●  Liber la palme. În Marea Britanie, cei mai mulţi profesori nu îndrăznesc să se atingă de elevi de teama unor eventuale plîngeri. Tot mai preocupat de siguranţa în unităţile de învăţămînt, Guvernul este pe cale să adopte noi reguli de conduită. Normele prevăd inclusiv dreptul profesorilor de a „controla fizic“ elevii şi de a efectua percheziţii. Această modificare a regulilor era necesară pentru a inversa raportul de forţe între profesori şi elevi şi a reinstaura liniştea în şcoli. Dreptul profesorilor de a folosi forţa – „dacă acest lucru este necesar“, se menţionează în lege – ar fi în beneficiul majorităţii elevilor. De cele mai multe ori, elevii turbulenţi mizează tocmai pe regulile prea stricte ce le sînt impuse profesorilor şi deranjează orele. Adesea, se ajunge la situaţii aberante în care profesorii sînt chemaţi în faţa Justiţiei pentru abuz. În Marea Britanie, 25% dintre profesorii de şcoală şi de liceu au ajuns la proces, doar 2% dintre plîngerile intentate de elevi avînd cîştig de cauză. Noile reglementări precizează mai clar (şi lărgesc) circumstanţele în care profesorii au voie să folosească forţa fizică. Tot pentru a impune disciplina în şcoală, profesorii vor avea dreptul să percheziţioneze elevii: nu doar pentru a se asigura că nu ascund arme sau droguri – aşa cum prevedeau vechile reglementări –, ci şi pentru a găsi materiale pornografice, tutun, orice fel de substanţe halucinogene, obiecte furate sau telefoane mobile (interzise în timpul orelor de curs). În Franţa, unde, recent, a fost adoptată o lege care interzice profesorilor să-şi pălmuiască elevii, reglementările din Marea Britanie au stîrnit dezbateri aprinse: eventualele (şi improbabilele) abuzuri ale profesorilor sînt prevenite printr-o legislaţie restrictivă, în dauna disciplinei şi a climatului de normalitate din şcoli. (după Le Figaro)  

 

●  În Iran, condamnaţii la moarte pentru sodomie nu au nume. Revoluţia islamică din 1979 a înăsprit pedepsele pentru delincvenţă sexuală. Cei mai mulţi homosexuali sînt condamnaţi la moarte prin spînzurare în cadrul unor procese sumare, în care procedurile nu sînt respectate şi eventualele mărturii le sînt luate adesea sub tortură. Numărul exact al condamnărilor pentru homosexualitate este necunoscut. Nici măcar identitatea celor executaţi nu este cunoscută, familiile acestora refuzînd, de ruşine, să dea publicităţii numele lor. Pînă acum. Ebrahim Hamidi are o identitate. Homosexualul condamnat la moarte face parte dintr-o familie educată, care nu se teme să-şi apere în mod deschis fiul şi, pe deasupra, dispune şi de mijloace pentru a plăti un avocat bun. Mohammad Mustafahé vrea să demonstreze în acest proces, care va face jurisprudenţă, că numeroasele denunţuri cu privire la violuri între bărbaţi ascund, de fapt, reglări de conturi între clanuri rivale. (după infosud.org)