România, în mijlocul scandalului

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scandalul închisorilor CIA din Europa face parte din războiul de public relations care acoperă, ca un halou, acea realitate politico-militară pe care maximaliştii, precum actualul preşedinte american, o numesc "războiul împotriva terorismului" (şi sugerează un conflict de anvergura şi magnitudinea unui război mondial), iar minimaliştii o numesc "războiul din Irak" (şi subînţeleg un război de agresiune, cu scopuri ignobile, camuflat într-o retorică oficială mincinoasă). La capitolul relaţii publice şi comunicare, trebuie să admită chiar şi un simpatizant deschis al ideilor neoconservatoare ca mine, administraţia Bush stă prost. Şi astăzi îmi este cu neputinţă să înţeleg cum de Casa Albă nu a reuşit să aducă alături toţi aliaţii europeni în războiul împotriva lui Saddam, aşa cum a reuşit celălalt preşedinte Bush în primul război din Golf şi aşa cum a reuşit şarmantul Bill Clinton în războiul din Kosovo. E greu de înţeles cum, cu un dosar ca acela al lui Saddam Hussein, cu tragedia din 11 septembrie 2001 încă prezentă obsesiv în mintea tuturor, cu tradiţia unei colaborări transatlantice foarte bune, cu poziţia indiscutabilă de unică superputere care se combină cu aceea de navă amiral a democraţiilor lumii, SUA nu au reuşit să convingă nici elitele politice ale unor mari ţări europene şi nici o parte cît de cît semnificativă din opinia publică europeană. Nu intru acum în motivaţia acestui eşec diplomatic. Pentru logica acestui articol, e suficientă doar constatarea: în lupta mediatică din jurul Irakului, mai ales în Europa, administraţia Bush pierde. Ştiu că sună paradoxal, dar cred că discursul descriptiv e mult mai util decît discursul explicativ, pentru a analiza situaţia României în acest scandal internaţional. Pentru că scandalul închisorilor CIA din Europa este cel mai sofisticat scandal internaţional în care România a fost implicată din 1989 încoace. Nimic din ce a fost pînă acum, de la mineriade la exportul de copii, nu se compară cu acest tsunami de opinie publică care loveşte România în aceste luni. Să nu ne facem iluzii, acest scandal nu se va stinge curînd, iar România, prinsă la mijloc, trebuie, deja, să se gîndească la o strategie nu doar diplomatică sau politică, ci şi de comunicare publică, pentru a naviga util în aceste ape tot mai furtunoase. Am văzut prea mulţi vinovaţi condamnaţi ca să nu ştiu că pledoaria nevinovăţiei este cel puţin la fel de importantă ca nevinovăţia în sine. Primul răspuns al autorităţilor noastre a fost potrivit. Şi ca ton, şi ca viteză. S-a negat imediat şi fără ezitare şi s-a declarat totala disponibilitate pentru orice anchetă pe acest subiect. Scandalul însă continuă. Dick Marty, investigatorul Consiliului Europei, spune, acum, că e convins de existenţa acestor închisori pe teritoriul Europei, cel mai probabil în România, Polonia, Ucraina, Macedonia, dar că nu are dovezi. El aduce şi o acuzaţie gravă tuturor guvernelor europene care ar fi ştiut şi ar fi tăcut, acceptînd tacit această gravă încălcare a drepturilor omului chiar pe teritoriul lor, dovadă că miza scandalului e mult mai mare. România este o parte, poate mai mică, dar neîndoielnic parte din această miză. La Bruxelles, şi Franco Frattini este foarte interesat de subiect, iar Parlamentul European a numit, la rîndu-i, o comisie de anchetă. România trebuie să răspundă cumva. Să repete ceea ce a mai zis, ar fi neproductiv. Acuzaţiile par a fi dozate tot mai bine şi, pe cale de consecinţă, răspunsul trebuie să fie pe măsură. Mai întîi, organizaţii pentru apărarea drepturilor omului au deschis subiectul, apoi surse anonime din CIA au confirmat, acum, un document secret al diplomaţiei egiptene care pune, iarăşi, gaz pe foc. Cu siguranţă, vor urma şi altele. Evident, respingerea categorică a acuzaţiilor trebuie să continue. Dar, de acum înainte, nu mai e suficientă. De pildă, după apariţia documentului egiptean, România ar fi trebuit să comunice rapid cu autorităţile de la Cairo şi să obţină de acolo un răspuns scurt şi clar la două întrebări: este documentul publicat, real şi, dacă da, care sînt informaţiile pe care se bazează? Apoi, acest răspuns ar fi trebuit să fie făcut public, într-o formă agreată cu egiptenii. România nu îşi poate permite un scandal public pe tema drepturilor omului. Odată integrată în UE, vocea sa va fi aceea a unui membru, acum însă are vocea unui stat în curs de aderare care aşteaptă să treacă peste cel mai greu moment al acestei proceduri: ratificarea Tratatului în Parlamentele naţionale. Adică, acolo unde parlamentarii sînt foarte sensibili la curentele de opinie naţională, acolo unde euro-scepticii şi naţionaliştii sînt puternici, acolo unde (ştim bine din Parlamentul nostru) se poate întîmpla orice. Parlamentele sînt, orice s-ar spune, cele mai imprevizibile instituţii ale unei democraţii. Scrutez aparatul guvernamental şi prezidenţial şi, mărturisesc, nu văd pe nimeni acolo capabil să creeze curente în opinia publică internaţională şi să ştie cum se pot convinge mase neregulate de politicieni dezinhibaţi, precum parlamentarii europeni. Charisma dlui Băsescu, care pare a funcţiona doar de la Tulcea la Stamora Moraviţa, farmecul inteligent al dlui Ungureanu, indiscutabil pentru oricine care l-a cunoscut vreodată, şi credibilitatea sobră a dlui Tăriceanu, obţinută printr-un efort politic personal de apreciat, nu sînt suficiente în acest joc. Mai trebuie ceva. Mai trebuie imaginaţia, curajul şi ştiinţa unui aparat din spatele lor, care, din păcate, nu există.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.