Un bine mai mare decît binele propriu

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Prin toată înșiruirea asta de cuvinte e o circulație frenetică. O vîjîială nebună de semnificații, figuri de stil, umbre abia deslușite dincolo de perdeaua grea de ceață a ipocriziei, fulgere de entuziasm care luminează uneori un peisaj cît se poate de bizar, totul petrecîndu-se pe fondul unui vacarm de nedescris. Oximoroane jerpelite, paradoxuri uzate, ambalînd niște motoare care abia mai tușesc, dar de claxonat, toate claxonează în draci. E o formulă care bîntuie prin lume de foarte multă vreme, tîrîind după sine cam tot ce e valoros, dar și profund degradant în fiecare dintre noi. O barjă despre care nu se știe dacă mai e încărcată cu ceva, trecînd la vale, ca o fantomă,  pe apele incerte ale Sîmbetei.

Sînt cuvinte pe care cinicii le rostesc în batjocură, ipocriții le umflă ca pe niște baloane cu aer cald, ticăloșii le pun motoare de rachetă, naivii le țin strîns în brațe, învăluindu-le în tot ce au ei mai bun, iar șmecherii le îmbracă din cap pînă-n picioare cu cele mai izbutite haine falsificate. Un bine mai mare decît binele propriu. Formula asta a ajuns la noi ca o sorcovă obosită de toate marile sărbători ale spiritului uman, unde mereu s-a băut din greu, iar ea s-a văzut de fiecare dată venerată la începutul petrecerii și uitată sub masă odată ce cheful s-a spart. Pentru că de fiecare dată lucrurile decurg la fel. Ea e invitată de onoare și pusă în capul mesei, noi îi sărbătorim zgomotos aureola care strălucește în toată splendoarea, apoi, imediat ce băuturile ne-mbujorează, o forțăm să urce pe masă și să danseze. La sosire, îi spunem „doamnă”, în cele mai curtenitoare feluri. Imediat ce-o urcăm pe masă, devine „fă”. Iar mai încolo, cînd începem să ne simțim bine, ea mai e doar „aia”. Dac-o mai fi fiind pe-acolo. Așa ne iese mereu, orice-am face. Sărbătorim miracolul de a fi ființe umane, scălămbăindu-ne în cele mai grotești feluri cu putință. De fiecare dată pe ascuns. De fiecare dată în dosul maiestuoaselor monumente pe care le ridicăm în cinstea minunii de a fi oameni.

Alteori, vizităm ideea asta ca pe o curiozitate a naturii umane. Un soi de Grand Canyon, al cărui nume pompos, de obiectiv turistic major, e „Un bine mai mare decît binele propriu”. Firicelul plăpînd de apă vie care izvorăște din acest gînd a tăiat văi adînci și extrem de spectaculoase în munții de cuvinte pietrificate de-a lungul epocilor. Felurile în care ne-am tot chinuit să exprimăm acest conținut s-au suprapus ca straturile geologice, dînd la iveală, în cele din urmă, un peisaj grandios. O întruchipare de dimensiuni gigantice a neputinței, dar un triumf copleșitor al puterii de a formula. Elanul de a spune că există un bine mai mare decît binele propriu conține o asemenea energie încît poate să curbeze spațiu-timpul, ba are chiar puterea să alimenteze facerea unor lumi. Numai că energia asta colosală nu a putut fi folosită pînă acum decît la aprinderea instalațiilor de brad și la desfășurarea bobinelor de beteală a generozității care se revarsă odată cu sărbătorile de iarnă. În cele din urmă, neștiind cum să folosim o resursă de asemenea dimensiuni, ne-am mărginit la a ne aduce aminte, doar în acest anotimp, de sărbători, că unora „le trebuie ghetuțe”.

Și, cu toate astea, există ființe umane care se folosesc de acest fel de energie imensă ca de o lumînare obișnuită, cu ajutorul căreia, fără să-și dea seama, luminează întregul univers. Specia noastră conține asemenea exemplare rare, care dau conținut și dimensiuni adevărate ideii că poate exista un bine mai mare decît binele propriu. Ei sînt cei care, în fiecare zi, fără să știe că fac asta, salvează lumea. Și, bineînțeles, n-au parte de recunoștință pe măsura binelui pe care-l fac, pentru simplul motiv că noi, ceilalți, nu știm încă să direcționăm felul ăsta de răspuns dincolo de lumea pietrificată a marilor monumente construite din cuvinte. E o facultate pe care încă n-am dobîndit-o în masă. Sîntem doar la stadiul ridicării în deșert a piramidelor de formulări. Nu ne aflăm aici nici pentru că sîntem cu toții răi, cinici, indiferenți, nici pentru că am fi complet lipsiți de intuiția faptului că ne-am putea ridica la o condiție care se găsește mult deasupra celei în care viețuim acum. Ne găsim în acest stadiu pentru că, vorba unui filozof, e firesc să fie așa, cîtă vreme facem parte dintr-o specie care se găsește încă la adolescență.

Binele mai mare decît binele propriu încă stă sub umbra imensă, de dimensiuni cosmice, a propriei sale formulări. E ceva care ne e complet străin pe dinăuntrul conținuturilor sale. Și ne e atît de familiar pe dinafara multitudinii formulărilor. Pare ceva sortit eternei autodevorări. În discursurile noastre obișnuite, forma cea mai șlefuită a acestui paradox e cea în care la începutul frazei ne declarăm atașamentul și solidaritatea față de orice ființă umană. Pe măsură ce fraza se îndreaptă spre final, nu uităm niciodată să spunem sau să gîndim că e complet imposibil pentru absolut toate ființele umane de pe această planetă s-o ducă bine și să se bucure de o existență demnă. Pe de o parte, trăim într-o relație cît se poate de armonioasă cu idealul condiției ameliorabile a individului. Pe de altă parte, exact în aceeași măsură, ne-am obișnuit și cu ideea că el nu e posibil pentru toți. Și cu atît mai puțin aplicabil tuturor indivizilor. E o ambivalență cauzatoare de disconfort extrem pentru unii, de mici neliniști pentru alții și totodată generatoare de somn adînc pentru anumiți semeni ai noștri. Dar, în eventualitatea existenței unui moment în care specia noastră ar descoperi că există un bine mai mare decît binele propriu, atunci vom putea sărbători următorul mare eveniment al umanității. Faptul că nu am mai fi singuri în Univers. Am descoperi prima civilizație nepămînteană. În noi înșine.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.