Organizația Mondială a Sănătății a evidențiat în mai multe rînduri răspunsul rapid al autorităților chineze în fața răspîndirii coronavirusului 2019-nCov. Cu toate acestea, pentru chinezi, săptămîna a început, pe lîngă bilanțul zilnic al îmbolnăvirilor și deceselor, cu anunțul privind demiterea și admonestarea pe linie politică a unor responsabili din zona de sănătate publică. E vorba de mai mulți funcționari din provincia Hubei – locul din care virusul a început să se răspîndească.

Anunțul coincide cu o apariție publică a secretarului general al Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping. Asta nu ar fi neapărat o știre dacă dictatorul de la Beijing nu ar fi fost invizibil în luna care s-a scurs de la declanșarea epidemiei. Situația a luat însă proporții atît de mari încît elita conducătoare chineză a simțit nevoia să transmită un mesaj că are situația sub control. O altă posibilă explicație ține de graficul privind numărul de noi îmbolnăviri care, în ultimele zile, începe să arate o stabilizare. De notat faptul că, spre deosebire de premierul Li Keqiang, Xi a ales să se lase filmat într-un spital din Capitală și nu în Wuhan, în epicentrul crizei.

Cu toate laudele primite de la OMS, criza de relații publice e una serioasă și a fost amplificată pînă dincolo de limitele cu care erau autoritățile chineze obișnuite în momentul în care unul dintre medicii care au avertizat timpuriu în legătură cu declanșarea epidemiei și-a pierdut viața. Turnat repede de colegi „grijulii“, omul avusese necazuri cu poliția chineză care l-a acuzat de răspîndirea de zvonuri periculoase. Ulterior, după ce a fost răpus de boală, a fost salutat ca un erou, inclusiv de autorități, însă asta după ce pe excesiv de controlatul Internet chinezesc oamenii începuseră să ceară chiar mai mult decît informații coerente și un răspuns mai bun al autorităților în fața crizei. Se cerea libertate de exprimare, o chestiune intolerabilă în distopia chinezească.

Cert este că, cu toate neajunsurile, chinezii par să se fi descurcat mai bine decît la precedenta criză provocată de un alt coronavirus și care a dus la SARS din 2003. Însă răspunsul guvernului nu este suficient și pentru analiștii economici care încep să discute tot mai intens efectul coronavirusului asupra economiei locale și mondiale.

Spre deosebire de momentul izbucnirii SARS, China contează mult mai mult în schimburile comerciale internaționale. Mai precis, dublu. Or asta înseamnă, ca să folosesc o metaforă obosită, dar potrivită, că un strănut la Beijing poate echivala cu o gripă serioasă la partenerii colosului chinezesc. Dintr-un calcul făcut de Centrul Japonez pentru Cercetare Economică a rezultat că o reducere de 10 miliarde de dolari a producției în fabricile chinezești ar duce la o reducere de 6,7 miliarde a veniturilor companiilor partenere din străinătate. Între firmele care se pregătesc de impact sînt nume sonore ca Apple, Samsung, Hyundai sau Honda. Interdependența are această particularitate: efectele se simt nu numai la profit ci și la pierderi.

E încă prea devreme pentru bilanțuri, iar efectele finale vor putea fi calculate doar după ce epidemia va fi eradicată. Cert e însă că, spre deosebire de opiniile simplilor cetățeni chinezi, cifrele din tabelele companiilor care pierd bani în acest moment nu pot fi nici ascunse, nici șterse. Or asta, mai devreme sau mai tîrziu, se va adăuga ca detaliu important în dezbaterea deja destul de avansată privind rolul Chinei ca fabrică a mapamondului. Deja, în Statele Unite, din motive cu totul diferite, președintele Trump cere insistent companiilor locale să își mute înapoi producția destinată pieței americane. Pînă acum apelurile locatarului de la Casa Albă au fost primite cu răceală și clasificate rapid ca exercițiu retoric ignorabil.

Deocamdată, acolo unde se poate, se muncește de acasă. Însă nici un muncitor chinez, oricît de priceput ar fi, nu poate asambla automobile în apartamentul propriu, nu poate fabrica piese pentru telefoane sau computere.

Altfel, dincolo de inevitabile și obositoare teorii ale conspirației, dincolo de calcule economice sau costuri în vieți umane, din toată această criză vor rămîne în amintirea publicului imaginile filmate sau descrise de martori ale unei repetiții pentru post-apocalipsă: oameni izolați în apartamente, o femeie plîngînd singură într-un balcon, mii de animale de casă lăsate singure de familii plecate de teama virusului sau internate în spitale construite în zece ani sau zece zile.

Și o statistică pentru calibrare: 2019-nCov omorîse pînă marți 1.000 de oameni. Gripa, banala gripă de fiecare an, a dus, doar în sezonul acesta și doar în Statele Unite, la 10.000 de pierderi de vieți.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.