Să fim piața de desfacere a Occidentului!

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu-mi pot imagina cum vom rezista de data asta. Pe de o parte, niciodată în istorie nu s-a revărsat asupra românului o asemenea cantitate de informație manipulată, cu asemenea intensitate. Pe de altă parte, niciodată românul nu a fost mai vulnerabil la manipulare din cauza unui nivel cultural dramatic redus și a lipsei de experiență personală în relația cu un stat normal; noi nu avem de unde să știm cum e să fii servit de o administrație competentă și onestă, pentru că de multe generații nu am avut așa ceva. Sîntem, așadar, în poziția cea mai slabă și în fața pericolului celui mai mare. Propaganda antioccidentală de astăzi este cu mult mai eficientă decît cea din anii comunismului nu doar pentru că pare a fi „liberă“, ci pentru că e mai naturală – vine perfect pe relieful prostiei noastre colective. Cei care propovăduiesc antioccidentalismul astăzi la noi vorbesc exact ca cei mai mulți dintre românii năuci, și nu în lozincile de partid comunist, care nu aveau nici o legătură cu mintea românului.

Deplîngem, adesea, confuzia națională în care trăim, dar nu facem nimic ca să ieșim din ea. Dimpotrivă, ne comportăm ca și cum știm foarte bine ce e cu noi, ce vrem, ce înseamnă binele și răul. Mai întîi, nu citim. Apoi, flecărim ca și cum am și citit. Ne uităm la televizor exact la emisiunile care manipulează – ceea ce ne face o bizară plăcere. În fine, nu avem obișnuința de a-l asculta pe celălalt. Ies primul din rînd și mă declar vinovat: mi se întîmplă de foarte multe ori să vorbesc cînd trebuie să ascult; îmi dau seama de asta adesea, uneori chiar în momentele în care vorbesc („Ce tot zic eu aici, în loc să-l ascult pe omul ăsta?“) și apoi sufăr, considerînd că demonul rău care zace în mine, numit „vanitate“, iarăși m-a învins. Știm totul înainte de a ne informa. Și știm atît de bine, încît chiar dacă informația vine spre noi, o vom primi filtrînd-o prin opiniile noastre, tari ca stînca. Acest fel de a fi ne face alarmant de slabi.

Ce riscăm, în fond? Să ne pierdem mințile, să ne smintim cu totul. Ce consecință va avea asta? Nu vom mai fi în stare să distingem, la nivel fundamental, binele de rău, justiția de injustiție, hoțul de cinstit, falsul de adevăr etc. Deja nu mai sîntem în stare să distingem competentul de incompetent (de cîte ori ni se întîmplă să luăm veritabili nepricepuți drept ultracompetenți!). Și dacă ne vom afunda în confuzie ca rătăciții în adîncul pădurii, care ar fi efectul rău? S-ar putea să aruncăm în aer cea mai mare șansă pe care ne-a dat-o istoria vreodată: apartenența la UE și la NATO. Într-o bună zi – și acea zi nu este chiar așa de îndepărtată –, românul majoritar ar putea ajunge la concluzia: „Ia mai dă-i în mă-sa și pe occidentalii ăștia, că sînt răi, ipocriți și ne-au transformat în sclavi“. Atunci românii, cu mînuța lor, vor arunca România într-o bruscă spirală istorică descendentă, crezînd că își eliberează țara de cine știe ce ocupant care, de fapt, nu a existat. Acesta va fi coșmarul absolut: să trăiești un coșmar în care ești atît de bine prins, încît să-l iei drept vis frumos… Să duci o sîngeroasă luptă de eliberare cînd nimeni nu-ți ia libertatea – ce absurd!

În acest context, notez trist că prinde tot mai tare la popor ideea: „Occidentul ne ține nedezvoltați ca să fim doar piață de desfacere pentru ei și nu producători care să le facă concurență“. Știm de mult, cel mai lesne îți explici eșecurile dînd vina pe alții. N-avem drumuri și poduri, n-avem școli moderne și spitale dotate, n-avem străzi curate și nici o administrație la nivelul Europei secolului XXI din cauza străinilor. Doar n-o să admit că nu avem pentru că n-am fost în stare. Doar nu o să admit că am ales prost, mereu prost, pentru că, în general, nu-mi place munca și fug de responsabilitate, pentru că am suflet de asistat și etică de șmecher… În fine, o asemenea idee liniștește imediat toate posibilele temeri legate de tine însuți: tu ești bun, dar te nenorocesc alții mai puternici. Și acest confort se consolidează pe măsură ce blamezi tot mai mult străinul. Ești din ce în ce mai împăcat cu defectele tale pe măsură ce găsești tot mai multe motive de inimiciție cu celălalt.

Un pic de minte ar fi suficientă ca să înțelegi de ce afirmația „Nu vor să ne dezvoltăm ca să fim doar piață de desfacere“ este un nonsens. Dacă Occidentul chiar ne vrea piață de desfacere, atunci are tot interesul să ne dezvoltăm, pentru că o piață serioasă presupune putere de cumpărare. Or, ca să ai putere de cumpărare trebuie să te dezvolți, să produci sustenabil bunăstare. Așadar, dacă Occidentul ne vrea piață de desfacere, ar fi ilogic să ne vrea săraci. A fi o piață de desfacere dezirabilă pentru occidentali este, de fapt, un prilej de mîndrie: ei produc pentru tine! De unde ideea că piața este ceva umilitor, degradant? De unde ideea că dacă vine un producător să-și vîndă ceva te disprețuiește? Răspunsul reflex ar fi: din comunism. Dar eu nu cred. Prea mult blamăm comunismul pentru eșecurile noastre de azi. Avem ideea că a fi o piață de desfacere este o formă de dependență, de colonialism, de rang secund doar pentru că nu gîndim. Cum ziceam mai sus, vorbim fără să gîndim și, după ce vorbim astfel, sîntem mulțumiți că se cheamă că am gîndit!

Să zicem că logica nu e convingătoare. Să zicem că occidentalii ne vor subdezvoltați, ca să ne vîndă produsele lor. Atunci te poți uita pe cifre și te vei întreba cum de Occidentul ne vrea săraci lipiți, dar investițiile străine în România cresc și totalizează, începînd din 2012, chiar cu un guvern PSD, cam 20 de miliarde de euro – bani lichizi care au intrat în România, capital curat. Țineți cont că această sumă a intrat într-o Românie cu infrastructură publică de nivel african (transporturi), cu o etică a afacerilor și a muncii de tip mexican (poate mai puțin violentă, dar la fel de stricată) și lipsită de resurse semnificative. Un pic mai apetisanți să fi fost – de pildă, să fi fost o piață atractivă pentru Occident –, mult mai bine ne-ar fi fost. Dar zecile de miliarde pe care UE le ține la dispoziția noastră și, din simpla cauză a nepriceperii noastre, nu le putem accesa sînt, și ele, parte a planului de colonizare și desființare a României?

Evident, vor apărea imediat înțelepții: „Stai, dom’le, că nu ne dau ei pe gratis, așa… vor ei ceva“. Da, exact asta vor: să devenim o piață pentru produsele lor. Să ne dezvoltăm pînă la nivelul la care marii producători occidentali să se bată pe piața noastră, pe banii din buzunarele noastre. Asta vreau și eu. Mă întreb dacă nu cumva tocmai am devenit oleacă trădător scriind acest articol…

P.S. Că tot am adus vorba despre banii europenii pe care nu sîntem în stare să i luăm, mi-am adus aminte de o discuție pe această temă cu un oficial suficient de înalt în rang ca să știe bine ce spune, dar nu suficient de înalt în rang ca să mi livreze gogoși. Cînd l-am întrebat de ce neputința asta cronică, mi-a spus, glumind cinic: idealul nostru este să ne dea banii și să nu ne întrebe niciodată ce facem cu ei! Piață de desfacere, zici?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.