Unde am mîncat cel mai bine în Europa? (1)

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Unde am mîncat cel mai bine în Europa? (1) jpeg

Am descoperit un Top 20 gastronomic al bucătăriilor statelor europene, întocmit de farandwide.com, în care România ocupă un binemeritat (?) loc 11, împreună cu Ungaria, cele două țări sînt luate „la pachet“, un soi de „Ce mi-e Bucharest, ce mi-e Budapest“. De fapt, a fost băgată în seamă doar bucătăria din Transilvania (și Bucovina), cu influențele ei austro-ungare, ceea ce mi se pare necinstit față de sărmăluțele în foi de viță din sud, de saramura de crap dobrogeană, de ciorba de praz oltenească și de atîtea altele. În fine, pe primele trei locuri se află, într-un mod previzibil, Spania (și Portugalia), Franța și Italia. Și pentru că tot se apropie sărbătorile cu sarmalele și piftiile lor, m-am amuzat întocmind un top personal (și sentimental), amintindu-mi de mîncarea mai bună sau mai proastă de prin orașele și țările europene pe unde am fost. Desigur, topul meu e pur subiectiv, sînt țări precum Grecia sau Marea Britanie unde nu am ajuns încă sau țări pe care nu le-am luat în calcul pentru că nu am mîncat acolo nimic specific sau tradițional, din diferite motive, unele legate și de buget – de pildă, la Berlin, de fiecare dată, m-am înfundat cu sushi pentru că era făcut de japonezi de la mama lor și era mult mai ieftin ca la noi sau am mîncat la turci, cu 5-6 euro; la Bruxelles am mîncat doar mîncare „europeană“ care, exact ca engleza „europeană“ funcționărească, nu-ți spune nimic etc. Însă totul depinde de gusturi. Așadar:

10. Polonia. Întîmplător am fost într-o vizită „oficială“ și mi-am petrecut mult timp prin restaurante unde uneori ni se țineau chiar mici prelegeri în timp ce mîncam, un soi de pps-uri de masă. Mîncarea tradițională poloneză nu m-a încîntat de fel – mi s-a părut grea, prea sățioasă, mult porc, cîrnați, multe sosuri – combinații ciudate între dulceag și sărat, mulți cartofi. Mă ridicam de la masă și mă simțeam ca o bilă ce se rostogolește spre următorul „obiectiv“. Totuși, trebuie să recunosc că acest comfort food – cum îl numesc specialiștii – se potrivea de minute cu vremea de afară, rece și mohorîtă, de decembrie. Să tot mănînci și să dormi, să dormi și iar să mănînci. La un moment dat, în afara programului, ne-am nimerit într-o crîșmă din Wroclaw, cu muzică jazz live etc. și, entuziasmați de atmosferă, am procedat cum procedau toți polonezii de pe la mese – am dat pe gît shot-uri de vodcă și am stins cu bere la halbă. Pentru că nu aveam antrenament la acest sport local, ne-am pilit cu toții, desigur că ne-a durut capul a doua zi. Totuși, mi-a plăcut ceva la mîncarea poloneză, un switch foarte interesant, influența evreiască. În Cracovia, am dormit într-un hotel cu filactere în fiecare cameră și am avut parte de un mic dejun minunat cu pește marinat, salate cu somon afumat și icre. Iar la Varșovia, într-un restaurant cu mîncare cușer, am regăsit pe masă, la aperitive, salata de ouă cu sos de muștar pe care mama o face de fiecare dată de Paște și de Crăciun. Habar n-aveam că era evreiască, cred că nici mama nu știe, cum a ajuns ea pe masa de sărbătoare a familiei noastre rămîne un mister.

9. Paris, Franța. Am luat în calcul Parisul în topul meu, deși se știe că Parisul nu e Franța, așa cum Berlinul nu e Germania sau Bruxelles-ul – Belgia, din două motive. La una dintre vizite, am locuit acasă la o doctoriță pensionară, trecută binișor de 80. Luam micul dejun împreună, după care hălăduiam în legea noastră prin oraș și mîncam te miri ce, uneori din supermarket. Însă acel mic dejun ritualic mi-a rămas în minte – doctorița, greu deplasabilă, își trimitea în fiecare dimineață chiriașa, o nevăzătoare, dar care știa pe de rost fiecare colțișor din cartier, să cumpere baghete calde. Mîncam la masa din sufragerie, cu argintărie, porțelanuri și tot tacîmul. Gazda noastră tăia baghetele, le ungea cu un strat subțire de unt (divin), apoi ne umplea niște cești uriașe, de fapt mai mult niște boluri de supă, cu o cafea slabă și aromată. Ea rareori sorbea cafeaua, mai mult își înmuia bucățele de pîine cu unt în ea și le mînca. Ce masă poate fi mai simplă de atît? Poate doar pîinea proaspătă cu ulei de măsline din Italia care te satură și nu-ți dorești nimic altceva. Acel mic dejun, perfect în simplitatea lui, nu doar că ne hrănea, ne încălzea sufletele. Al doilea motiv este un bœuf bourguignon impecabil, carnea de vită se topea pur și simplu în gură. La un meniu al zilei de 10 euro, în Cartierul Latin.

8. Croația. O țară ca o fîșie pe malul Adriaticii, croații profită desigur de mare și de tot ce le oferă ea, însă mîncarea lor are personalitate, e diferită de cea din Italia de peste gard. Am stat vreo zece zile la Split și prin împrejurimi, am mîncat chestii light și fresh, așa cum îmi plac mie, pești uneori necunoscuți sau pur și simplu cu nume intraductibile, după mese am băut digestivele lor dintre care cel mai bun rămîne Pelinkovac – faimos în toate țările din fosta Iugoslavie. Mîncare bună, însă nimic special, pînă în ziua în care am dibuit restaurantul „de familie“ recomandat de niște prieteni croați, pitit undeva între zidurile palatului lui Dioclețian, dacă mă întrebați acum, nu cred că l-aș nimeri a doua oară, pentru că e foarte mic, trei-patru mese cu fețe de masă din alea în carouri, nu iese cu nimic în evidență și sînt alte zeci de restaurante identice în jur. Acolo am mîncat cele mai bune midii în sos de vin și usturoi din viața mea. A doua zi am revenit și experiența s-a repetat cu o tocăniță de miel. Din păcate, a treia zi trebuia să plecăm.

7. Cehia și Slovacia. E rîndul meu să iau cele două țări „la pachet“, deși sînt convinsă că atît cehii, cît și slovacii s-ar supăra. Totuși, în ceea ce privește mîncarea, cele două țări sînt asemănătoare, nimeni nu contestă asta, berea cel puțin e aceeași. Iar berea e minunată, aș îndrăzni să spun că, per ansamblu, e cea mai bună bere din lume (mă refer în primul rînd la berea draft, banala bere la halbă) și sînt o băutoare destoinică de bere, credeți-mă. De altfel, atît cehii, cît și slovacii au un cult pentru berea lor și pe bună dreptate. E o bere de nădejde, un tovarăș de masă de încredere pe termen lung, poți să o bei pe prima pe la prînz (ceea ce am și văzut peste tot pe unde am fost, în cele două țări) și pe ultima tîrziu în noapte, iar a doua zi te trezești fresh. Nu știu ce lege de puritate a berii se respectă aici, însă simți că e o bere „curată“, gustoasă, extrem de „băubilă“, ține de sete, nu te trezești noaptea cu o sete mahmură și bei litri de apă. Cehii și slovacii nici nu o consideră o experiență alcoolică, iar dacă vor cu adevărat să se îmbete o combină cu rachiurile lor, asemănătoare cu pălincile noastre, sau cu lichiorașe gen Becherovka. Dar să trecem la mîncarea care nu m-a dat pe spate, deși am mîncat în restaurante tradiționale și chiar la țară, în Slovacia, unde, așa cum noi scoatem grătarul cu mici în fața porții, slovacii o pun de-un ceaun în care fac gulaș. Gulașul lor e diferit de cel unguresc, e înecat în sos, mustos, cui îi place așa ceva, e o fericire. Deci din nou vorbim despre acel comfort food, despre cîrnați, ciolan rumenit, despre cărnuri și sosuri „ca la mama acasă“. Slovacii se mîndresc cu mîncarea lor tradițională – bryndzové halusky, făcută tot la ceaun, un soi de gnocchi cu brînză, smîntînă, slăninuță, bombă calorică nu alta. Totuși, ce mi-a plăcut la nebunie în ambele țări a fost biftecul tartar, un preparat „fin“ aproape ignorat în România, prezent aici în orice restaurant, la categoria aperitive (care merg cu bere), destul de scump, doar e mușchi de vită, la vreo 20 de euro. Am descoperit un restaurant de cartier din Praga (unde cîrciuma e o instituție), în care îți aduceau toate ingredientele pe un fund de lemn, carnea crudă, tăiată cu satîrul, ceapa tăiată mărunt, caperele, murăturile, condimente de vreo patru feluri, ți-l amestecai singur cum voiai, ungeai pe pîine prăjită, mai cereai o halbă cu bere și-ți dădeai seama nu doar că trăiești o experiență autentică, într-o atmosferă fantastică de crîșmă, dar și că celebrezi viața în sine, într-un mod simplu, bînd și mîncînd.

(continuarea topului în numărul viitor)

Foto: Bryndzové halusky (wikimedia commons)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.