SUE

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Capitalismul, spun unii, a murit. De cînd faimoasa formulă nietzscheeană referitoare la moartea lui Dumnezeu a devenit slogan pop, autori de toată mîna se întrec să anunţe că ceva ce pare imortal a murit. Eu însumi cad în acest mic păcat uneori. Socialiştii se bucură să tot spună asta pentru că, victime ale gîndirii binare fiind, ei cred că moartea capitalismului înseamnă, natural, victoria socialismului. Dreapta, însă, nu crede în moartea capitalismului, ci în moartea capitalismului altoit serios cu socialism („statul social“ european actual este produsul acestui altoi) şi constată că cea mai sigură cale pentru viitor este reîntoarcerea la principiile clasice ale capitalismului – adică la acel sistem care premiază iniţiativa, riscul asumat, curajul, libertatea, munca, şi sancţionează lenea, căpuşarea, inerţia, laşitatea. Această dispută în jurul capitalismului (dacă e mort ori viu) va mai continua, desigur, cu tot alaiul de vorbe strînse în declaraţii de piaţă publică, dar şi în cărţi cu iz doctoral, unele foarte interesante, altele de-a dreptul caraghioase. Pînă la urmă, trăim momentul de maximă incertitudine care îi e dat generaţiei mele să-l trăiască. Nu avem de unde să ştim cum va arăta lumea peste cinci sau zece ani – presupunem doar, bazîndu-ne pe ceea ce înţelegem din ceea ce vedem, pe ceea ce ştim că au mai trăit şi alţii şi pe ceea ce ne dorim, de fapt, să se întîmple. Fragil temei pentru predicţii, orice s-ar spune. În acest context, discuţiile despre viitorul Europei sînt şi mai pasionante.

Avem, de-o parte, grupul tot mai numeros al celor care văd Uniunea Europeană evoluînd spre federalism. Felul în care UE s-a dezvoltat în ultimii 15 ani indică limpede un drum spre o astfel de organizare. Criza economică a ultimilor ani, spun „federaliştii“ – printre ei se află preşedintele Băsescu însuşi –, ne dă această lecţie: în competiţia de competitivitate cu SUA şi China, UE poate conta doar dacă ţările membre cedează complet suveranitatea spre un stat european în formă federală. Furtunilor economico-financiare ale capitalismului, altfel mai puternic şi mai stăpîn pe lume ca niciodată, nu li se poate face faţă decît prin integrare totală. Cele mai multe state europene sînt, acum, prea mici pentru a putea rămîne pe picioare în faţa forţei uriaşe a capitalului liber. De pildă – se spune –, nu se poate ajunge la competitivitate fără o politică fiscală comună (convergentă, măcar, am spera noi, cei mai sceptici) pe întreg teritoriul UE. Or, aşa ceva nu e posibil decît în condiţiile în care membrii UE recunosc un guvern la Bruxelles şi i se supun. Alţii, ceva mai puţin vocali, bombăne la auzul unui asemenea măreţ proiect şi aduc în discuţie argumente ce ţin de realism. Nu se poate, pur şi simplu! Păi, Marea Britanie nici nu vrea să audă, de pildă, de taxarea tranzacţiilor financiare, lucru deja stabilit ca necesar şi posibil de dna Merkel şi de dl Sarkozy. În fine, un guvern bruxellez e greu de înghiţit în mai toată Europa de Vest. Statele au, totuşi, o prea mare legitimitate în Europa ca să poată fi înlocuite rapid cu un superstat. La noi, prin excepţie, cred că o guvernanţă bruxelleză ar fi bine primită. Sătui de contraperformanţele politicienilor autohtoni, mă aştept ca mulţi români să susţină entuziast ideea guvernării României de la Bruxelles, cel puţin în privinţa administrării treburilor economice şi judiciare. Spiritul plebiscitului din aprilie 1866 mi se pare la fel de viu, astăzi.

În general, s-ar putea spune că o Europă federală îi ajută, pe termen scurt, cel puţin, pe leneşii continentului. Scopul unei asemenea construcţii fiind cuplarea şi mai profundă a economiilor necompetitive (mai toate cele din sudul continentului) la cele cîteva economii competitive (mai toate cele din nordul continentului). Am vrea, cu alte cuvinte, să ne suim în căruţa lor. E o variantă de lucru, nu neg. Dar, în ceea ce mă priveşte, nu cred că asta este soluţia. Sau, mai precis, cred că o asemenea soluţie ar fi cît se poate de nepotrivită. Mai întîi, un stat federal (cu buget naţional unic şi sistem economic naţional) compus din agregarea falimentarelor state ale sudului cu eficientele state ale nordului ar duce la uciderea nordului şi nicidecum la resuscitarea sudului. Motivul este acela că generatorul de competitivitate, adică productivitatea muncii, are un solid temei cultural. Precizez că tehnologiile (determinant important în orice calcul al productivităţii muncii), la rîndul lor, sînt apanajul statelor în care se munceşte pe brînci – prin urmare, aportul tehnologiilor la productivitate este esenţialmente determinat de raportarea naţiunii la valoarea „muncă“ cu tot ce presupune ea, adică şi creativitate, şi nu de cine ştie ce noroc picat din cer. Comportamentul economic şi atitudinea generală în raport cu munca sînt chestiuni ce ţin de Weltanschauung, şi nu de altceva. Or, în privinţa asta, diferenţele între naţiunile europene sînt foarte mari. În al doilea rînd, să învăţăm ce e de învăţat din această criză, pînă la capăt. Pentru statele UE care nu sînt pe deplin integrate sistemului economic european (mai concret, nu aparţin zonei euro), această distanţă a constituit o bună şansă în plus pentru a atenua efectele crizei globale şi nicidecum un dezavantaj. Sînt destule analize care spun că falimentele cele mai răsunătoare ale zonei euro ar fi fost mai atenuate măcar dacă statele respective ar fi putut beneficia de pîrghia cursului de schimb euro-monedă naţională. Avem, de partea cealaltă, o viziune gaullistă, mult mai raţională şi mult mai potrivită. Nu o federaţie, ci o confederaţie. Fiecare stat rămîne suveran, parte a unei înţelegeri politice tot mai cuprinzătoare în Europa. Solidaritatea europeană are, totuşi, limite fireşti. Ele sînt limitele impuse de diferenţele culturale din interiorul Europei. Naţiunile nu sînt deloc epuizate ca actori politici. Nu se poate spune nici că sînt anacronice (nu văd nici o dovadă pentru asta) şi nici că sînt un factor de periclitare a prosperităţii cetăţenilor. Atunci, de ce trebuie suprimată expresia lor politică?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.