Din 2014 pînă acum, peste 12.000 de oameni au murit încercînd să traverseze Marea Mediterană, din Libia în Europa – cel mai adesea spre insula italiană Lampedusa. Zeci de mii de refugiaţi aflaţi în pericol iminent, îmbarcaţi în vase improvizate, prost echipate pentru traversare, au putut fi salvaţi de misiuni internaţionale de recuperare ale unor organizaţii umanitare. Pe nava de salvare Ocean Viking, 251 de migranți așteaptă să fie primiţi de o țară. Alți 160 de refugiați aflaţi la bordul vasului Proactiva Open Arms sînt în căutarea unei soluţii. Situaţia nu e singulară, nici măcar specială: astfel de cazuri au ajuns regula, mai ales odată cu ascensiunea la putere a lui Matteo Salvini în Italia.

La jumătatea lunii iunie, nava Sea Watch 3, a unei organizații umanitare germane, aflată sub pavilion olandez, a reuşit să salveze 53 de migranți în largul coastelor libiene. Autoritățile italiene au acceptat să primească 13 persoane. Ceilalți migranți au rămas pe vas, vreme de două săptămîni, timp în care şefa misiunii, Carola Rackete, a tot încercat să ia legătura cu mai multe state, inclusiv cu reprezentanța Comisiei Europene și cu Înaltul Comisariat ONU pentru refugiați. Nu s-a găsit o soluție. Nimeni nu a vrut să-i primească. Cum accesul în portul insulei Lampedusa era blocat, şi în lipsa unei soluţii pentru debarcara refugiaţilor, căpitana navei a decis să forțeze blocada pazei de coastă și a acostat în portul Lampedusa, unde cei salvați de pe mare au fost debarcați și conduși spre centrul de primire. Carola Rackete a fost arestată, iar nava a fost confiscată de autorități. Căpitana riscă acum o amendă usturătoare și pînă la zece ani de închisoare pentru forțarea blocadei, iar organizația umanitară trebuie să plătească 50.000 de euro pentru eliberarea navei confiscate.

Ce a urmat după acest episod a fost o înăsprire a legislaţiei şi a practicilor maritime în Italia. Salvini continuă linia dură în materie de politici de imigraţie și a interzis ca navele de salvare cu refugiaţi recuperaţi de pe mare să acosteze în porturile italiene. Parlamentul italian a aprobat un decret în domeniul securităţii care prevede confiscarea vaselor de salvare ale organizaţiilor umanitare şi amenzi de pînă la un milion de euro pentru căpitanii acestor misiuni. În plus, cei care opun rezistenţă la încercarea forțelor de securitate italiene de a opri navele de salvare riscă pedepse cu închisoarea de pînă la zece ani.

Dincolo de această înăsprire a regimului în ceea ce priveşte imigraţia se produce o radicalizare a discursului împotriva refugiaţilor şi, mai ales, o demonizare a ajutorului umanitar – prezentat de autorităţi ca o formă de complicitate de tip infracţional. Purtător de mesaj e însuşi Matteo Salvini, artizan al unei adevărate campanii împotriva misiunilor de salvare.

Faptul că, recent, o organizaţie germană a reuşit să obţină cîştig de cauză în instanţă împotriva vicepremierlui italian e doar o slabă consolare. Într-adevăr, o instanţă din Frankfurt a emis, la cererea lui Friedhold Ulonska, membru al echipajului Mission Lifeline, o decizie preliminară împotriva lui Salvini, care publicase o fotografie cu acesta însoţită de un comentariu în care îl critica. În consecință, Salvini nu mai poate publica fotografii cu Ulonska pe Internet. În plus, vicepremierul ar putea primi o amendă de pînă la 250.000 de euro şi chiar o pedeapsă privativă de libertate. E, cum spuneam, doar o consolare mică, de vreme ce decizia Justiţiei germane nu va schimba cursul pe care s-a înscris Italia şi nici atitudinea lui Salvini în ceea ce priveşte dreptul umanitar. În schimb, înăsprirea discursului îl poate ajuta să şi menţină popularitatea într-un moment crucial: forţînd alegerile anticipate, Salvini ar putea deveni prim-ministru. Pe fondul degringoladei economice în care se află ţara, recursul la manifestări xenofobe şi antieuropene e singura carte pe care poate miza. E, probabil, şi singura carte cu care ştie să joace.