Traumele încă vii ale Pactului Molotov-Ribbentrop

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Pe 23 august 1939, semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop de Germania nazistă şi de Uniunea Sovietică a însemnat o teribilă lovitură de măciucă dată partidelor comuniste din Europa. Iar cel mai traumatizat a fost Partidul Comunist Francez, la acea oră cel mai puternic partid comunist din ţările occidentale, el număra între 200.000 şi 300.000 de membri. Comuniştii francezi urmau cu fidelitate linia Moscovei, dar erau antifascişti prin convingere. Decizia lui Stalin de a pactiza cu Hitler nu a fost acceptată de toţi comuniştii francezi, dar conducerea a „aplecat“ capul, a aprobat invadarea Poloniei de către Stalin, precum şi atacul acestuia împotriva Finlandei. Iar intrarea în război a Franţei şi a Marii Britanii împotriva Germaniei a fost calificată de şefii comuniştilor francezi drept „război imperialist“.

Trauma provocată atunci în rîndurile Partidului Comunist Francez de Pactul Molotov-Ribbentrop nu s-a risipit nici pînă azi. Altfel nu-mi explic reacţia violentă a lui Patrick Le Hyaric, directorul cotidianului comunist L’Humanité, împotriva unei rezoluţii adoptate de Parlamentul de la Strasbourg pe 19 septembrie 2019 legată de cel de-al Doilea Război Mondial. Rezoluţia pune accentul pe „importanţa memoriei europene pentru viitorul Europei“ şi subliniază rolul Pactului Molotov-Ribbentrop în declanşarea războiului. Se mai aminteşte în rezoluţie că atît Germania nazistă, cît şi Uniunea Sovietică stalinistă au fost „două regimuri totalitare avînd ambele ca obiectiv cucerirea lumii şi împărţirea Europei în două sfere de influenţă“.

În articolul său publicat pe 26 septembrie în cotidianul pe care îl conduce, Patrick Le Hyaric, jurnalist şi om politic, acuză Parlamentul de la Strasbourg de „revizionism istoric“ şi consideră că instituţia se „dezonorează“ adoptînd respectiva rezoluţie.

Personal, ceea ce mă stupefiază cel mai mult nu este faptul că încă o sensibilitate comunistă franceză reacţionează visceral întrucît crimele naziste şi cele comuniste sînt puse pe acelaşi plan. De la căderea comunismului în Europa de Răsărit, ori de cîte ori unii istorici „au îndrăznit“ să compare cele două ideologii, militanţi şi personalităţi comuniste din Franţa au denunţat acest demers critic ca şi cum ar fi fost o blasfemie. S-a întîmplat aşa, de exemplu, după ce a fost publicată Cartea neagră a comunismului în 1997. Dacă ar putea, unii nostalgici ai comunismului ar instaura poate şi o lege pentru a condamna penal orice comparaţie între cele două sisteme.

De fapt, ceea ce m-a stupefiat cel mai mult în articolul din L’Humanité este limbajul utilizat de directorul său. El recurge la termeni pe care îi credeam parcaţi definitiv în muzeul Războiului Rece. În urmă cu cincizeci de ani citeam uneori, în „presa de partid“ din România, articole în care cei mai zeloşi adepţi ai sistemului comunist tunau şi fulgerau împotriva „imperialismului“, a „revizionismului“, a „hidrei capitaliste“.

Patrick Le Hyaric califică rezoluţia Parlamentului de la Strasbourg drept „scelerată“. Citez din articolul său: „Odioasa echivalenţă între nazism şi comunism permite exonerarea regimurilor naţionaliste de inspiraţie fascistă din anii ’30 pe care guverne şi miniştri actuali ai statelor membre ale Uniunii Europene le celebrează cu ardoare“. Liderul comunist francez mai ţine să precizeze că idealul comunist ar fi încă viabil. Citez: „Fără îndoială, proiectul comunist, despre care noi continuăm să afirmăm că nu a fost niciodată pus în practică în ţările blocului sovietic, este ţinta acestui text nedemn şi incult, şi prin el posibilitatea unei alte societăţi“. Liderul comunist mai avertizează, bazîndu-se şi pe un citat din Thomas Mann, că oricine compară nazismul cu comunismul este, de fapt, un fascist.

Din punctul de vedere al liderului comunist francez, parlamentarii de la Strasbourg care au aprobat această rezoluţie ar fi deci nişte… fascişti. Pentru că aceşti parlamentari, de fapt, chiar compară comunismul cu nazismul.

Cuvîntul „scelerat“ nu-mi iese din minte. O rezoluţie „scelerată“ nu poate fi decît fructul otrăvit al unor minţi… „scelerate“. Oare să fie „scelerate“ nişte adevăruri clare, precum acesta, amintit tot în respectiva rezoluţie: „Uniunea Sovietică comunistă a contribuit din punct de vedere politic şi economic la cucerirea de către Hitler a Europei occidentale, întrucît a asigurat Germaniei o zonă de arierplan sigură în primele 22 de luni ale războiului, furnizîndu-i de asemenea diverse bunuri strategice, în special petrol şi cereale, precum şi un sprijin politic, dînd, de exemplu, comuniştilor francezi ordinul de a nu se opune invaziei naziste“.

Este adevărat că iniţiatorii acestei rezoluţii au, în majoritatea lor, nume amintind de Europa de Răsărit. Dar proiectul lor a fost adoptat după regula majorităţii. În ceea ce mă priveşte, cred că această rezoluţie nu jigneşte pe nimeni (în nici un caz pe comuniştii francezi care s-au angajat masiv în Rezistenţă). Rezoluţia nu rescrie istoria Europei, ci completează una dintre paginile ei cele mai absurde şi dureroase pentru toate popoarele care au avut de suferit din cauza nazismului şi a comunismului. Mai semnalez din textul rezoluţiei şi menţiunea că pactul Molotov-Ribbentrop a permis „ocuparea şi anexarea în iunie 1940 de către Uniunea Sovietică a unor părţi din teritoriul românesc, care nu au fost niciodată restituite, precum şi anexarea cu forţa a republicilor independente Lituania, Letonia şi Estonia“.

Uneori, grecii antici, pentru a depăşi resentimentele durabile născute din conflicte, decretau „uitarea“, considerînd că în acest fel se putea construi viitorul. La scara Europei, însă, uitarea are fi o injustiţie adusă multor zeci de milioane de morţi şi multor suferinţe teribile.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.