O discuție interesantă

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Iconofobie jpeg

Sîmbătă dimineață (devreme). Piața Unirii (din Iași). Scos prematur din casă de treburi importante, observ doi (foarte probabil, după toate semnele) „homeleși” contemplînd pavajul din fața Hotelului Unirea. Încetinesc, dintr-o curiozitate inexplicabilă, pasul și ascult un crîmpei din conversația lor. Unul îi explică, savant, celuilalt: „Uiti, aiși îi însuș Ceaușăscu! Șî aiși-ișa, mai hacana, tovarășa Elena. Ș-aiși, clasa munșitoare. Era ghini, uăi, atunși, mai găsai cîti-un coltuc di pîni...” Mă îndepărtez cu sentimente amestecate. Pe de o parte, sînt tulburat de nostalgia cețoasă a doi oameni învinși de soartă. Societățile moderne trebuie să creeze, pretutindeni în lume, cît mai curînd, strategii sociale de limitare și chiar eliminare a acestui întristător tip de sucombare biografică. E o imagine degradantă în raport cu pretenția de civilizație avansată a universului post-industrial. Pe de altă parte însă, mă întreb, extrem de nedumerit, despre ce vorbea bărbatul în cauză. Cu atît mai mult cu cît el părea admirat de interlocutorul care studia interesat „imaginile” indicate de amicul său pe jos. Mă pretind ieșean get-beget și, în plus, fost „copil de Centru”, adică de Piața Unirii. Sînt cumva victima unei cumplite ignoranțe? Bine, știu la ce vă gîndiți. Acolo există, într-adevăr, niște mozaicuri, dar, după cum ți-ar spune, automat, orice nativ ieșean, ele ilustrează mitul întemeietor al Moldovei (prezentat și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae: maramureșeanul Dragoș Vodă, sosit aici cu trei sute de călăreți, se luptă cu un zimbru fioros, susținut fiind de loiala lui cățea Molda care și moare, de altfel, în confruntare; numele ei va furniza ulterior identitatea rîului Moldova și a întregii regiuni). Ceaușescu însă? Și, vai, „tovarășa Elena”? Am avut un scurt atac de panică, așa-zicînd, „istorică”. Unde trăisem oare în toți acești ani? Într-o sihăstrie urbană?

Revin mai tîrziu, consternat, și analizez atent pavajul deasupra căruia conversau cele două personaje matinale. N-am făcut rău. Am descoperit „imagini”, pe lîngă faimosul „tablou” al lui Dragoș călare (lovind bourul, sub protecția vehementă a vitezei Molda), despre care, după 52 de ani de viață ieșeană (fie ea și cu numeroase „absențe” din peisaj), habar nu aveam că există. Am văzut un tractor („codul” muncii destoinice în agricultura socialistă), ceva ce semăna cu o uzină (alt mesaj elocvent de epocă), o macara ridicînd prefabricate (blocuri după blocuri, vă amintiți, desigur), o harpă (cum putea să lipsească arta din peisajul de adînc avînt revoluționar?), un brăduț („păduri și codri verzi de brazi” ave(a)m), precum și cercurile olimpice, alături de nelipsita lor flacără („noi și noi medalii dedicate de sportivii noștri conducerii înțelepte a Partidului Comunist Român, personal, tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului, și tovarășei Elena Ceaușescu, savant de renume mondial”). Nici urmă totuși de „însuși Ceaușăscu șî tovarășa Elena”. Cu toate acestea, m-am dumirit brusc. Homeless-ul menționat „percepea” niște vechi simboluri socialiste, dar „înțelegea” mult mai mult. „Înțelegea” un întreg context istoric, pe care dorea să-l transmită, prin narațiune hermeneutică, și confratelui său (pesemne mai tînăr, n-am apucat să-i analizez fizionomic pe cei doi și, chiar dacă aș fi încercat, nu mi-ar fi folosit semnificativ: inșii respectivi adoptă, din păcate, o înfățișare comună, „colectivă”, fără vîrstă, fără sine, fără alteritate, fără trecut și fără viitor). „Citea” mozaicul ros de vreme ca pe o carte de istorie, iar din filele ei îi răsăreau, pe palierul mental, chipurile (deloc zglobii) ale Ceaușeștilor. Experiența sa complicată, amestecată, de viață „umplea”, interpretativ, intervalele sugerate de peisaj. Era un „povestitor” al lumii din spatele semnelor.

Nu vreau să vă intrig cu orice preț, însă conversația celor doi oameni ai străzii mi-a reconfirmat, cu asupra de măsură, ceea ce filozofia, psihologia și teoria critică încearcă să stipuleze, în diverse forme, din timpuri străvechi. Interpretarea constituie, ultimativ, asumarea benevolă a unei ipoteze de lucru – oricît de fanteziste – în interiorul căreia „subiecții” (interpretul ca atare și ascultătorul ori, după caz, lectorul lui) descifrează propriul lor spațiu subiectiv, intern, intim, privat. Ea reprezintă, în fond, intrarea într-un scenariu existențial apt de a se mula pe orizontul de așteptare al fiecăruia dintre participanții la actul „hermeneutic”. Este alegerea voluntară a unei versiuni de „existență” virtuală și nicidecum o chestiune de înțelegere autentică a realității înconjurătoare. De aici și „nostalgiile”. Rămîne oricînd mai plăcută, să admitem, imersia melancolică într-un trecut inventat decît pătrunderea decisă și plină de riscuri în prezentul adevărat.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.