începută odinioară cu Platon. Tradiția în cauză ne învață că, prin experiență, ajungem, gradual, mai valoroși, întrucît, prezumtiv, acumulînd segmente multiple de viață, nu vom mai repeta greșelile de altădată. Ironic, experiența însăși ne demonstrează că nu se întîmplă aproape niciodată astfel.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.