Păi, cum e aia să fii și rapidist, și teverist? Pe scurt, ghinionist. Furat de valul microbismului fără limite declanșat de Campionatul European, nu pot scăpa de contaminare. Așa că îmi vin în cap comparații inevitabile. Atît Rapid, cît și TVR se mîndresc cu gloria trecută. Avem palmares, ce mai! E drept, palmaresul cu pricina nu se măsoară neapărat în multe titluri cîștigate. Avem, mai degrabă, tradiție. Dar ne mîndrim cu ea mai ceva decît cu un tricou de campion. În principiu, „peste tot sîntem acaaaaasă!“ În plus, stăm relativ bine la calitatea jocului, deși la audiență stăm mai prost ca Steaua sau PRO TV-ul. Ce să mai zic de arhicunoscuta senzație de a fi singuri împotriva tuturor? Pe-ai noștri din Giulești îi fură toți arbitrii. Se știe, doar. „Noi“ n-avem bani de șpăgi. Pe-ai noștri din TVR se zice că ne măsoară tendențios audiențele, ceea ce e chestie de studiat în amănunt pentru că printre cifrele alea sînt niște situațiuni aiuritoare. Cum ar fi pauze de publicitate cu audiență mai mare decît emisiunea de după ele. Om sta noi prost la procentele de share, dar nici așa! În plus, TVR-ul nu are parte de mulți aliați în piața media. E firesc. Ei ne sînt competitori, nu amici de șpriț. Mai am o comparație: la cît ajutor au avut Dinamo și Steaua de la Partid, cam tot atîtea iertări de datorii au avut PRO TV și Antena de la Guvern(e).

De fapt, cel mai trist motiv pentru condiția mea de ghinionist este condițiunea financiară. În vremurile de demult, atunci cînd valoarea se măsura pe teren și pe ecran, nu era o problemă. Jucai bine, erai aplaudat. Acum, trebuie să joci bine și în contabilitate. Degeaba ieși bine în campionat, te retrogradează pentru că ai datorii. Degeaba promovezi în A, te declară în faliment la tribunal. Sincer, nici nu știu exact dacă proaspăt repromovata Rapid poate să joace sezonul viitor în prima divizie, în faliment fiind. Oricum, se mai judecă. Așa cum încă se mai dezbate dacă TVR ul poate fi declarat în insolvență sau nu. Președintele Senatului a promovat o modificare de lege care ar permite ca televiziunea publică să poată cere insolvența. Respectivul gest legislativ a trecut tacit prin Camera Deputaților. Carevasăzică, nu s-a dezbătut. Asta cu aprobarea tacită e un fel de trecere pe șest. Mie așa mi se pare. Pe șest sau din nepăsare. Trist. Va sosi în dezbatere la Senat, adică acea Cameră al cărei președinte a avut inițiativa. Asta nu înseamnă neapărat că va și trece. Zău dacă știu ce va fi.

În principiu, în declarații publice, Rapidul este „clubul de tradiție al fotbalului românesc, o pagină de istorie a sportului bucureștean și național“, în timp ce TVR reprezintă „instituția media fără de care nu se poate, televiziunea care este musai să fie, pentru că e națională și ne trebuie“. În realitate, din bani ne măsurăm valoarea. Pe teren și pe ecran era pe vremuri, acum e pe buchile contabilității.

Toată povestea asta cu comparația între Rapid și TVR este, evident, o glumă. Vă rog să o luați ca atare. Mi-a venit în minte după ce am aterizat săptămîna asta la Berlin, capitala Germaniei. Mi-am amintit ce meciuri a făcut Rapidul cu Eintracht și cu Hamburg. Apoi, am aflat ce zice statistica unei normalități a resurselor. La număr de locuitori și ore de program, prin comparație cu ARD și ZDF, TVR ar trebui să aibă cam 6300 de salariați, pentru a-și îndeplini cît de cît cumsecade misiunea publică. Iar taxa anuală pentru televiziunea publică ar fi fost a fi de cam 40 de euro. În România, se plătesc doar 11 euro, iar salariații sînt sub 2400 și sînt socotiti de către parte a autorităților a fi oricum prea mulți. Unii zic că fotbalul a devenit industrie mult prea repede pentru ca un club ca Rapidul să se poată adapta. Alții zic că industria de televiziune din Europa de Est a evoluat mult prea rapid, astfel încît televiziunile publice din regiune nu au avut timp să țină pasul și să se reformeze treptat, într-un ritm firesc, deodată cu concurența lor comercială.

De un lucru sînt, însă, sigur: a fi rapidist sau teverist nu e un ghinion temporar. Pare a fi mai degrabă o condiție permanentă.

P.S. După meciul cu Albania, ar trebui să mă consider triplu ghinionist?