Politica actuală - parohială, cinică şi reactivă

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Zilele trecute, în mijlocul unei emisiuni radio, colegul meu, Cristian Pîrvulescu, mi-a pus o întrebare care, pe moment, m-a lăsat cu gura căscată, iar după aceea m-a pus pe gînduri: cum se vede politica românească actuală din perspectiva sociologiei?  

Ce să spui? Primul lucru care îmi trece prin cap, aproape ca o constatare, este faptul că nu prea mai văd politică, ci doar politicieni, chiar şi aceştia fiind tot mai mulţi şi mai mult politruci. Apoi, inevitabil, îţi trece prin cap sintagma preşedintelui Iliescu despre „capitalismul de cumetrie“, care va rămîne, probabil, una dintre cele mai expresive porecle ale postcomunismului. Dar rămîne, totuşi, o simplă poreclă... De asemenea, gîndul te duce, la fel de inevitabil, la corupţie, dar aceasta este poveste veche şi nu aş spune că a fost inventată de români. În plus, s-a vorbit şi s-a scris destul de mult despre cleptocraţie, adică despre corupţia devenită sistem, nu doar „simple“ ilegalităţi pe ici, pe colo, ci modul însuşi de funcţionare a politicului, cu regulile sale nescrise, de convenţii, reciprocităţi, alianţe şi competiţii. Ce e nou atunci, ce este definitoriu „din punct de vedere sociologic“?

Cîteva rînduri, într-un articol „hai-hui“, nu pot oferi un răspuns. Şi totuşi, voi încerca nişte ipoteze, sugerînd cîteva cuvinte-cheie, cît de cît edificatoare.

Primul termen definitoriu care îmi trece prin cap este cel de parohialism. Parohialism în sensul unui orizont limitat de timp şi spaţiu, precum cel al ţăranului pentru care, dincolo de hotarul satului începe deja „lumea albă“, necunoscută şi, în ultimă instanţă, neconcludentă. Politica românească actuală este astfel parohială – în primul rînd, deoarece se înscrie într-un orizont de timp „parohial“, un fel de ia, eu fac ce fac de mult, lipsit de viziunea viitorului – mai exact, lipsit de un „proiect de ţară“. Nu l-am avut, iar acum l-am uitat deja. Este parohială, de asemenea, deoarece orizontul spaţial este cel al propriei ogrăzi, al României, unice şi deci incomparabile, al propriului judeţ, oraş sau sat, fiecare cu propriile sale socoteli. Cînd media din toată Europa întorcea pe toate feţele alegerile din Germania, de pildă, noi eram preocupaţi tot de treburile noastre interne, fierbinţi şi supreme. Mondializarea chiar pare a fi un soi de „lumea albă“, necunoscută şi imprevizibilă, plină de spaime sau speranţe. În sfîrşit, este parohială în sensul unui soi de neofeudalism, cel al baronilor şi baroneţilor locali, care negociază privilegii cu seniorul, în schimbul unei oştiri de electori pentru războiele politice ale acestuia. Iar trupeţii sîntem noi, cu toţii...  

Mai ciudat – şi relativ mai recent – este caracterul reactiv al politicii noastre actuale. Reactivă, pur şi simplu, deoarece politica noastră este tot mai puţin activă şi constructivă, organizată în vederea unor scopuri generale şi recurgînd la strategii unitare – bune sau rele. Deciziile politice se iau tot mai mult ca reacţie la un context, eveniment sau chiar persoană – şi se schimbă în funcţie de context, de ce s-a mai întîmplat în ziua precedentă sau de ce a mai spus sau făcut unul sau altul dintre personajele publice vocale. Fiind mai mult reactivă decît strategică, politica recentă este, astfel, mai mult relaţională decît socială, o reţea de relaţii personale între fiecare dintre actorii-cheie, mai mult decît o ordine socială a tuturor. Mai ales în ultima vreme, politica românească a devenit, de asemenea, tot mai emoţională, provoacă emoţii tari şi reacţionează intempestiv la contagiunile emoţionale. „Legea lui Ionuţ“ este un caz exemplar. O problemă cronică şi gravă a oraşelor din toată ţara este „rezolvată“ printr-un apel patetic: „Salvaţi copiii!“ Şi emoţia – firească, justificată – devine literă de lege, uitînd de legislaţia anterioară, existentă, dar niciodată pusă în practică. Dar trebuie oare să moară un om pentru ca politicul să scoată, peste noapte, o lege care să-i protejeze pe oameni? Acelaşi lucru şi în cazul legii circulaţiei: o succesiune de accidente grave, puternic mediatizate, a produs un proiect de lege la fel de emoţională, vizînd să protejeze vieţile şoferilor şi pe cele ale pietonilor. Proiect de lege care a fost modificat, tot emoţional, a doua zi. Ce să mai vorbim despre povestea cu Roşia Montană, înghesuită, pe cît se poate, în alternativa afectivă a viitorului „cianurat“ al copiilor vs prezentul dramatic al minerilor rămaşi fără loc de muncă. În faţa acestor dileme, politicul recurge, în numele „democraţiei“, la o demagogie la fel de ieftin-sentimentală: să ne întoarcem la popor şi să vedem care sînt sentimentele acestuia! Să-mi fie cu iertare, dar politica nu se face cu sentimente de moment, iar democraţia se bazează pe opţiunile unei majorităţi informate, nu pe epidemii emoţionale.  

În sfîrşit, ceea ce mi se pare, poate, cel mai „specific“ este un soi de cinism. Desigur, politica este adesea – iar uneori chiar trebuie să fie – uşor cinică, dar în anumite limite. Cinismul politicii româneşti recente este însă unul al dispreţului afişat, al unei îndepărtări fudule şi suficiente a guvernanţilor – de toate culorile şi la toate nivelele – de guvernaţi, al „elitelor“ politice de mase, reduse la o explicită „prostime“. Iar acest cinism ia cele mai neaşteptate forme, de la parvenitismul unor semidocţi, la elitismul unor docţi. Politica se desprinde, astfel, de societate, pe care o cunoaşte tot mai puţin, România devenind pentru politicieni un soi de terra incognita. Singura realitate a politicii devine, deci, electoratul, care se substituie societăţii reale. Dar, atenţie, acest dispreţ afişat al politicului doare mai tare decît sărăcia electoratului!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.