Războaiele austerității

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Războaiele austerității jpeg

Am ajuns să am din ce în ce mai puţine speranţe în ceea ce priveşte o ieşire rapidă din recesiunea globală. Expansiunea fiscală (de 5 miliarde de dolari), coordonată de puternicele guverne mondiale, a reuşit să reducă pierderile, dar nu şi să producă o revenire spectaculoasă. Cea mai recentă frustrare este rezumată de ultimul editorial al The Economist, „Creşti, naibii, creşti!“. 

Există două motive pentru pesimişti. Primul este retragerea prematură a „stimulilor“ fiscali, măsură luată în luna aprilie 2009, la Londra, în cadrul adunării G-20. Acum, toate marile ţări sînt obligate să taie din deficitul bugetar. 

În al doilea rînd, nu s-a făcut nimic pentru a redresa dezechilibrul provocat de balanţa plăţilor deficitare. Într-adevăr, azi discuţia despre războaiele fiscale care duc la războaie comerciale e reminiscenţa experienţei dezastruoase din anii ’30. 

Problema dezechilibrelor produse de conturile curente este strîns legată de existenţa unei saturări a economiilor mondiale. O parte a lumii, condusă de China, cîştigă mai mult decît cheltuieşte, în timp ce în altă parte, în special în Statele Unite, cheltuielile depăşesc cîştigurile. Şi doar dacă ţările cu surplus economic ar investi în cele cu deficit, aceste dezechilibre n-ar provoca atîtea probleme macroeconomice. Într-adevăr, acesta a fost tiparul secolului al XIX-lea. Un sistem de investiţii străine, patentat la Londra, a canalizat economiile ţărilor bogate (sau cu surplus) către cele sărace (sau cu deficit). În ciuda numeroaselor crize economice şi a implicaţiilor acestora, relaţia de creditor-debitor a funcţionat, în mare, spre beneficiul ambelor părţi. Investitorii din ţările bogate au primit o dobîndă mai mare decît ar fi avut-o acasă, iar beneficiarii din ţările sărace au primit finanţarea de care aveau nevoie pentru dezvoltare. N-a fost nici o tendinţă persistentă a deflaţiei. 

Ce se întîmplă azi e similar, la suprafaţă, cu o diferenţă majoră: curentul împrumuturilor începe din partea unor ţări în curs de dezvoltare, precum China, spre ţări bogate, precum Statele Unite – adică dinspre ţări unde avem capital precar spre ţări unde acesta este abundent. Rezultatul acestei relaţii perverse este saturarea economiei globale. 

Spre deosebire de Marea Britanie, în secolul al XIX-lea, China nu-şi percepe surplusul ca pe un motor de investiţii. Atît China cît şi alte ţări est-asiatice deţin mare parte, în continuă creştere, de bonuri de tezaur ale SUA. Prin intermediere financiară, aceste titluri de stat au susţinut financiar consumismul vestic şi boom-ul speculativ care s-a prăbuşit în 2008. 

Creditele cu dobînzi mici au fost răspunsul Keynessian „corect“ pentru inundaţia de capital venit dinspre Est. Dar, pentru că au fost insuficiente deschideri pentru investiţii reale în ţările care aveau deja tot capitalul pe care îl puteau folosi, creditele cu dobînzi mici s-au dovedit căi disfuncţionale pentru rezolvarea problemelor economiilor în exces. 

Recesiunea a consolidat modelul împrumuturilor dinspre ţările sărace către cele bogate. Cu reveniri puternice în Asia de Est şi stagnare în Vest, dezechilibrul global avea să crească. După cum afirma recent fostul preşedinte al Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan, „investiţiile americane de capital fix au scăzut mai mult decît istoria sugerează că ar fi trebuit să se întîmple, avînd în vedere creşterea dramatică a profitabilităţii companiilor“. Pe scurt, ne îndreptăm cu toate pînzele sus spre următorul colaps. 

Există două strategii ample de a destrăma problemele legate de conturile curente şi de dezechilibrele legate de economisire – investiţii. Prima este slăbirea imboldului Chinei de a acumula economii. În luna aprilie 2009, Zhou Xiaochuan, guvernatorul Băncii Populare din China, a propus crearea unei monede de rezerve „super-suverane“, pentru a elimina „riscurile inerente“ ale bazei de credite din rezerva naţională. Această nouă monedă, care avea să fie dezvoltată de către Fondul Monetar Internaţional, numită DST, urma să înlocuiască în timp întreaga rezervă monetară naţională. 

Un „cont de substituţie“ găzduit de FMI ar fi incapacitat ţările să-şi transforme rezervele de monetar, deja existente, în această nouă monedă, DST. Principiul din spatele acestui fapt este că asigurarea colectivă e mai ieftină, deci mai puţin deflaţionistă decît autoasigurarea. Reducerea apetitului Chinei pentru stocarea economiilor ar fi reflectată în aprecierea propriei monede şi reducerea excedentului comercial. Această propunere nerealistă a Chinei nu a părăsit însă nivelul teoretic. În schimb, SUA au presat China să-şi reevalueze moneda – renminbi. Rezultatul e un război mediatic care ar putea uşor degenera în ceva mai rău. SUA acuză China de subevaluarea monedei, în timp ce China învinuieşte pierderea politicii monetare din SUA prin inundarea pieţelor emergente cu dolari americani. Camera Reprezentanţilor din SUA a adoptat un proiect de lege care ar permite vamei să impoziteze produse importate din ţări precum China, care şi-au manipulat moneda pentru avantaje comerciale. 

Între timp, deprecierea dolarului a determinat băncile est-asiatice să intensifice achiziţii de dolari şi să impună controlul asupra intrărilor de capital, pentru a-şi putea feri moneda de la apreciere. În vreme ce ţările asiatice încearcă să împiedice intrarea de capital, Vestul mizează pe protecţionism. 

Putem învăţa din experienţa anilor ’30. Fluxul ridică toate bărcile; refluxul poate aprinde un război hobbesian care să ne învrăjbească pe toţi. 

Acest lucru ne readuce la prematura retragere a stimulilor fiscali. Cu cererea scăzută în Europa şi SUA, guvernele se îndreaptă, în mod natural, spre pieţele de export, pentru a relaxa problema şomajului acasă. Dar toate ţările, simultan, nu pot rula surplusul comercial. Tentativa de a reuşi e condamnată să provoace deprecierea monedei competitive şi protecţionism. 

Keynes, cu înţelepciune, a remarcat: „Dacă toate naţiile ar învăţa să elimine şomajul prin propria politică n-ar mai exista motive presante pentru ca o ţară să-şi impună marfa alteia sau să respingă ofertele vecinului“. Schimbul comercial între ţări „ar înceta să fie ce e azi, şi anume o oportunitate disperată de a menţine forţa de muncă în ţară, prin forţarea exportului şi restricţionarea importului“. S-ar transforma însă într-un „schimb echitabil, şi fără obstacole, de bunuri şi servicii în condiţii de avantaj reciproc“. Cu alte cuvinte, criza de azi a monedelor şi comerţului e un rezultat direct al incapacităţii noastre de a rezolva problema şomajului. 

Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor, este profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes, membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova. 

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org

traducere de Stela GIURGEANU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.