Stînga

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Primul partid care a pierdut alegerile europarlamentare de anul acesta este Demos. Puțin cunoscut în afara unui cerc relativ restrîns de oameni preocupați de politică, Demos e o fascinantă colecție de inadecvare și paradoxuri.

Partidul Democrației și Solidarității ar fi trebuit să fie alternativa democratică de stînga la un PSD din ce în ce mai conservator și autoritarist. Ar fi urmat să arate că e posibilă o politică social-democrată fără constrîngeri aplicate burgheziei bugetare românești și fără distribuție de rente. Practic, Demos ar fi urmat să reconecteze politica la oameni care nu mai cred în ea sau nu au crezut niciodată: mileniali, marginali, familii sărace, corporatiști cu dileme etice etc. Un fel de USR al celor care nu se recunosc în USR. Teoretic, publicul Demos ar fi de vreo cîteva milioane de oameni. Practic, Demos a reușit să strîngă mai puține semnături pentru candidatura la europarlamentare decît numărul de oameni prezenți în tribună la un meci din liga a IV-a al Rapidului din București.

În mod curios, Demos a provocat mai multe reacții în tabăra adversarilor ideologici ai social-democrației, care au folosit orice prilej pentru a încerca să minimizeze sau să ridiculizeze efortul de a construi o altfel de stîngă. Reacția virulentă la orice nu respectă un ortodoxism clișeic și infertil în politica românească ar merita, poate, o discuție separată. Cert e că reprezentanții Demos nu aveau nevoie de cine știe ce ajutor. Au făcut toate eforturile să se scufunde în propriul lor ridicol, reușind cumva să fie permanent în contratimp cu dezbaterea publică, asemenea unui coleg mofluz care te contrazice doar ca să conteze.

Se adaugă la asta fascinanta incom-petență organizatorică. Sigur că legile electorale sînt restrictive și trebuie schimbate, sigur că unui partid nou îi va fi mai greu decît unuia cu structuri în teritoriu, experiență și proceduri verificate. Dar Demos avea totuși la îndemînă experiența USR și PLUS din care putea împrumuta fără să se teamă. Dar nu a procedat așa. Colegul nostru mofluz a preferat să dea vina pe univers, pregătindu-se să se uite urît către cei care au reușit. Sau au reușit un pic mai mult – e cazul unei candidate independente, cu un program de nișă, care a adunat cu forțe proprii de nouă ori mai multe semnături decît Demos. Sigur, nici ea nu va candida, pragul e nefiresc de mare, dar comparația asta spune totuși multe despre cum se face politică în România.

Vă veți întreba de ce contează acest eșec. În primul rînd, pentru sănătatea vieții politice românești. Pluralismul înseamnă mai mult decît diverse nuanțe de conservatorism ascunse prin partidele care contează. Apoi, într-o țară din care se pleacă acum ca în vremuri de război e destul de clar că avem un segment de populație care nu este sub nici o formă reprezentat.

De altfel, cine are răbdare să se uite pe sondaje poate observa că există o zonă de oameni care au abandonat cu totul politica, chiar dacă nu au părăsit încă România. Nu votează nu pentru că se simt bine în contextul actual, ci pentru că simt că democrația nu livrează nimic pentru ei. Acolo este terenul potrivit pentru creionarea unor narațiuni revanșarde și periculoase. Soluția nu e ignorarea acestor oameni, ci cooptarea lor în procesul democratic. Aici ar fi fost nevoie de Demos. În această zonă politică, abandonată de PSD, ignorată de restul.

Demos a preferat însă să teoretizeze la nesfîrșit în loc să se organizeze. A continuat să se comporte ca aripa academic-nefericită a USR. A alcătuit lista de candidați cu credința bizară că greviștii de la Satu Mare, căpșunarii din Spania sau studenții din București vor aprecia algoritmul corect politic în dauna unor șanse reale de a fi reprezentați. Ei bine, nimănui nu i-a păsat de lucrurile astea, iar listele de semnături ale Demos sînt populate de mame, tați și prieteni jenați care n-au putut spune nu atunci cînd li s-a cerut sprijinul. Prea puțini simpatizanți reali, pentru că nici unul dintre teoreticienii „stîngii moderne“ nu s-a obosit să ajungă la ei.

Dacă, după alegerile acestea, autoritarismul PSD devine și mai insistent, dacă statul român va continua să se degradeze așa cum o face în prezent, vina fi împărțită între toți participanții la jocul politic. Iar Demos, din afara jocului, va avea și el o parte absolut specială. Fondatorii săi sînt singurii care pretind că pot înlocui PSD în plan ideologic. Sigur, e complicat să marchezi dacă nu reușești nici măcar să ajungi pe teren. Dar pretenția rămîne, energiile au fost consumate, rezultatul e zero.

Partidelor mari li se reproșează adesea aroganța și cinismul. Dar aroganță nu e numai cînd PSD pretinde că îi pasă de electorat sau cînd PNL insistă că are vreo legătură cu liberalismul. Aroganță e și cînd Demos crede că simpla-i existență va însufleți mase. Singura masă însuflețită de Demos e aceea de la un bar din București, în jurul căreia membrii conducerii au stabilit strategia pentru europarlamentare. După ce chelnerul a adus nota, s-a lăsat liniștea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.