Solidaritatea în era pluralității

Charles TAYLOR
Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Solidaritatea în era pluralității jpeg

În societăţile democratice, solidaritatea e esenţială. Ele nu pot funcţiona în condiţiile unei anumite neîncrederi reciproce sau dacă unii membri simt că ar fi fost abandonaţi de ceilalţi. Multe viziuni despre o dezvoltare de tip individualist apar în zilele noastre drept cele mai mari ameninţări la ideea de solidaritate. Dar acest lucru e strîns legat de diminuarea simţului de apartenenţă la o identitate comună. Nu e un accident, de exemplu, că statele cele mai înstărite şi de succes din Europa au fost create în omogenitatea etnică a Scandinaviei. Oamenii din aceste ţări au sentimentul că îşi pot înţelege vecinii şi concetăţenii şi că pot fi într-o strînsă legătură unii cu alţii. 

Provocarea actuală e aceea de a menţine sentimentul unei intense solidarităţi în mijlocul diversificării populaţiei. Sînt două moduri în care se poate face asta. Unul e acela de reîntoarcere la vechile modele de solidaritate. Identitatea francezilor, de exemplu, e bazată pe modelul unic al acestei ţări, de republică seculară, cunoscut sub numele de laicité. Dar eforturile Franţei de a revigora solidaritatea insistînd pe această laicitate şi pe coalizarea împotriva imigranţilor musulmani sînt ineficiente şi contraproductive, pentru că ele exclud sentimentul de apartenenţă la naţiune pentru mulţi oameni care deja trăiesc în Franţa. Un alt mod de a consolida solidaritatea e acela de a redefini identitatea. Toate societăţile democratice de astăzi se confruntă cu problema acestei redefiniri, în dialog cu unele elemente externe, dar şi cu unele interne. Să comparăm cu influenţa mişcărilor feministe de-a lungul spaţiului occidental. Nu e vorba de oameni care vin din afara acestor ţări. E vorba de persoane cărora, într-un anumit fel, le lipseşte sentimentul unei cetăţenii complete, care o revendică şi care şi-au redefinit scopurile politice în vederea obţinerii ei. Astăzi, sarcina cea mai importantă e aceea de a calma temerile că tradiţiile noastre ar fi compromise; de a ajunge la oamenii care vin în ţinuturile noastre din alte ţări, precum şi de a găsi o modalitate de recreere a eticii noastre politice în jurul unui nucleu format din drepturile omului, egalitate, nondiscriminare şi democraţie. Dacă reuşim, putem forma sentimentul unei apartenenţe comune, chiar dacă motivele pentru care fiecare ajunge să creadă acest lucru pot fi diferite. Dar creşterea individualismului – o concentrare asupra ambiţiilor fiecăruia şi asupra prosperităţii economice – constituie un obstacol important în realizarea acestei viziuni, în multe ţări. Într-adevăr, totala lipsă a sentimentului de solidaritate la atît de mulţi oameni – de-o evidenţă alarmantă în dezbaterea despre sistemul de sănătate din Statele Unite – subminează acum chiar baza a ceea ce înseamnă o societate democratică. 

Un sentiment al solidarităţii în societate poate fi susţinut numai dacă toate grupurile spirituale care o formează i se dedică: dacă creştinii îl văd ca pe un lucru central al creştinătăţii lor; dacă musulmanii îl pun în centrul islamismului lor şi dacă diversele feluri de construire a sistemelor filozofice văd această chestiune ca fiind în centrul acestor sisteme. 

Religiile furnizează o bază profundă şi puternică pentru solidaritate şi a le marginaliza ar fi o greşeală tot aşa de mare cum ar fi marginalizarea sistemelor filozofice atee. Societăţile democratice, în extraordinara lor diversitate, sînt propulsate de motoare diferite spre o aceeaşi etică. Ele nu-şi pot permite să oprească vreunul din aceste motoare şi speră să menţină o comunitate politică. 

Istoric vorbind, etica politică a societăţilor confesionale a fost fundamentată pe o aceeaşi bază. În Europa, societăţile laice au încercat să se recreeze din ruinele fundamentelor creştine, dar ele au comis aceeaşi greşeală în alt mod, prin acel tip de insistenţă iacobină a aplicării religiei civile a iluminismului. 

Ei bine, noi nu mai putem avea o asemenea religie civilă, nici una bazată pe Dumnezeu, nici una laică şi a drepturilor omului, şi nici o altă viziune particulară. Trăim astăzi într-un teritoriu necunoscut. Ne confruntăm cu o provocare fără precedent în istoria umanităţii: crearea unei puternice etici politice a solidarităţii conştiente de sine, pe fundamentul prezenţei şi acceptării unor viziuni diferite. 

Acest lucru poate reuşi doar dacă ne angajăm, reciproc, în serioase schimburi culturale, în scopul de a crea un fel de respect reciproc din astfel de perspective diferite. Amplificarea islamofobiei în Europa şi în Statele Unite, cu încercarea de a reduce complexa şi variata istorie a Islamului la cîteva sloganuri demagogice, e un soi de ignoranţă dusă la extrem – nu există o mai bună descriere a fenomenului – pe care se fundamentează societăţile democratice. 

Dar acest lucru e valabil pentru orice tip de perspectivă care-i desconsideră pe „ceilalţi“. Societăţile noastre vor rămîne legate doar dacă vorbim unii cu alţii sincer şi deschis, iar făcînd asta vom recrea, din rădăcinile noastre diferite, sentimentul solidarităţii. 

Charles Taylor este profesor emerit la Universitatea McGill din Montréal şi membru permanent al Institutului de Ştiinţe Umane de la Viena. Cea mai recentă carte a sa este A Secular Age.

Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2010
www.project-syndicate.org  

traducere de Andrei MANOLESCU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.