Precedentul Snowden

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Despre Edward Snowden nu știm prea multe zilele astea. Prezența sa publică este limitată la contul de Twitter unde, pe lîngă diverse (auto)ironii, emite, din cînd în cînd, opinii pe temele cu care este asociat de la celebra sa ieșire în public din 2013: protecția datelor personale, securitate informatică, extinderea capacității guvernelor de a supraveghea populația dincolo de orice limită legală sau utilă.

Despre Julian Assange, australianul arogant de la Wikileaks, știm doar că își continuă bătălia cu procurorii suedezi care vor să îl acuze de agresiunea sexuală. Ca și Snowden, dispărut prin Rusia lui Putin, Assange e oaspetele unui regim ale cărui referințe democratice sînt cel puțin dubioase. Australianul va împlini curînd patru ani de cînd locuiește în Ambasada Ecuadorului de la Londra, spre exasperarea britanicilor care cheltuiesc o mică avere cu supravegherea unui excentric pe care speră într-o zi să îl extrădeze. 

Snowden și Assange sînt două nume de referință în istoria recentă și reprezintă poate cel mai bine punctul de întîlnire dintre tehnologie și militantism politic. Apostoli ai unei utopice eliberări prin intermediul accesului la informație, ambii au fost salutați cu entuziasm de generațiile mai recente și priviți cu neîncredere sau de-a dreptul cu ostilitate de seniori și establishment-ul occidental. 

Poveștile lor sînt pline de ironie (lupți pentru transparență sub protecție rusă? – Anna Politkovskaia ar avea ceva de spus aici dacă ar mai putea să o facă) și incongruențe și, foarte probabil, cu multe detalii absente. E însă foarte greu de contestat meritul celor doi de a pune pe agendă teme absolut necesare într-o vreme în care spiritul critic aproape adormise sub promisiunea unei epoci de aur în care mîntuirea stă în tehnologie, democrația în lățimea de bandă, iar eficiența se măsoară în numărul aplicațiilor din ecosistemele celor mai importante sisteme de operare. 

Scriu rîndurile astea pe Aeroportul Ben Gurion din Israel, unul dintre locurile cel mai bine păzite din lume. Locurile de felul acesta au un dar special de a te împinge la un soi de autoanaliză urgentă: inevitabil te întrebi dacă nu ai greșit ceva, dacă nu ai gîndit ceva nepermis. Probabil la fel se întreabă și o bună parte dintre cei care au salutat dezvăluirile celor doi.  Mai ales după ce s-a aflat ca australianul are un caracter mai puțin plăcut, iar americanul a ales să lupte în continuare profitînd de protecția oferită de Vladimir Putin. Sigur că, odată trecut cu bine de filtrele de securitate ale aeroportului, întrebarea pare ridicolă. Cum să pară altfel după ce tocmai ai fost validat ca cetățean demn de încredere? 

Assange şi Snowden nu au acest noroc și, foarte probabil, viața lor nu va reveni la normal în viitorul previzibil. Însă, fără ca ei să stabilească precedente, probabil nu ar fi fost posibilă recenta scurgere de informații care dezvăluie date despre cum un număr impresionant de companii private și politicieni de pretutindeni devalizează bugete publice de-a lungul și de-a latul lumii. Așa-numitele Panama Leaks sînt administrate de un consorțiu de zeci de organizații de presă și sute de jurnaliști. Fiecare cu agendele lor și cu unghiuri proprii de abordare. Dar toate dispuse să publice, să încalce conspirația tăcerii la care participaseră voluntar sau involuntar. Dimensiunile acestui consorțiu sînt impresionante. O barieră invizibilă a picat definitiv. 

Ironia (din nou ironia) face ca una dintre țintele principale ale dezvăluirilor să fie Vladimir Putin, protectorul domnului Snowden. Aș putea să jur că luni dimineață, cînd a primit revista presei, președintele rus a regretat un pic faptul că a ales să ofere azil fostului colaborator al CIA și NSA. Un Snowden redus rapid la tăcere ar fi inhibat poate viitori amatori de transparență. Un Snowden într-o relativă siguranță e un model de urmat. La fel și Assange. Avertisment pentru dictatorii și corupții acestei lumi. 

Indiferent de motivele pentru care acești avertizori aleg să își riște carierele, libertatea sau viața, produsul final a meritat. Arena internațională e azi mai influențată de faptele și umbra lui Edward Snowden decît de ale oricăruia dintre cei care se tem de viitoarele scurgeri de informații. Și ăsta nu e neapărat un lucru rău. 

P.S. Recomand oricui nu a văzut încă excelentul film al Laurei Poitras Citizen Four să o facă. Figura fragilă, dar insuficient conturată a lui Edward Snowden, în zilele acelea cînd a ales să iasă din anonimat, e un document istoric. De asemenea, tehno-optimismul (e și asta o boală modernă) se poate trata oricînd cu un text al lui Evgheni Morozov. Oricare dintre ele.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.