Ocheanul întors

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Cred că fiecare dintre noi a avut cîndva curiozitatea să se uite printr-un ochean, printr-o lunetă. Impresia şocantă este că ceea ce vezi prin lentilele măritoare nu diferă prin dimensiune faţă de ce se zăreşte cu ochiul liber, ci prin distanţă. Privite prin ochean, lucrurile sînt mult mai aproape, atît de aproape încît îţi vine să întinzi mîna să le atingi. Iar dacă întorci apoi ocheanul invers, surpriza e încă şi mai mare. Obiectele vizibile sînt brusc azvîrlite la distanţe astronomice.

Experienţa ocheanului întors seamănă cu cea a percepţiei lumii valorilor. Am vorbit de mai multe ori despre importanţa ce revine acesteia pentru stabilirea ţintelor pe care şi le propune educaţia. Avem, încă din lumea antică, reperele cardinale, adevărul, binele şi frumosul. Avem, iarăşi, de multă vreme, valorile „domestice“, ale convieţuirii între semeni: iubirea, prietenia, lealitatea, fidelitatea, empatia, tandreţea şi cîte altele. Le învăţăm, cel mai adesea, pe propria noastră piele. Le învăţăm trăindu-le. Nu fac parte din vreun curriculum şcolar. Lor li se alătură valorile societale, precum onestitatea, civilitatea, toleranţa, responsabilitatea şi iarăşi multe altele. Pe ele şcoala le cuprinde mai curînd implicit, cu accente variabile. Ocheanul alegerii axiologice le aduce, după mersul vremilor, pe unele mai în faţă, pe altele le lasă în urmă, mai mult bănuite decît văzute. Pentru omul civilizaţiei occidentale actuale, de pildă, deprinderea toleranţei reprezintă un obiectiv prioritar. Valori constelate, precum compasiunea sau mila, derivate din creştineasca iubire a aproapelui, s-au scufundat în istorie. Ele par, astăzi, chiar suspecte de a implica arogarea unei poziţii de superioritate, moralmente dubioase. 

Un exerciţiu util pentru a intui maleabilitatea alegerilor valorice îl reprezintă răsturnarea bruscă a ocheanului. Tratatele de teorie a valorilor se ocupă, îndeobşte, de fundamentarea acelor premise datorită cărora ajungem nu numai să tînjim după unele lucruri, ci să le considerăm dezirabile şi pentru ceilalţi, pentru umanitate în genere. Ne place să vorbim despre valori aşa cum ne place să contemplăm cerul înstelat, dar ne cheltuim existenţa, în cruda lumină a zilei, într-un neîncetat război de uzură cu ceea pare a fi opusul lor: cu contravalorile. 

Răul nu e doar absenţa binelui, minciuna e o lezare deliberată a adevărului, urîtul nu începe acolo unde se sfîrşeşte frumosul. Contravalorile coexistă în propria lor lume, cu propria ei coerenţă internă, la fel ca aceea a valorilor. Le percepem, din comoditate, sub semnul simetriei. Răul se opune binelui, minciuna – adevărului ş.a.m.d. Dar simetria aceasta se dovedeşte adesea înşelătoare. 

Scriam, de pildă, de curînd că, dacă ar fi să aleg între acele lucruri pe care sistemul de educaţie ar fi de dorit să le formeze şi să le dezvolte, aş pune pe primul loc încrederea, de care societatea românească actuală, oamenii trăitori în ea, au atîta nevoie. Întorc acum ocheanul şi încerc să privesc către noxele pe care mi le-aş dori îndepărtate. Neîncrederea? Asta nu este însă o contravaloare, ci doar o regretabilă şi îngrijorătoare absenţă. De-am putea stîrpi urîtul, sub nenumăratele lui forme de manifestare, de la mersul şleampăt şi rostirea morfolită la avalanşa de kitsch revărsată în numele divertismentului, n-am face neapărat o lume mai frumosă, ci doar una mai puţin urîtă. Contravalorile îşi au propria lor autonomie. 

Întorc aşadar ocheanul şi aleg ipocrizia. 

Puţini îşi mai aduc aminte de faptul că sarabanda „îmbunătăţirilor rele“ a început să curgă în învăţămîntul românesc mult înainte de puseele reformiste cărora le-am fost martori în ultimele decenii. Anii ’70 şi ’80, anii şcolarităţii mele, au fost străbătuţi de neîncetate convulsii. Sub drapelul unei mai strînse legături dintre şcoală şi viaţă am fost silit să înghit, săptămînal, cîte şase ore de instruire pentru producţie, în care un maistru altminteri, poate, cumsecade ne punea să înşurubăm la nesfîrşit nişte piese incerte pe nişte panouri de tablă, apoi să le deşurubăm şi să le reînşurubăm la loc. Am primit, în final, chiar şi un atestat – de tehnician electronist, cred. Sub sloganul trecerii către un „învăţămînt formativ“ au revenit în forţă strategiile de îndoctrinare, de la cîntarea obligatorie a imnului la deschiderea zilnică a programului şcolar la metoda „intuirii“ portretului lui Ceauşescu de către elevii încă nededaţi scrisului şi cititului. 

Ceea ce s-a modificat în sistemul nostru de învăţămînt după 1990 a fost că am trecut de la ipocrizia de partid şi de stat la ipocrizia multilateral dezvoltată. La bătăliile de imagine purtate pe terenul educaţiei nu mai iau parte doar înalţii decidenţi politici şi oştirile lor propagandistice. Orice ins care vrea să-şi facă o carieră politică e musai ca, într-o formă sau alta, de la peroraţiile la talk-show-uri la greva foamei, să ridice degetul acuzator împotriva celor care au dus de rîpă educaţia românească, în aşteptarea binecuvîntatelor soluţii pe care el sau ea, cînd va fi cazul, le va pune în aplicare. Orice partid care se respectă nu uită să facă din educaţie unul dintre principalele instrumente de miluire electorală. Jurnalişti mai mult sau mai puţin improvizaţi îşi estimează grijuliu şansele de rating ale diagnozelor învăţămîntului românesc pe care le lansează pe piaţa mediatică. Instituţiile prestatoare se întrec şi ele în a-şi face deşănţate campanii de imagine, iar atunci cînd e vorba să dea seama de ce se întîmplă cu adevărat înăuntrul lor, se blindează mai ceva decît pentru un atac atomic. 

Învăţămîntului nostru i-au trebuit mai bine de două decenii pentru a instrumenta un bacalaureat cît de cît corect. Îi va mai trebui oare tot pe atît ca să facă acest examen şi relevant? Poate atunci vom afla şi ce trebuie să ştie, să poată face şi să facă un profesor. O şcoală. O universitate. Un sistem de învăţămînt. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.