Monstrul triumfului (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Monstrul triumfului (I) jpeg

În 1929, cînd se pune problema ca strămoșul Arcului de Triumf din București să fie reconstruit în forma de azi, Tzigara-Samurcaș zice că acest „monstru de la Șosea“ (foto) ar fi mai bine să fie înlocuit cu o copie a unuia din arcele lui Traian, „arătînd prin aceasta legătura noastră cu romanii“. Arhitectul Arcului, Petre Antonescu, răspunde că propunerea de a dărîma și înlocui monumentul pe sub care trecuse Ferdinand cu armata română victorioasă e la rîndul ei „monstruoasă“. Citez mai departe: „ideea de a face un Arc în stil clasic roman e fundamental greşită, deoarece nu a fost niciodată vorba să comemorăm latinitatea noastră [...], ci să slăvim victoria cea mare a Istoriei noastre“ printr-o artă care „nu este arta romană, ci arta românească, după cum limba noastră nu mai e cea latină, ci cea românească. Făcînd din monumentele noastre nişte copii servile după altele, ar fi să dăm un brevet de incapacitate generaţiei de azi, care s-a dovedit a fi aceea a înfăptuirilor celor mai mari din istoria noastră“. Iată o controversă modernă despre procentul de antichitate exigibil arhitecturii triumfale. Aceeași controversă trebuie să fi avut loc, deși n-a lăsat urme, în însăși antichitatea romană, care însă a rupt, din acest punct de vedere, cu grecii, inventînd arcul de triumf așa cum a inventat și coloana acoperită cu basoreliefuri istoricizante.

Arcul acesta, care a stat în perioada 1922-1936 pe locul celui de azi, avea o bază de piatră și o structură din beton armat, însă cea mai mare parte a fațadei era provizorie, din șipci, lut și ipsos. Asta pentru că fusese ridicat în grabă, ca să poată fi inaugurat a doua zi după încoronarea la Alba Iulia a lui Ferdinand și a Mariei. Antichitatea e acolo: printre cele opt statui (de ipsos) care îl decorau se aflau și un soldat roman și unul dac, cărora le corespundeau, printre datele glorioase marcate pe el, anii 101 și 107. Un text al lui Iorga, inscripționat cu litere de aur, celebrează victoria în război săvîrșită „prin sabia regelui Ferdinand […] și gîndul reginei Maria“. O ironie din partea lui Iorga e de neconceput în context, dar formularea e oricum nefericită, pentru că lasă să se înțeleagă că Ferdinand ataca la baionetă în timp ce Maria visa pe divan, ceea ce e cum nu se poate mai greșit. Din tot ce a făcut regina în război, reiese în realitate că era cel puțin la fel de curajoasă ca el.

Ziceam că în epocă monumentul are mulți dușmani. Lui Orest Tafrali îi face impresia dezechilibrată a unei „porți colosale, din care lipsesc aripile“, statuile fiind „hidoase“. Cezar Petrescu îl declară „un falnic monument de prost gust“. În vremea asta, paianta se deteriorează și nici Comisiunea Serbărilor Încoronării, nici Primăria, nici Ministerul Cultelor și Artelor, nici Consiliul de Miniștri nu-și asumă responsabilitatea, hotărînd ba demolarea, ba consolidarea, ba refacerea, dar întotdeauna pe spezele altei instituții. G. Ionescu-Șișeşti notează: „streinii fac din arc simbolul dezechilibrului dintre pretenţiile şi mijloacele noastre“.

Acum, era oare vechiul Arc din imagine monstruos și de prost gust? Aș vrea să pot spune că da, pentru că admir fermitatea și originalitatea celor care anulează scurt, dintr-o vorbă, mari proiecte publice (Marele Zid Chinezesc? O mizerie. Sistematizarea haussmanniană? Ce pierdere imensă!). Să ai atîta libertate de gîndire, un instinct atît de sigur al frumosului, iată ce mi-aș dori și eu, mai mult ca orice. O să remarc doar, banal, că o discuție strict estetică despre un monument comemorativ este reducționistă. Și încă ceva – îmi place să mi-i imaginez pe acești critici evaluînd același monument dacă el s-ar afla în Roma sau Berlin, unde nu e exclus ca, subit, monstruozitatea să se transforme într-o supremă biruință arhitecturală. (Invers, se știe cîte petiții au semnat Maupassant, Dumas, Huysmans și alții împotriva urîțeniei și absurdității turnului Eiffel.)

Arcul acesta nu era lipsit de predecesori în București, unde se mai ridicaseră arce triumfale la 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918-19, azi dispărute. Unele par să fi fost interesante arhitectural, dar documentația lor fotografică e dezastruoasă. Despre cel construit din lemn pentru intrarea armatelor române după cîștigarea Independenței, nici măcar nu se știe sigur unde anume fusese amplasat în 1878. Sigur că trebuie să vedem și latura pozitivă a acestei sărăcii de informații – avem o capitală atît de bogată în monumente, încît cinci-șase arce de triumf sînt mizilicuri pentru noi. Despre relația lor, și mai ales a Arcului bucureștean de azi cu trecutul antic, săptămîna viitoare.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: wikipedia.org

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.