Nu Dragnea e subiectul

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Într-un articol de acum cîteva zile, jurnalistul Vlad Petreanu întreabă și se întreabă dacă nu cumva, în mintea alegătorului PSD, ar trebui să se aprindă un semnal de alarmă în urma nenumăratelor semnale externe care avertizează asupra derapajelor grave ale vîrfurilor partidului. „Cum se face că, totuși, atunci cînd o lume întreagă dezaprobă acțiunile conducerii partidului, conducerea continuă să insiste că toată lumea greșește, în afară de dl Dragnea?“ Întrebare perfect legitimă cu un răspuns, totuși, complicat. Spun asta pentru că, în opinia mea, ea trebuie completată de o alta. Și anume, de ce continuă să adune PSD voturi? De ce rămîne primul partid în opțiunea publicului în condițiile amintitelor derapaje? Merită poate menționat aici că în spațiul public românesc continuă să persiste o nefericită imagine generică a votantului PSD cu înfățișarea unui arhetip lombrozian, incapabil de autonomie și de control asupra propriei vieți. Un personaj care își cedează fără luptă independența și e pe alocuri fericit să își servească stăpînul a cărui unică și esențială calitate e că deține puterea. E suficient să vă uitați pe paginile de Facebook ale unora dintre reprezentanții Opoziției după recentul și tristul miting al PSD de la Craiova. Veți vedea pesediști descriși ca mai sus.

Înainte de a încerca un răspuns, aș observa totuși că, în pofida senzației că PSD domină tot și toate, după 20 mai 1990, sub nici una din înfățișările sale nu a obținut singur o majoritate absolută. Pesediștii, așadar, buni sau răi, nu sînt majoritari. Ei reprezintă o parte semnificativă a societății românești, însă doar incoerența celor care li s-au opus, prea lași sau prea nepregătiți pentru a face față, le-a oferit de-a lungul timpului atîția ani de exercitare a puterii prin reprezentanții lor – un șir lung care începe cu frauda FSN din lunile ulterioare Revoluției. Pentru cine nu își mai aduce aminte, FSN ar fi trebuit să pregătească țara pentru primele alegeri democratice și apoi să dispară în istorie cu sentimentul datoriei împlinite. În loc de asta, a participat la alegeri, pe care le-a cîștigat cu un scor zdrobitor, mizînd pe o campanie de o ticăloșie încă neegalată, deși în prezent se fac eforturi majore pe aceleași linii retorice xenofobe, izolaționiste și conspiraționiste. Fără fraude și capturarea statului, PSD este un partid mare și atît.

O a doua observație este că PSD nu a fost același partid în toți cei 30 de ani scurși de la Revoluție. Dacă în 1990 era partidul muncitorilor de pe marile platforme industriale și al mediului rural, azi este mai degrabă partidul burgheziei de stat (funcționari, oameni de afaceri dependenți de fonduri publice și copii ai foștilor privilegiați comuniști și ai tranziției din anii ’90). Gîndul că PSD e un partid al săracilor României e greșit. Sociologul Barbu Mateescu a demonstrat la un moment dat că zona de societate care dispune de cele mai puține resurse a demisionat practic din viața publică și refuză să se mai prezinte la vot. Așadar, de ce PSD?

Un prim răspuns ține de tranzacția oferită de PSD. Nu, nu e vorba de răul cel mai mic, ci de siguranța unei anumite secțiuni din societate că partidul livrează. Un exemplu: șocul reducerii prin decizie guvernamentală a salariilor în 2010 e încă prezent în mintea multora. Alegerile din 2012 au fost cîștigate de USL (PSD + PNL) cu un scor fără drept de apel, cu promisiunea că veniturile angajaților de la stat vor fi readuse la niveluri comparabile cu momentul anterior introducerii austerității. Promisiunea a fost în bună măsură respectată. E greu să le ceri milioanelor de angajați ai statului și familiilor lor să ignore lucrul ăsta, mai ales în condițiile în care cel mai greu loviți fuseseră exact cei care nu profitau de pe urma funcției deținute. Detaliile din dosarele DNA deschise ulteior dovedeau, de altfel, că administrația PDL continua să facă investiții aiuritoare în paralel cu reducerea de salarii. Scenariul se menține și în prezent, fie că vorbim de pensii, de salariul minim sau de alocația pentru creșterea copiilor.

Un al doilea motiv pentru care PSD continuă să fie primul partid (în sondaje, cel puțin) ține de complexitatea subiectelor alese ca vîrf de lance de Opoziție. Oricît de grav ar fi asaltul împotriva Justiției, chestiunea rămîne tehnică și greu de asimilat la nivelul vieții de zi cu zi. Subiectul este esențial și trebuie explicat la nesfîrșit, însă, dacă celelalte teme sînt ignorate sau prost abordate, toată lumea pierde. Foarte relevantă e și organizarea internă. Am mai scris-o aici, PSD funcționează ca un partid și cînd nu sînt alegeri. Foarte mulți vor fi surprinși probabil să descopere că sînt zone în care PSD are organizații de cartier, uneori de stradă, și că folosește (perfect legal) „influencer-i“ ca administratorii de bloc, preoții și alte persoane și personaje relevante în comunități mici. În momentul ăsta, probabil doar USR mai are viață internă reală și verificabilă, însă nu a trecut încă testul consecvenței.

Și pentru că am menționat USR, trebuie spus că dominația PSD vine și din fluiditatea Opoziției. La fiecare doi ani, opoziția la PSD arată altfel. Figurile se schimbă înainte să livreze victorii, alianțele sînt conjuncturale și slabe, iar discursul comun nu există. Sau cînd există e incoerent, arogant, negativ și lipsit de entuziasm. Cu excepția notabilă a unui PNL confuz și ezitant, nici unul dintre partidele de opoziție nu are o prezență semnificativă în teritoriu. Gălăgia de pe Facebook e echivalentul zgomotului făcut de o insectă într-un borcan. Dacă privești din afara borcanului, antenumita ființă n-are logică în mișcări, iar sunetul nu se aude. În fine, ca o consecință a celor de mai sus, PSD are tendința să ocupe tot spațiul care i se lasă liber. Media, societate civilă, zona academică etc. Toate sînt ocupate la diverse niveluri de pesediști. Rezistența e, de fapt, minimă. La fel și tranzacțiile celor care cedează în fața mastodontului. Mici cîștiguri și o pierdere mare. Rezultatele sînt cele pe care le vedeți în sondaje.

Înapoi la întrebarea lui Vlad Petreanu. De ce nu se supără pesediștii pe Dragnea? Răspunsul e că se supără și chiar au făcut încercări repetate de a-l detrona. Însă dl Dragnea, în timp ce organizează o lovitură de stat desfășurată pe parcursul mai multor ani, dă și nenumărate lovituri interne, nimicindu-și adversar după adversar pe măsură ce aceștia își fac curaj să îl înfrunte. Puterea generează putere și, asemeni unui villain de desene animate, dl Dragnea stă în ochiul unei tornade negre, singurul protejat de efectele ei și beneficiar unic al amețelii adversarilor săi. În mod curios, opoziția internă la Liviu Dragnea seamănă cu cea externă. Slabă, temătoare și predispusă la eșec. De ce? Pentru că, în momente mai bune ale României, consolidarea democrației n-a fost un subiect. Pentru că și unii, și alții suferă de autosuficiență și de fatalism. Pentru că predomină calculele de moment și umorile personale. Nimeni nu se uită la imaginea de ansamblu.

Pe scurt, Liviu Dragnea a capturat teme legitime și, cu ajutorul lor, a capturat statul. Pentru că a capturat statul, își poate ține în frîu partidul. Pentru că are partidul, poate impune temele. E un cerc vicios și amoral. El trebuie și poate fi oprit. Iar subiectul, subiectul nu e Liviu Dragnea, ci democrația românească. Or democrația, din orice punct ai privi-o, are mai mulți suporteri decît are Dragnea adversari. Odată acest lucru înțeles, se poate renunța la fatalism, iar victoria poate fi smulsă din ghearele înfrîngerii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.