Punți de legătură, gusturi și valori

Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Fără să am la îndemînă volumul, dat împrumut cuiva și nerecuperat, îmi aduc aminte că, în Introducere în teoria valorilor, Tudor Vianu oferă la un moment dat un exemplu, ca să-i spun așa experiențial, prin care încearcă să ilustreze disocierea valorii în sine de gust, care este, în mod evident, o expresie a unei subiectivități asumate. Dacă mă duc într-un muzeu, spune Vianu – în sinteza mea narativă –, e posibil să văd acolo un tablou, artă contemporană, al unui pictor dintr-un curent recent, care sparge tipare clasice (nu-mi aduc aminte exact, e posibil ca Vianu să se fi referit la arta abstractă avangardistă), pe care să îl apreciez, dar să nu-l găsesc potrivit pentru a trona în sufrageria mea, pe perete. Nu se potrivește cu restul decorului, cu reprezentarea mea despre confortul intim personal. Cu alte cuvinte, Vianu spune că un obiect de artă poate fi recunoscut ca valoros, chiar dacă ție, receptor, nu-ți place în mod deosebit. Cum îi recunoști valoarea? Păi, aș zice că prin contextualizare culturală, în primul rînd, firește, dacă ești mai la curent, și prin raportare la opinii critice de autoritate ale specialiștilor.

Să fac un salt în timp. Nu întotdeauna noul se mulează cu ușurință pe capacitatea de receptare a publicului, fie el specializat sau nu. Chiar din aceeași breaslă fiind sau uneori tocmai pentru că ești în aceeași breaslă, poate apărea tendința de rezervă, de respingere a noului, pentru că nu corespunde gustului tău, format, evident, în spiritul valorilor trecutului în care ți l-ai interiorizat. Să ne amintim două cazuri relevante și, în același timp, divergente. Apariția lui Eminescu i-a prilejuit lui Alecsandri, poet național al momentului, celebrele versuri: E vreunul care cîntă mai bine decît mine? / Cu-atît mai bine țării și lui cu-atît mai bine. La polul opus, tocmai Eminescu se poziționa cu aciditate critică față de Macedonski, reprezentant al simbolismului, pe care îl acuza de lipsa fibrei naționale. În fapt, el contesta întreaga direcție nouă a poeziei: Actele aceste de flagelare le voi repeta de cîte ori voi avea să lovesc în instinctele bastarde ale acelor străini, romanizați de eri de alaltăeri, cari privesc toate în țara aceasta de „sus în jos”. Unul abia sfîrșește liceul, vine să vîndă mărunțișuri și suliman la București, îi merge rău o negustorie și s-apucă de alta: negustoria literară („Materialuri etnologice“, în Timpul, 8 aprilie 1882). Ei bine, a murit simbolismul pentru că marele poet, incontestabil, l-a blamat? Nu! Gustul său estetic, pliat pe un model valoric în care se formase, l-a făcut pe Eminescu să conteste o nouă direcție, dar nu l-a transformat în ucigașul ei. Viitorul începe întotdeauna azi și cu siguranță nu se împiedică vreodată de ieri.

Să revin, așadar, la azi. Am fost părtaș zilele acestea la un dialog într-un grup de profesori despre noi forme de expresivitate, dar nu numai, ci și despre forme de manifestare discursivă ale noilor generații, copiii, elevii noștri. S-a discutat despre cum se construiesc mesajele transmise prin platforme de tipul WhatsApp, Messenger, despre Tik Tok și poezie contemporană etc. Știm cu toții că în mesajele lor aproape au dispărut diacriticele, că semnele de punctuație dispar și ele și că emoticoanele și emoji-urile se inserează în text, tinzînd să-l înlocuiască, generînd un nou limbaj, iconic, apropiat pe undeva de cel al ideogramelor și pictogramelor sumeriene. Cineva spunea cît s-a luptat cu fiica ei să utilizeze diacriticele și semnele de punctuație, pînă cînd fata i-a spus: Mama, te rog, cînd scrii ceva nu mai pune semnul exclamării, pentru că pare că țipi la mine. Altcineva spunea că punctul e receptat de copii ca final de afirmație autoritară. În fine, nu am intenția de a susține că dispariția diacriticelor sau a semnelor de punctuație ar fi benefică. Dar sînt ferm convins că avem de-a face cu un nou tip de limbaj, pe care împotrivirea noastră, a eventualilor conservatori, nu îl va împiedica să se dezvolte, cu formele lui specifice de expresivitate, în care emoji-urile, emoticoanele etc. își vor găsi locul firesc.

Ce m-a frapat au fost însă unele opinii ale unor profesori care afirmau că nu ar putea să promoveze sau să predea poezie contemporană sau forme de exprimare artistică grefate pe noi limbaje, pentru că nu le pot considera artă. Dădusem eu ca exemplu poezia lui Tudor Pop, din volumul Softboi Mimosa, în care aceste experimente de limbaj își găsesc forma de expresivitate poetică. În fapt, aceste opinii mergeau spre un radicalism conservator mai general, iar un experiment de tipul celui al lui Tudor Pop ar fi doar exemplul extrem al lor, căci el, radicalismul acesta conservator, dă seama despre o respingere sau o incapacitate de receptare a poeziei și a artei contemporane în general. Ceea ce este foarte OK, gustul e o chestiune pe care aș asocia-o opiniei, drept fundamental al omului, la urma urmei.

Dar, ca profesor, mi se pare că a te cantona în astfel de respingeri radicale este oarecum neprofesionist. Pentru că una este ceea ce îți place ție și alta este să ai curiozitatea de a explora noutățile din domeniul tău de specializare și, mai ales, să ai deschiderea de a le și preda, la o adică, recunoscîndu-le ca formule care provoacă, implicit care generează inovație, în sensul evolutiv al cuvîntului

N-am pus punct sau semnul exclamării la fraza anterioară pentru a nu se înțelege că spun aceste lucruri autoritar sau că țip la cineva. Cu siguranță, poezia contemporană și arta contemporană în general nu va stagna dacă un profesor sau altul nu le găsește locul în biblioteca sau sufrageria personală, dar n-ar strica să avem profesori mai deschiși către aprecierea noilor forme de expresivitate artistică și discursivă a noilor generații. Asta ar ajuta la stabilirea unor punți de contact empatic cu copiii și elevii noștri, chiar această afirmație este un truism.            

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.