„Ziua cea mai lungă“ – semnificaţiile unei comemorări

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Una dintre cărţile de istorie care m-au fascinat cel mai mult în anii de liceu, şi chiar şi după aceea, se intitulează Ziua cea mai lungă şi este scrisă de Cornelius Ryan. Apărută în 1959, devenită best-seller mondial, această frescă a debarcării aliate în Normandia a fost tradusă în româneşte şi publicată în 1965. Regimul comunist de atunci nu a găsit-o „suspectă“. Sau poate că în acel moment de „deschidere“ i se propunea publicului şi o altă viziune asupra celui de-al Doilea Război Mondial, alta decît cea sovietică în virtutea căreia trebuia glorificată numai Armata Roşie…

Am citit, de atunci, şi alte cărţi sau articole despre acea zi de 6 iunie 1944 cînd soldaţii americani, canadieni şi britanici au debarcat pe plajele din Normandia pentru a salva libertatea şi democraţia în Europa. Am văzut ulterior şi cîteva filme remarcabile despre acel episod-cheie al celui de-al Doilea Război Mondial. Nimic nu m-a făcut să retrăiesc însă frisonul acelui prim contact cu stilul de a povesti al lui Cornelius Ryan. Ceea ce m-a marcat poate cel mai mult a fost sentimentul obiectivităţii. Autorul furniza puncte de vedere şi mărturii venind şi din tabăra aliată, şi din tabăra nemţilor, şi din partea civililor… Doar primele 20 de minute din filmul lui Steven Spielberg Salvaţi soldatul Ryan (ieşit pe ecrane în 1998) mi s-au părut că se ridică, în materie de autenticitate, intensitate emoţională şi obiectivitate, la nivelul paginilor lui Cornelius Ryan.

După ce m-am stabilit în Franţa, în 1987, am început să vizitez destul de des Normandia şi bineînţeles că le-am acordat o prioritate absolută plajelor de debarcare. Normandia reprezintă, pentru parizieni, un fel de „grădină din spatele casei“. La nici o oră de maşină, parizianul obosit sau stresat se pierde deja în natura veşnic verde a Normandiei. La nici două ore de maşină, paşii parizianului obosit se pot plimba pe plajele Atlanticului. Normandia este un paradis, mai ales în zilele cu soare. Nu există însă aproape nici o localitate în care privirile călătorului atent să nu dea peste un monument dedicat debarcării sau victimelor civile şi distrugerilor din iunie 1944.

Din cînd în cînd citesc articole sau opinii cu o uşoară notă critică faţă de modul în care au operat atunci aliaţii. Normandia a fost o regiune-martir, în această privinţă există un consens al istoricilor francezi. Sigur, nimeni nu contestă eroismul uluitor al soldaţilor debarcaţi pe data de 4 iunie 1944, şi toată lumea onorează sacrificiul lor. Nimeni nu contestă nici faptul că, în acel moment al războiului, principala grijă a aliaţilor nu erau nici bisericile şi nici patrimoniul arhitectural normand, ci lichidarea adversarului. Şi totuşi, aşa cum există voci care spun că bombardarea masivă a oraşelor germane nu a grăbit sfîrşitul războiului, şi în cazul Normandiei unii consideră că recurgerea la bombardamente masive nu ar fi dat rezultatele scontate.

Am vizitat de mai multe ori oraşele Le Havre şi Caen, distruse aproape în întregime în iunie 1944. Le Havre poartă, într-un fel, şi astăzi stigmatele dramei pentru că a fost reconstruit într-un stil modern, funcţional şi total lipsit (după părerea mea) de şarm. Caen s-a refăcut încercînd să se reînnoade cu trecutul, iar turistulului de astăzi aproape că nu-i vine să creadă că acest oraş era ruine în proporţie de 75% cînd au intrat aliaţii în el, pe 19 iulie 1944. Potrivit planurilor iniţiale, soldaţii debarcaţi pe plajele Normandiei pe 6 iunie ar fi trebuit să ocupe oraşul Caen chiar a doua zi.

De cînd trăiesc în Franţa am urmărit de multe ori modul în care este aniversată debarcarea din Normandia. Francezii au tendinţa de a acorda mai multă atenţie cifrelor rotunde. Din acest motiv, aniversările a 60 de ani şi a 70 de ani de la Ziua cea mai lungă au primit conotaţii mai speciale. Pe data de 6 iunie 2014, de exemplu, preşedintele de atunci al Franţei, François Hollande, comemora debarcarea înconjurat de treizeci de şefi de stat şi de guvern, printre care Vladimir Putin. Acum, la aniversarea a 75 de ani de la eveniment, principala reuniune internaţională a fost organizată pe sol britanic, deşi preşedintele american Donald Trump participă şi la ceremonii prevăzute în Normandia.

Pentru Europa, însă, ceremoniile marcînd 75 de ani de la debarcare au şi un gust amar. Omul care reprezintă Statele Unite la aceste festivităţi nu iubeşte Europa, a jubilat cînd britanicii au votat pentru Brexit şi s-ar bucura să vadă Uniunea Europeană total dezmembrată. Iar pentru Theresa May, participarea, pe sol francez, la o ceremonie comemorativă împreună cu Emmanuel Macron şi cu Donald Trump are şi semnificaţia unei reuniuni de adio: pe data de 7 iunie devine efectivă demisia ei din fruntea guvernului britanic.

Ceva trist se întîmplă în Europa. Pe de o parte, unii lideri încearcă să confere încă un sens unei date istorice şi unui act fundamental pentru destinul europenilor. Dacă americanii nu ar fi deschis un nou front, în iunie 1944, ruşii ar fi reuşit singuri să-l înfrîngă pe Hitler, iar în Europa democraţiile occidentale ar fi ieşit total din istorie. În prezent, însă, singura structură care asigură perenitatea democraţiei în Europa, altfel spus Uniunea Europeană, este contestată chiar de locatarul de la Casa Albă, adică de liderul ţării care în 1944 a trimis zeci de mii de soldaţi în Europa, cerîndu-le să-şi dea viaţa pentru libertate şi democraţie.

Există aici un fel de contradicţie aberantă. O simt, are un gust amar, şi din acest motiv o semnalez. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.