Patru ani de atunci

Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 11 septembrie 2001 eram în Statele Unite. E drept, nu la New York, nici la Washington, ci într-un alt mare oraş american, Chicago. În acel an, toamna a început frumos şi la timp. A fost o toamnă superbă în Midwest, dar cine a mai avut chef de ea după 11 septembrie? În septembrie 2001, spectacolul culorilor pădurilor şi preeriilor a fost "de vis". Infinite nuanţe de roşu şi galben, sînge şi paloare, se topeau într-un spectru care provoca nostalgie pură. Cerul se depărta de pămînt, emigrînd într-un senin edenic. Privindu-l cum se detaşează, simţeai răceala boltelor gotice. Aerul era tot mai tare şi pielea se încreţea mărunt la adieri care, pînă mai ieri, erau mîngîietoare. În memoria mea, dimineaţa de 11 septembrie 2001, pînă la ora 9 şi ceva cînd am aflat, este o parte clară a acestui fel frumos al toamnei de a veni. În acea dimineaţă, ei au venit din cer. Nu era un film de Spielberg, deşi am aflat apoi că multă lume a avut o puternică impresie de Hollywood văzînd avionele cum loveau, cu explozii, turnurile din New York. De data asta, chiar veniseră. Toată lumea a aflat imediat despre atacuri, prin televiziunile care transmiteau imagini zguduitoare. Zvonul că teroriştii atacă clădiri-simbol ale Statelor Unite a îngrozit lumea. Chicago are cel puţin două asemenea clădiri: Sears Tower şi John Hankock Building. Pe la ora 11, în jurul meu totul era spaimă, panică, durere. O oră mai tîrziu, oraşul era gol. Senzaţie de ireal. Nimeni nu mai umbla pe străzile pînă acum cîteva ore arhipline, tot cartierul de afaceri al oraşului fusese evacuat, celebrul metrou "L" se oprise. Chicago Sun Times a scos, rapid, o ediţie specială, cu chenare îndoliate şi fotografii cutremurătoare, care se distribuise pe stradă. Toată după-amiaza vîntul a plimbat pagini din acest ziar pe străzile pustiite de pe malul de sud al rîului Chicago, acolo unde, de obicei, sute de mii de oameni mişcă trepidant banii metropolei. Se simţea un fel de singurătate rece şi deznădăjduită, ca într-o vedere cu natură moartă de demult sau ca în picturile lui Hooper. Apoi, au venit imaginile cu morţi sau, şi mai groaznic, cu oameni murind. Imaginile acelea s-au repetat neîncetat, obsesiv, ca pentru a ne convinge că e adevărat. A doua zi toată lumea spunea că "de acum înainte nimic nu va mai fi la fel". Devenise un clişeu care se repeta continuu la ştiri, în ziare, pe stradă, în case. Se trăia acut sentimentul că s-a schimbat ceva fundamental, că istoria a făcut o cotitură. Acum, privind în urmă, înţeleg că aşa a şi fost, oamenii intuiau corect. Se încheia o epocă roz, cea a anilor '90, un fel de "ani nebuni" de la finele secolului XX, în care omenirea şi-a tras răsuflarea după încheierea fericită a războiului rece. Fusese epoca fantastică a Internetului şi a dotcom-urilor, epoca în care nu mai existau duşmani şi nici frontiere de sîrmă ghimpată, a călătoriilor şi a utopiilor fukuyamice, a banilor relativ uşor cîştigaţi, a marilor lovituri la bursă, a frivolităţii boeme. Epoca Bill Clinton. Farmec, liberalism (în sens american), sunet de saxofon şi respirări erotizate - un fel de uşurătate a lumii. Pe 11 septembrie 2001, această vîrstă a lumii s-a terminat. Totuşi, nu era de neaşteptat. Cu altă ocazie am citat, în această rubrică, un articol apărut în primăvara lui 1989 într-o revistă militară americană în care se vorbea despre "a patra generaţie de război", despre "războiul asimetric", adică exact despre realităţile militare pe care le trăim acum. Huntington şi alţii ca el vorbiseră despre conflicte între civilizaţii. Despre recrudescenţa islamismului fundamentalist şi despre terorismul la scară mondială se scrisese mult şi documentat. Cu alte cuvinte, experţii avertizau, simţeau ceva în aer. Dar distanţa de la reflecţia strategică la viaţa cotidiană e, adesea, foarte mare. Poporul şi chipul său cel mai limbut, politicienii, erau liniştiţi. De aceea, pe ei i-a îngrozit cu adevărat 11 septembrie. Ca după o vacanţă frumoasă, omenirea a revenit, atunci, la vechea ei îndeletnicire: spaima. Spaima cataclismului atomic, specifică anilor războiului rece, a fost înlocuită cu spaima de terorism. A urmat ieşirea Americii din izolaţionismul pe care noul preşedinte îl plănuia. George W. Bush a ales, deliberat, calea de a înfrunta inamicul la el acasă. "Îl atac eu, acolo, ca să nu mă atace el, aici." O logică simplă care, cel puţin pînă acum, dă rezultate, căci teritoriul american a fost inabordabil pentru terorismul islamic în ultimii patru ani. Preţul plătit de americani pentru acest fel de a se apăra e mare: soldaţii lor mor fără încetare la mii de mile distanţă, libertatea le este tot mai restrînsă, benzina costă tot mai mult. Europa, la rîndul ei, plăteşte exact acelaşi preţ. Consubstanţialitatea culturală condamnă la un fel de solidaritate de destin istoric, indiferent de manevrele politice conjuncturale. Totul a început într-o dimineaţă de septembrie, care arăta minunat. Îmi pare rău că s-a şters din memoria mea afectivă gustul cafelei Starbucks din acea dimineaţă. Niciodată nu va mai fi la fel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.