Reîmpărţirea Italiei

Gabriela PREDA
Publicat în Dilema Veche nr. 380 din 26 mai - 1 iunie 2011
Reîmpărţirea Italiei jpeg

Sărbătorirea a 150 de ani de la Marea Unire găseşte în Italia o neîncredere generalizată în stat şi un amalgam de entităţi separate care încearcă să stoarcă tot ce pot de la grup.  Italia trece printr-o criză de identitate fără precedent, chiar în pragul aniversării a 150 de ani de la naşterea statului naţional unitar, sărbătorită cu fast în întreaga ţară. Un raport publicat recent la Roma de unul dintre cele  mai prestigioase institute italiene de cercetare socială, Demos („XIII Rapporto su Gli italiani e lo Stato di Demos-la Repubblica“), descrie o ţară din ce în ce mai divizată, în care credibilitatea statului naţional pierde tot mai mult teren, iar extrema dreaptă cîştigă un capital crescînd de simpatie pe fondul crizei economice ce sărăceşte treptat mare parte din populaţie.

Potrivit raportului, italienii nu mai au încredere nici în politică sau în administraţie, dar nici în sindicate sau în asociaţiile de protecţie a consumatorilor. În plus, se declară „obosiţi“, dezamăgiţi, confuzi, din ce în ce mai pesimişti cu privire la viitor şi tot mai „înstrăinaţi de stat“. Analiza avansează un scenariu preocupant, potrivit căruia cunoscuta dialectică Nord-Sud ar fi deja depăşită, avînd în vedere „reîmpărţirea Italiei“ în aşa-numite trei noi „macro-zone de atitudini faţă de stat“, în care centrul ţării ar avea un rol de „punte“.

Orizontul cenuşiu


Nodul discordiei: federalismul fiscal, iniţiat de partidul populist şi anti-imigranţi Liga Nordului – mişcarea lui Umberto Bossi, devenită cel mai puternic aliat la guvernare al premierului Silvio Berlusconi. În principiu, reforma federalismului va permite colectivităţilor locale să păstreze o parte mai mare a impozitelor pe care le strîng, dar în realitate, este percepută drept „o supapă“ pentru oportunişti şi un pericol de cea mai mare parte a populaţiei. Mai ales în zonele mai sărace ale ţării, din Sud, unde peste 40% dintre italieni susţin că Nordul ţării este ipocrit şi egoist, nerecunoscînd că „miracolul său economic“ din ultimele decenii s-a bazat şi pe „stoarcerea“ Sudului de resurse. În acelaşi timp însă, un sfert dintre italienii din zonele bogate din Nord consideră Sudul şi „terroni“ (termen peiorativ – în traducere ţărănoii din sud) drept o „povară pentru dezvoltarea ţării“. În plus, centrul ţării se simte şi el deseori „la mijloc“ în eterna dispută Nord/Sud însă nu face diferenţe, considerînd ambele „macro-regiuni“ drept „prea egoiste şi oricum mult prea ajutate la nivel central“.

Cu alte cuvinte, nimeni nu mai este dispus să aibă încredere în nimeni şi Italia se vede practic ca un amalgam de entităţi separate care încearcă să stoarcă tot ce pot de la grup. Scandalul Fiat, criza economică, ruinele miracolului istoriei de la Pompei, gunoaiele care s-au întors pe străzile din Napoli, inundaţiile din NE, victimele cutremurului din Aquila, care aşteaptă încă reconstruirea, reprezintă metafora Italiei din ziua de azi. Stînd pe acest morman de moloz, ţara se prezintă mai „dubitativă“ ca oricînd şi se întreabă dacă o scară de valori poate fi încă folosită, în condiţiile în care realităţii cenuşii a vieţii italianului de rînd i se oferă drept substitut povestea vieţii strălucitoare a controversatului premier, cu ale sale douăzeci de proprietăţi, nenumărate chefuri şi mondenităţi.

Mentalitatea asediului

Analiza Demos, ce lasă un gust amar chiar în anul aniversării naşterii statului naţional unitar italian, a luat prin surprindere mulţi politicieni de la Roma, chiar dacă pentru observatorii atenţi rezultatele erau cît se poate de previzibile. Pînă de curînd, succesul controversatului Berlusconi se baza şi pe astfel de mesaje subliminale, ce implicit înstrăinau italienii de o serie de instituţii ale statului, prezentate drept „adversari“ – de pildă, imaginea magistraţilor sau măsurile ad-hoc/amnistiile instaurate pentru înlăturarea obstacolelor pentru fraudatorii fiscali şi constructorii ilegali. Problema este că astăzi – nota recent cotidianul La Repubblica – mulţi italieni confundă statul cu reprezentanţi aleşi, avînd în vedere că cei care profită de sistem sînt de fapt o mînă de oameni şi reprezintă de ceva timp un fel de oligarhie cu contacte pînă şi în reţelele Mafiei.
 
Pe acest fond, singurii „cîştigători parţiali“ par a fi populiştii: declamînd o retorică deseori secesionistă, exaltată, prin flatarea rudimentară a sentimentului de mîndrie locală, Liga Nordului a înţeles, mai înainte decît oricine altcineva, că sfîrşitul ideologiilor şi criza statului central duc la teritorializarea voturilor. Treptat, partidul s-a implantat metodic, alegînd sloganuri simple şi devenind un fel de „agenţie teritorială unde sînt agregate interesele locale“. Potrivit directorului Institutului Demos, Ilvo Diamanti, profesor de ştiinţe politice, „Liga a reuşit să dezvolte un discurs în care securitatea teritoriului şi apărarea tradiţiilor apar ca un refugiu faţă de insecuritatea lumii“. În final, mulţi au fost cei „seduşi“: de la miile de mici întreprinzători convinşi că impozitele lor sînt „delapidate“, pînă la angajaţii acestora care se tem că imigranţii le vor lua locurile de muncă, trecînd prin agricultorii iritaţi de legile de la Bruxelles şi meşteşugarii preocupaţi de concurenţa din China şi din ţările în curs de dezvoltare.

Gabriela Preda este jurnalistă, corespondentă a ziarului Adevărul la Roma.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.