O istorie a gesturilor obișnuite, asta e viața ta întreagă

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

Finalul anului precedent a venit cu o schimbare în sistemul de învățămînt (și nu numai), odată cu numirea ca ministru a doamnei Monica Anisie, schimbare care începe să provoace și efecte. Ceea ce văd eu pînă una-alta îmi pare de bine. Sigur că niciodată nu vor fi toți oamenii mulțumiți, e firescul unei societăți, mereu vor fi unii care să critice sau să dezaprobe, mereu vor fi argumente aduse în favoarea sau în defavoarea unei idei, iar balanța e, adesea, greu de echilibrat obiectiv.

Una dintre primele chestiuni care a stîrnit interes este cea legată de „tăierea hîrtiilor“. Între profesori, și o spun de la firul ierbii, a generat mult entuziasm, ceea ce eu aș spune că e un semnal pozitiv. Sigur, au existat și propuneri duse la extremă, unii ar vrea să se desființeze tot. Dar asta chiar nu se poate, pentru că undeva, cumva, trebuie să existe o cuantificare a muncii, a activității tale și a calității ei; în plus, unele „hîrtii“ sînt un factor reglatoriu pentru propria ta situare în orizontul scopurilor pe care ți le propui ca profesor, sistematic și etapizat. Cu alte cuvinte, simplificat vorbind, te ajută să menții un ritm echilibrat al parcurgerii programei școlare și îți stabilesc limitele dincolo de care ai derapa poate mult față de aceasta, dus de val, de entuziasme sau de comoditate. Altele însă sînt, cu siguranță, inutile.

La ce vreau să mă refer, însă, sînt reacțiile care mi-au ajuns la urechi, prin intermediul unor prieteni profesori, de la unii directori. Există o sumedenie de astfel de șefi care își justifică existența în vîrful acestor minuscule piramide care sînt școlile, aproape exclusiv prin hîrtii. Sînt niște hîrțogari prin excelență, leșinați de plăcere în fața dosarelor. Îmi spunea, de exemplu, o prietenă că directoarea ei adjunctă se arăta scandalizată de posibilitatea desființării proceselor-verbale de la ședințele cu părinții sau a condicii de prezență. „Ministra asta habar nu are despre ce vorbește“, spunea, superior, în sala profesorală. O cunosc pe respectiva directoare, care a ajuns pe funcție după vreo cîțiva ani de semiprofesorat, căci a fost pe un post care nu implică oră de oră muncă cu clasa de elevi, și care și-a găsit vocația, se pare, în varianta aceasta de manageriat. Acum, luate pe rînd, doar aceste puncte minuscule din tot ceea ce înseamnă „tăiatul de hîrtii“. „Cum dovedești că ai făcut ședință fără proces-verbal?“, se întreba dînsa. Aș remarca, mai întîi, această nevoie de a dovedi, care se înscrie în problematica dihotomică a ceea ce mai amintisem într-un articol anterior că remarcase Daniela Vișoianu, consilier în Ministerul Educației și Cercetării. Dihotomia dintre a avea încredere și a ține sub control. Apoi, fixează activitatea într-o zonă a formalului, nu a necesarului. La ce bun o ședință cu părinții, de fapt? La organizare, la discutarea unor aspecte care țin de buna funcționare internă, la stabilirea unor interese comune etc. E ca o reuniune de familie, să spunem. Voi faceți procese-verbale cînd stabiliți dacă în week-end mergeți la film sau la teatru? Dovada pe care o presupune remarca directoarei mută accentul dinspre uzual și funcțional înspre extraordinar și formal. Dar, dincolo de această nuanță, dacă tot e vorba despre dovezi, o simplă listă cu semnături e o dovadă la fel de bună. Ca să nu mai vorbesc de faptul că la aceste ședințe oricum părinții semnează tot felul de alte acte necesare școlii, de la cele care vizează GDPR-ul pînă la unele care țin de acordarea permisiunii pentru consiliere psihologică sau pentru tratamente medicale stomatologice. Poate că unii directori însă au o plăcere a lecturii textelor nonficționale, cu caracter de reportaj. Mi-i imaginez citind teancuri de procese-verbale din care află cum a luat cuvîntul X părinte pentru a întreba cînd se vor elibera permisele de transport în comun, iar doamna dirigintă i-a răspuns că elevii încă pot călători cu carnetele de elevi.

Apoi, chestiunea condicii de prezență. Nu știu dacă se va reuși simplificarea ei, pentru că nu despre desființare propriu-zisă a fost vorba. Însă, pentru cine nu știe, să spun că profesorul semnează la fiecare oră de curs pe care o susține, menționînd într-o rubrică subiectul lecției, iar în alta clasa. Acum, sigur, de obicei există un om desemnat, de regulă din secretariat, care scrie după orar, în fiecare zi, intervalele de timp și numele profesorilor. Deci, pentru fiecare profesor din școală, scrie cinci-șase rubrici cu ore și cinci-șase rubrici cu numele. Apoi, vin profesorii care în dreptul fiecărei ore scriu subiectul lecției respective și semnează în dreptul fiecăreia. Mulți oameni implicați în toată chestia asta. Într-o școală medie ca mărime, pentru o singură zi, se completează în jur de zece pagini de condică, dacă nu mai multe. Acum, în ce alt domeniu de activitate se mai practică o astfel de prezență cu semnătură în dreptul fiecărei ore de muncă și menționarea explicită a activității desfășurate în acea oră? De ce să nu fie suficientă o semnătură simplă de prezență în activitate la începutul zilei și, eventual, una la plecare? Nu mai spun că, dacă e de serviciu prin școală, profesorul mai semnează și un proces-verbal în care menționează că în intervalul pauzei cutare sau cutare a fost de serviciu pe coridorul cutare sau în colțul de curte cutare, iar în timpul acestor pauze nu s-a întîmplat nici un incident neobișnuit. Nu ar fi suficient să completeze doar dacă a fost un eveniment deosebit?

Cum se spune că ceea ce faci la începutul unui an vei face tot anul apoi, voi încheia acest articol într-o notă optimistă, ca să îmi fie bine și mie, să vă fie bine și vouă, celor care citiți, în 2020. Un poet contemporan, Dmitri Miticov, spune cam așa: „O istorie a gesturilor obișnuite, / asta e viața ta întreagă, dar și iluzia / că mai poate fi și altceva acolo, / imagini calde sau tot ce ai fost învățat / vreodată despre educație, familie, mediu și alte / asemenea resurse ale vocabularului“. Le scot din ansamblul de sens al volumului, pentru a mă folosi de ele, propunîndu-ne să nu facem din educație (sigur, nici din celelalte) doar niște resurse ale vocabularului, niște imagini calde, adică niște constructe, niște iluzii, ci să îi permitem să aibă o viață firească, a gesturilor obișnuite.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.