Pledoarie pentru plictis

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Acum vreo cinci ani, publicam în acest colţ de pagină următorul text:  „Este un semn al vremurilor noastre şi, cred eu, un semn destul de neliniştitor faptul că ne plictisim din ce în ce mai în puţin. (Recunosc, parafrază după Valéry). Că nu ne place să ne plictisim, înţeleg. Că ne place că nu ne mai plictisim, mă nelinişteşte. 

Privit de mulţi ca simptom al decadenţei molatece şi ca expresie supremă a inutilului, plictisul are rolul său terapeutic, face parte din anatomia unui spirit bine dezvoltat şi nu trebuie reprimat. Plictisul are rolul său bine determinat în viaţa spiritului şi nu evocă nicidecum un spirit bleg, soporific, amorţit. Dimpotrivă, plictisul e reacţia unui spirit viguros, vital, un spirit capabil să refuze radical şi să-şi ceară imperativ dreptul la liberă existenţă. Ne plictisim cînd sîntem expuşi intemperiilor indiferentului, cînd urcă peste noi cantităţi mari de ceva de care nu ne pasă, cînd ceea ce ne livrează lumea nu ne mai pune în tensiune. Ne putem plictisi în mijlocul oamenilor, de trăncăneala lor, de feţele lor, de obiceiurile lor, sau în mijlocul odăii noastre, de pereţi şi de vederea imobilă de pe fereastră, de masa aceasta şi de uşa aceasta şi de patul acesta. Ne putem plictisi de prea mult sau de prea puţin. Dar plictisul este indicatorul înnăscut care ne spune că ne aflăm în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu oamenii nepotriviţi. Plictisul e semnalul de evacuare în caz de urgenţă, e atenţionarea că de-acum încolo începe tîmpirea. Apărîndu-se, spiritul refuză. Plictisul e cel mai bun semn de sănătate a spiritului, e sistemul său imunitar, e impulsul irezistibil spre nou, e biciuirea care reînvie imaginaţia, e începutul ireversibil al revigorării.

Cînd ceva riscă să îmbolnăvească spiritul, ceva deteriorant în ordine intelectuală, precum prostia, kitsch-ul, goliciunea de tinichea, superficialitatea, redundanţele de orice fel, se declanşează reacţia naturală de apărare: apare, ca o secreţie, plictisul. Cum plictisul e insuportabil, spiritul se pune imediat în căutare, în construcţie, în tensiune benefică. 

Între multele însuşiri pe care le are orice spirit este şi aceea de a se plictisi; aşa cum biologia noastră funcţionează bine numai dacă glandele secretă la timp ceea ce trebuie, spiritul nostru lucrează sănătos numai dacă secreţiile necesare vin cînd trebuie şi în compoziţia corectă. Între aceste secreţii, plictisul are un loc important. Spiritul care nu se mai plictiseşte este ca ochiul care nu mai lăcrimează – e bolnav. Excesul de plictis, adică spiritul care prea se plictiseşte, este la fel de bolnav, aidoma ochiului care lăcrimează mereu. Ei bine, observaţiile mele empirice îmi arată că tot mai puţini oameni se plictisesc. Plictisul e pe cale de dispariţie din România aceasta. Nu ne mai plictisim în faţa plictisitorului. Multă lume ar ţopăi de bucurie dacă ar ajunge la concluzia mea, dar eu mă îngrijorez. Chiar este dezirabilă o lume fără plictis? Eu cred că o lume care nu ştie să se mai plictisească, care îşi pierde reflexul plictisului este o lume expusă prostirii, este o lume uşor de manipulat, este o lume masificată într-un entertainment gigantic şi fără sfîrşit. O lume ca un carusel înnebunit pe care nimeni nu-l mai poate opri. Nu fac aici un elogiu plictisului, deşi poate că ar merita, fie şi numai pentru că plictisul e astăzi un lux accesibil numai spiritelor sensibile. Vreau doar să-i constat prezenţa tot mai palidă şi să mă alarmez. Incapacitatea noastră de a ne mai plictisi semnalează că sîntem gata să primim orice. Dacă instinctul de conservare al spiritului este debil, atunci spiritul însuşi e ameninţat. Şi ce e de făcut? Cînd nu avem răspunsuri, să ne aducem aminte îndemnul antic de a ne întoarce la natură. Să privim afară şi să înţelegem.“ 

Privesc, acum, afară. Toamnă insuportabilă, cu nervi bacovieni, cu melancolii de plumb, cu regrete şi minuscule exasperări – exasperate ele însele că nu pot deveni mari, existenţiale disperări. Se profilează, pe fundalul înnegurat, scheletic, un fost copac. De la fereastra mea pînă la el, pîclă umedă. Mă simt prizonier. Nu al toamnei, nu al lumii care nu se mai plictiseşte niciodată. Al cerurilor. Ca omul pitagoreic despre care vorbeşte Constantin Noica în acest fermecător fragment: „În ce curioasă stare se va fi simţit omul lui Pitagora! Învăluit în cele şapte ceruri sferice, prizonier al unei lumi de şapte ori ferecate, el contempla, din nemişcarea sa, mişcarea ameţitoare a bolţilor suprapuse. Dacă măcar ar fi fost în stare să prindă armonia sonoră a bolţilor, ce păreau ochiului că se mişcă dizarmonic, fiecare numai cu grija mersului ei. Dar urechea nu percepe decît armoniile întrerupte, în timp ce bolţile răsună fără încetare. Şi apoi, să ne închipuim că omul lui Pitagora ar fi auzit. Însemna aceasta o libertate în plus? Nu, era o sclavie în plus: văzul conspira cu auzul pentru a face pe om conştient de ordinea care-l înconjoară, adică de propriul său prizonierat.“ Adică plictisul. 

Plictisul înalt, superior, cunoscător…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.