Oare chiar îți dorești să fii generos?

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Oare chiar îți dorești să fii generos? jpeg

„Toate îmi mergeau prost… îmi făcusem o firmă și mergea în pierdere, clienții îmi dădeau mai mereu țepe. Aveam peste 30 de ani și nu aveam o prietenă stabilă, deși eu voiam să mă căsătoresc. Aveam și ceva probleme de sănătate…“, îmi povestește volubilă noua mea cunoștință. „După aia am descoperit o carte, de fapt mi-a recomandat-o cineva… De acolo am învățat cum pot să-mi schimb viața. Cum e cu gîndurile astea pozitive pe care le trimiți în univers, ca niște forme unice de energie, și cum se întorc înapoi la tine ca un soi de bumerang. Cum trebuie să faci fapte bune ca să-ți fie și ție bine. Am început să fac fapte bune, să dăruiesc și am văzut că funcționează! Mi-am dezvoltat afacerea, sînt logodit, urmează să ne căsătorim în mai și continui să dăruiesc din ceea ce am, nici nu îmi mai pot imagina o altfel de viață… înainte mă gîndeam numai la mine, acum mă gîndesc la tine și la toți ceilalți, mai ales la copii, la copiii nimănui!“ Mda, noua mea cunoștință, un bărbat mic și brunet, cu nimic special, îmi amintește, nu știu de ce, de hit‑ul motivațional a lui Michael Jackson – „Heal the world!“. Ne-am întîlnit o singură dată absolut întîmplător și probabil că nu ne vom mai întîlni a doua oară. Eu sînt doar un intermediar, trebuia să iau un laptop vechi, să-l predau altcuiva care să-l ducă unui copil sărac de la țară care ar fi avut nevoie de el. Preiau obiectul și mă întreb cu un gust ușor amar: oare dacă am o contribuție mică în tot acest curierat al binelui, mi se asigură și mie un rol insignifiant în universul faptelor bune și bumerang care se întorc asupra ta? Însă tipul are deja un history serios în ceea ce privește generozitatea și dăruirea. Impecabil. Donează de ani buni haine, jucării și electronice copiilor din medii defavorizate. Participă la colecte. Postează pe Facebook. El însuși este o mică instituție caritabilă total non-profit, face tot ceea ce un CSR al unei mari companii ar trebui să facă. E fericit, are bani, se căsătorește. Unde e hiba, totuși, în toată această poveste care ar trebui să ne fie un exemplu de bunătate, de generozitate? Hiba e tocmai atitudinea lui, nu-l cred, omul ăsta e un fake, e mai rău decît Martorii lui Iehova sau alți sectanți care îți bat pe la ușă și te momesc cu viața veșnică dacă îi asculți „și-l primești pe Iisus în inima ta“. Omul ăsta pare sincer, curat, face bine, dar îmi produce o senzație de respingere și de greață, tot ceea ce face este ca să-și asigure gîndurile pozitive și faptele bune care se întorc asupra lui ca un bumerang. Totuși, n-ar fi mai potrivit să ignorăm cauza/motivația și să apreciem doar consecințele? În fond, ajută la modul real niște amărîți de copii.

Am început cu un caz extrem și transparent, însă în continuare cred că dorința de a face bine are mereu în spate o motivație intrinsecă sau/și uneori inconștientă. Pentru că nu sîntem o specie „programată“ pentru generozitate, animalele nu-și împart niciodată prada sau mîncarea. Instinctul de a supraviețui și nevoia de a dărui, fără să aștepți ceva în schimb, se bat cap în cap. În străfundul ființei noastre, sîntem egoiști, generozitatea, ca și multe altele, este doar un construct social. E plin Internetul de oameni care vor să facă bine aparent dezinteresat. Oameni care donează bani unor cauze sau care distribuie cazuri disperate. Se cer bani și ajutoare pentru copiii bolnavi de leucemie. Pentru animalele din Australia. Și pentru tot ce e vulnerabil pe această planetă. Am în lista mea de prieteni oameni care au fost bolnavi de cancer și, slavă Domnului, aparent s-au vindecat. Sînt recunoscători și vor să celebreze viața, dăruind la rîndul lor copiilor, căminelor de bătrîni etc. E foarte frumos și meritoriu, nimeni nu contestă dorința lor de a face o lume mai bună, însă motivația există undeva, acolo – eu, individul X, am avut noroc, am supraviețuit, mi-a trecut un glonte pe la ureche, trebuie să dau și eu mai departe ca să mențin această stare de fapt. Oamenii nu vor să rămînă datori, vor să dea ceva în schimb. Mulți au motivații religioase, iar aici dogma e clară, ea le spune ce să facă – să fie buni, să facă bine. Așa cum și sătenii din Ditrău, alungîndu-i pe bieții migranți din Sri Lanka, au crezut că fac un bine comunității. Redau random o replică a unei dreptcredincioase care participă an de an la pelerinajul de la mînăstirea Nicula: „Aveam o problemă cu o vecină, rea și spurcată, am venit aici ani de-a rîndul și vecina a murit!…“. Dogma și ritualul alungă demonii, desigur, iar religia creștină iese învingătoare după mii de ani de intoleranță pentru că încă mai există oameni care fac bine în spiritul ei. Preoți care adoptă copii și îi educă. Oameni care încă mai cred că Dumnezeu îi pîndește după ușă dacă nu ajută și nu dăruiesc.

Mai există încă o motivație a generozității, mult mai pragmatică – dă bine să faci bine. Să mergi și să te pozezi cu niște amărîți de la Cuca Măcăii, într-un bordei, unde ai dăruit niște șosete, un televizor. Să pui pozele pe Facebook. Să capeți like-uri de la unii mult prea comozi ca să se ridice de pe canapea și să meargă la Cuca Măcăii, dar care te întreabă: „Unde pot dona și eu?“. Generozitatea oricum e programatică – de Crăciun și pe Paște.

Cunosc oameni care fac fapte bune, aparent într-un mod absolut dezinteresat, fără să-și caute motivații, fără să se promoveze. Dar eu știu ce-o fi și în mintea lor? Chiar dacă oamenii ăștia sînt cît se poate de onești, generozitatea de obicei zgîndără ceva în creierul nostru, și anume vanitatea. Făcînd un bine, mergi seara la culcare și îți spui, mai mult sau mai puțin conștient: Doamne, universule, gîndurile mele pozitive-bumerang etc., am făcut azi un mare bine, am hrănit trei copii, am făcut cu ei lecțiile la matematică, datorită mie o să promoveze clasa și au șanse să ajungă și ei niște oameni normali. Doamne etc., fac asta în fiecare zi sau duminica, atunci cînd am timp, sînt un om mai bun decît toți ceilalți, pot oare să dorm liniștit? Dacă vreți să citiți o carte minunată despre generozitate și ticăloșie umană, dar și despre cît de subțire este granița între cele două, vă recomand Scamatorul din Lubin a lui Isaac Bashevis Singer.

Nu, nu putem fi generoși în mod gratuit, nu putem fi buni decît prin educație și nici atunci nu sîntem mai buni decît alții, mai educați decît noi. Generozitatea este dresură socială pură – „Hai, dă-i copilului din parc din jucăriile tale!“, „Dă-i surorii tale din ciocolata ta!“, „Stai cu fata asta în bancă, că e nouă în școală!“, „Acceptă-l pe colegul nou angajat, că nu se descurcă!“, „Dă-i bătrînului de pe stradă, că s-ar putea să ajungi în locul lui!“, „Dă‑i copilului ăluia amărît și străin un pulovăr, că s-ar putea să mori la 40 de ani, iar copilul tău o să ajungă pe drumuri și n-o să aibă ce îmbrăca!“, „Dă de pomană pentru morții tăi!“.    

Și ar mai fi de luat în calcul și faptul că „bătrînica nu voia să treacă strada“. (Era un banc: „Bulă, ce fapte bune ai făcut în vacanță?“, „Păi, am ajutat o bătrînică să treacă strada…“ etc.) Sînt oameni care fac bine și nu culeg „roadele“, iar în final se simt niște intruși în viețile altora cărora le era mai bine în răul lor. Oameni care au încercat să ridice niște familii sărace din mocirla lor, și-au irosit timpul și banii, în vreme ce bărbatul, capul familiei, continua să bea și să-și bată nevasta, nevasta continua să fie bătută și să se plîngă la tot satul, dar să nu plece de acasă, copiii creșteau și îi mergeau tatălui pe urme pentru că alt model nu aveau, doar nu crezi că tu, care vii din marele oraș, mirosind frumos și aducîndu-le un cuptor cu microunde, poți să le fii model? Tu vii, postezi pe Facebook și pleci, ei rămîn acolo, în „povestea“ lor.

Eu am încetat să mă consider un om bun și generos sau un om rău și egoist. Cred că am ceva din amîndouă. Sînt ipocrită cînd îi dau unei bătrîne din Piața Obor 10 lei doar pentru că-mi amintește de bunica mea dragă. Fața aia blajină, ochii ăia opaci, fără culoare… Cred că mult mai important este să fii un om onest și congruent cu tine însuți, în toată bunătatea sau ticăloșia ta.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.