O fotografie pe care putem să o avem

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Fascinații profesorale jpeg

De la sfîrșitul clasei a opta îmi amintesc, vag, un fel de petrecere, banchet e mult spus, organizată în școală, în ceea ce se numea sală festivă, încropită prin îndepărtarea unui perete realizat din uși, de fapt, prin care erau separate două săli de clasă. Cu mîncarea așezată pe băncile înșirate de-a lungul pereților, gătită de mame, un fel de bufet suedez, nu îmi aduc aminte cu ce fel de sucuri, probabil Cico din belșug, ceva Brifcor și ceva Pepsi, căci erau și părinți bine poziționați, doar eram una dintre școlile de top ale Clujului. Muzică la stație, presupun casetofon sau magnetofon, și mîinile noastre ridicate în sus, într-o fotografie făcută probabil de pe o bancă. Hainele simple, pantaloni de stofă cu pense, cămăși albe, rochițe. Și panglicile lungi, prinse în piept mai ales de fete, pe care se scriau urări, citate și îndemnuri, promisiuni, vise, speranțe. Cîte se vor fi realizat? Un clișeu în alb-negru, în care cu greu mă mai recunosc, poate pentru că aveam încă mult păr.

Din banchetul de la sfîrșitul liceului îmi amintesc mai puțin. Ținut la restaurantul de la Hotel Belvedere, situat pe cel mai înalt deal al Clujului, Cetățuia, a rămas în amintirea mea ca o ceață. Nu știu pe unde am rătăcit fotografiile, albumul de absolvire de asemenea. Țin minte costumul făcut la comandă, din ceva stofă procurată de ai mei, anestezierea parțială, apoi continuarea petrecerii acasă la o colegă, într-un grup mai restrîns, cu suflu deja redus.

Am fost mereu, cred, destul de abstras realității, în măsura în care nu mă regăseam în ea sau, altfel spus, nu corespundea proiecțiilor minții mele ciudate, de aceea poate unele amintiri îmi revin greu, stau ascunse undeva, poate pierite. În plus, am fost mereu cumva un întîrziat, am bîjbîit mult pînă să înțeleg ce îmi place și ce nu, rătăcit printr-o lume realistă, cu matematici, fizică și chimie, față de care nu simțeam atracție deloc, deși frecventam un liceu cu acest profil. Mi-amintesc însă bine mersul cu serenada la anumite profesoare, cea de română, de pildă, nu aceea pe care am avut-o în primii doi ani de liceu, despre care am scris odinioară unul dintre primele mele articole din Dilema veche, ci aceea din ultimii doi ani, care nu era atît de fascinantă, dar prin forța materiei pe care ne-o preda își trăda o umanitate în spatele unei ușoare durități, pe care atunci am înțeles-o, cînd am vizitat-o cu serenada, aflînd că are un fiu cu dizabilități grave. Mi-amintesc și de serenada la profa de franceză, de părul ei vopsit verde, căci era o nonconformistă, ca toate profele mișto de franceză, și de replica pe care ne-a spus-o cu acea ocazie: „Să știți că oricîți oameni dragi avem alături de noi, în viață sîntem, de fapt, mereu singuri!”.

În zilele acestea se apropie sfîrșitul de an școlar. E timpul acela în care stresul examenelor se amestecă și cu emoțiile sfîrșitului, ale sfîrșitului clasei a VIII-a sau a XII-a. Emoții care, oricum am lua-o, sînt unice în viață și merită celebrate. Timpurile pandemice însă nu vor permite în acest an ritualurile obișnuite. Nu vor permite serenade, nu vor permite serbările cu coronițe și premii, cu diplome de absolvire, costume, rochii, flori, îmbrățișări și lacrimi în ochi. E, cred eu, cea mai crudă față a monedei realității acestor adolescenți și tineri, mai crudă decît cealaltă, care impune renunțarea la banchete, la petreceri. Multe lucruri poți face de mai multe ori, poți iubi repetat, poți face mai multe facultăți, poți schimba paradigme de viață, dar de terminat clasa a VIII-a și, mai ales, clasa a XII-a, ți se întîmplă, totuși, o singură dată și momentul are o intensitate specială. Copiii aceștia sînt, fără îndoială, văduviți de șansa de a trăi cum se cuvine această emoție. Nu vreau să par patetic, dar la modul obiectiv, cred că sînt o generație nedreptățită în această privință. Poate ei nici nu își dau seama cu adevărat.

Am auzit, pe subiectul acesta, tot felul de opinii. Elevii afirmînd că vor face banchet la iarnă, ceea ce e posibil, nu zic nu, profesori care susțin, mai mult, că și festivitatea de absolvire s-ar putea face mai încolo, cîndva. Dacă un banchet s-ar putea face cîndva, mai încolo, cu toate că își va pierde mult din farmec, cred totuși că o festivitate de absolvire la toamnă sau la iarnă nu va mai reproduce mare lucru din emoția clipei realei absolviri. Pînă atunci, absolvenții vor fi devenit deja studenți, își vor fi schimbat mult statutul și stările, vor fi risipiți în diverse direcții, focalizați deja asupra altor interese. Banchetul ca banchetul, dar festivitatea ar deveni ceva fals, lipsit de autenticitate.

Ce rezolvare văd, totuși? Aflîndu-ne în contextul acesta special, cred că ar trebui să operăm cu instrumentarul logistic de care ne folosim pentru a funcționa în general în această perioadă: online-ul. Da, poate părea ciudat, dar de ce să nu fie doar altfel, deosebit, special într-un sens pozitiv? Da, poate părea caraghios să ne îmbrăcăm cu toții festiv, profesori și elevi, acasă, în fața camerelor laptop-urilor, să ne punem cravatele și coronițele. Poate părea straniu să privim în ecranele monitoarelor cum diriginții citesc numele absolvenților, cum aceștia se ridică în picioare și ne salută cu lacrimi în ochi, de pe fotoliile lor din sufragerii. Poate părea SF să vedem cum zeci de ecrane minuscule clipesc simultan, focalizate pe chipurile absolvenților care cîntă Gaudeamus igitur / Juvenes dum sumus. Dar de ce n-am face din acest ciudat ceva unic, tocmai prin neobișnuitul său devenind o amintire de neșters, o emoție a clipei păstrată altfel? O fotografie pe care putem să o avem, fără să rămînem peste timp cu nostalgia unei fotografii pe care am fi vrut să o avem, ca să-l parafrazez pe Constantin, personajul lui Marin Mălaicu-Hondrari din romanul Lunetistul, care-și trăia emoțiile în marginea unui astfel de album fictiv.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.