Refugiul bolii

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

În luna aprilie, am publicat în acest colţ de pagină un fragment dintr-o scrisoare pe care vechiul meu prieten, marele boem S., mi-a trimis-o acum cîţiva ani. De atunci, am primit multe întrebări despre S. şi despre scrisoarea lui. Dusul meu prieten a stîrnit mult interes şi am fost rugat de cîţiva cititori să mai public fragmente din scrisoarea lui – un document amplu, cît o carte, în care S. mi-a vorbit despre el însuşi. Impresionat, poate, de această toamnă mohorîtă şi plîngăcioasă, divulg un alt fragment al scrisorii.

„Nu ştiu de ce, am purtat mereu în mine o spaimă. Fără motiv, fără sens, fără obiect, dar bine conturată. Poate ştii acea poezie a lui Radu Stanca despre un tînăr spartan care ţinea sub haină o vulpe care îl tot muşca şi el, tenace, părea nepăsător, iar singura lui îngrijorare era ca nu cumva vulpea să înceapă să latre. Cît muşca din el, era suportabil. Dacă lătra, nu o mai putea ascunde. Toată viaţa mea adultă, am avut sub haină o spaimă ca o vulpe care mă muşcă mereu. Toată viaţa mea adultă, am fost îngrijorat ca nu cumva această spaimă continuă să se vadă. Spaima aceasta este o anxietate sau poate conştiinţa a ceva rău ce nu mai ştiu dacă am făcut sau voi face – habar n-am! Unii pot să identifice relativ precis momentul în care s-au desprins de copilărie: prima experienţă sexuală sau primul examen dificil la şcoală sau căsătoria sau primul job. Şi eu pot.

O zi de vară, în vacanţă la mare, pe plajă. Priveam marea şi a crescut în mine această spaimă. Nu m-a mai părăsit niciodată. Sînt înspăimîntat că lumea poate deveni de-odată complet absurdă şi că eu, ultimul om decent şi raţional, voi fi victima perfectă a acestui absurd. Kafka. Am crezut mereu că ceva ca o ceaţă poate cuprinde creierul tuturor oamenilor sau, măcar, al oamenilor care au putere, şi ei vor trece la o cruntă represiune asupra mea. Această agresivitate oarbă împotriva mea se poate declanşa oricînd, fără ca eu să fac sau să nu fac ceva anume. În ani, această spaimă creştea şi descreştea, ca un fel de flux-reflux ritmat de lună, aflat complet în afara controlului meu. Cînd spaima urca aproape de insuportabil, mintea mea producea soluţii. Una, tragică dar banală: sinuciderea. Alta, mai subtilă: boala. Prima soluţie a fost şi va rămîne pentru mine doar o posibilitate teoretică, doar un gînd care îmi dă iluzia libertăţii fundamentale şi care, astfel, mă face să adun cît curaj pot aduna în mine. Cam aşa prescrie şi Emil Cioran celor ca mine gîndul terapeutic al sinuciderii. Dar boala, e altceva. Boala te scuteşte, te apără, te ocroteşte. În viaţă, vezi că cei bolnavi sînt scutiţi de toate îndatoririle sau pedepsele. Boala este scutirea universală. Sigur, îmi vei spune, dar boala este ceva cu adevărat dăunător, ceva rău, ceva ce te distruge, iar sensul acestei scutiri este acela că lupta cu boala primează, dar odată ce ai învins boala, te întorci la viaţa normală, cu responsabilităţi şi sancţiuni. Eu nu gîndesc aşa. Dacă o boală oarecare – aş prefera una gravă, majestuoasă, îndelungată – mă poate pune la adăpost de spaima mea, o vreau! Un amic de boemă mi-a povestit că, pe vremuri, sub Ceauşescu, pe cînd serviciul militar era o adevărată corvoadă, existau tineri recruţi care, în prima permisie, făceau tot posibilul să capete o boală serioasă care să-i scutească de întoarcerea în cazarmă. Umblau după cele mai dubioase curve, ca să capete boli ruşinoase, mîncau în spelunci mizere în căutarea unei hepatite, făceau încercări de a-şi pierde minţile. Se bazau pe faptul că, tineri şi în putere fiind, se vor vindeca. Voiau să trişeze armata cu boala şi, în final, să trişeze şi boala. Chiar aşa, trişori, tinerii de genul acesta îmi sînt simpatici, deşi, mărturisesc, n-am cunoscut niciodată vreunul. Vestea că există asemenea oameni, mă reconfortează în chip ciudat.

Bolile sînt o metaforă, înainte de orice. Am citit acum cîţiva ani o carte a unei americance – îmi pare rău că nu mai ţin minte numele ei, cred că suferea şi ea de o boală gravă şi, prin urmare, scria din interior – în care se spune că există o viziune romantică despre boală conform căreia ea exprimă ceva esenţial despre personaj. Tuberculoza în secolul al XIX-lea, cancerul în secolul nostru, poate că SIDA în secolul care vine – toate aceste boli, în timpurile lor de glorie, au fost mereu prezente într-o poveste pentru a completa trăsăturile unui personaj. Boala e ceva intrinsec unui personaj, nu e o întîmplare, nu e hazard.

Sigur, bolile care contează cu adevărat sînt cele mortale. Forţa metaforică a tuberculozei a scăzut simţitor în ultima sută de ani tocmai pentru că din ce în ce mai puţini oameni mor din cauza ei. Cancerul, însă, domină lista bolilor. E atît de divers, e atît de surprinzător, e atît pervers! Ah, îmi spuneam în clipele mele de mare spaimă, să descopăr un cancer acum şi gata, asta îmi va da totală imunitate în faţa absurdului cu care această lume m-ar strivi. Oricît ar fi lumea de absurdă, nu va distruge un canceros! Sever, ultimul refugiu în faţa absurdului este boala. Ea te protejează cu adevărat.“

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.