Cine decide asupra artei în spațiul public?

5 aprilie 2021
Cine decide asupra artei în spațiul public? jpeg

Mai întîi ca farsă, apoi ca tragedie

Fără a avea intenția conștientă de a răsturna citatul marxist, mai multe oficialități ieșene, în frunte cu primarul Mihai Chirica, au inaugurat cu ocazia zilei de 1 aprilie bustul lui Octavian Goga. Realizat în anul 1991 de sculptorul transilvănean Victor Cristea la Sighișoara, bustul a fost achiziționat de Ateneul Național din Iași și recondiționat de artistul plastic Ciprian Stratulat.

Sub pretextul împlinirii a 140 de ani de la nașterea poetului care a ajuns, pentru o scurtă perioadă, prim-ministrul României sub Carol al II-lea, managerul Ateneului ieșean, Andrei Apreotesei, s-a ocupat de amplasarea bustului pe un soclu negru, lucios, același material servind și pentru o placă comemorativă instalată la 100 de metri de bust, în fața casei unde au locuit, pe timpul Primului Război Mondial, pe lîngă Goga, și Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu Delavrancea. Atît pe această placă, cît și pe soclul statuii, ambele realizate din banii contribuabililor ieșeni, managerul a avut grijă să-și treacă numele său pe lîngă cel al primarului, într-o continuare a tradiției de tristă amintire începută de Radu Mazăre la Constanța.

img 9690 jpg jpeg

Într-un context tulburat de atacurile antisemite asupra actriței Maia Morgenstern, evenimentul a stîrnit imediat ecouri în presa națională și printre diverse personalități. G4 Media arată că inclusiv un coleg de partid al celor doi, deputatul Alexandru Muraru (Apreotesei fiind consilier județean al aceluiași partid la care s-a transferat și primarul Chirica, PNL), a criticat vehement gestul: „Octavian Goga a fost un antisemit virulent, are o lungă istorie de personaj politic înveninat de ură, xenofobie, a fost un prohitlerist notoriu, un stîlp al politicilor antisemite, parte a Holocaustului.”

Comentînd răspunsul lui Chirica la criticile aduse, care declarase că „extremismul se naște ca răspuns la alte extreme”, Vladimir Tismăneanu a scris că «în imaginarul antisemit, sinteză a fobiilor rasiste, Evreul este cel ce-si atrage, prin „impertinență, ostentație, aroganță” ostilitatea Bunului Creștin ori, la naziști, a Bunului Arian.[...] Este pseudo-cauzalitatea crypto antisemită despre care vorbea respectatul filosof al științei, supraviețuitor al Holocaustului și consecvent gînditor antitotalitar, Imre Toth» și i-a sugerat să citească un volum ilustrat cu zvastica pe copertă, disponibil și la Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu din Iași: Carte de cîntece. Drum drept. Prin Cuza-Goga la Izbîndă (1936).

img 9688 jpg jpeg

Istoricul ieșean Florea Ioncioaia a reacționat și el, aducînd patru argumente pentru care amplasarea bustului este inoportună la Iași, orașul unde în 1941a avut loc cel mai mare pogrom din România, cu peste 13.000 de victime: „Goga este genul de figură publică al cărei nume trebui șoptit cu anume jenă și nicidecum strigat în public. Goga a fost mai întîi de toate un mare dușman al sistemului parlamentar, al democrației de tip liberal. În al doilea rînd, a fost un antisemit notoriu, fiind de altfel, ca prim-ministru, inițiatorul legislației antievreiești din România interbelică. În al treilea rînd, ar trebui amintit că împreună cu partenerul său, pe care-l detesta de altfel, A.C. Cuza, a fost primul conducător din istoria României care a interzis un întreg trust de presă și o întreagă categorie de ziare, este vorba de trustul Adevărul și ziarele de stînga zise „jidovite”. Au fost interzise prin decret, nu prin vreo decizie judecătorească sau lege votată de parlament. A fost chiar prima sa măsură ca prim-ministru, în noaptea de 30 decembrie 1937. În al patrulea rînd, Goga a fost singurul lider politic român interbelic despre care știe cu probe că a fost subvenționat de germani. Este vorba de mită din partea Germaniei lui Hitler, care susținea revizionismul maghiar, sovietic și bulgar.”

Mihai Chirica nu poate fi suspectat de antisemitism. De-a lungul timpului a avut mai multe declarații și fapte concrete de sprijinire a comunității evreiești. Singurul eveniment controversat din perioada mandatului său, dărîmarea vechii porți a Cimitirului evreiesc din Păcurari în ianuarie 2019, a avut aprobarea fostului președintele filialei Iași a Federației Comunităților Evreiești din România, Abraham Ghiltman, care între timp s-a stins din viață. Primarul Iașului este însă ahtiat după imagine și nu ratează nici o ocazie să apară în prim-plan, avînd în ajutor un aparat de imagine supradimensionat, plătit din bani publici. Cu toată că se laudă peste tot că a fost șef de promoție al Liceului Național din Iași, istoria nu pare să fi fost materia sa favorită, deoarece ar fi înțeles inadecvarea unui asemenea gest în orașul care comemorează în iunie 80 de ani de la pogrom.

img 9686 JPG jpeg

Managerul Apreotesei însă are o agendă care devine, cu acest gest, mai transparentă. Autorul unor renovări și intervenții kitschoase asupra clădirii Ateneului, care au făcut-o pe arhitecta clădirii să nu mai dorească să-i calce pragul, Apreotesei se laudă că a construit prima capelă dintr-o instituție de cultură din România. Ce să caute și care e rolul concret al capelei într-o instituție de spectacole situată în orașul cu cele mai multe biserici din țară e greu de înțeles. Îmbrăcat mai mereu cu o cămașă albă și o vestă împletită în stil tradițional, cu părul lăsat lung, pieptănat pe spate, managerul Ateneului a avut și o serie de propuneri legate de reabilitarea unor fațade ale fostelor cinematografe.

Astfel, în cazul Cinema Victoria, o clădire aparţinînd modernismului comunist, Apreotesei a făcut o propunere anacronică, ce imita elemente arhitecturale din secolul XIX pe care nu le-a avut niciodată, din dorința de a „armoniza” imaginea clădirii cu cea a Hotelului Traian, proiectat de Gustave Eiffel. Ce treabă are Ateneul cu fostele cinematografe? Primăria a trecut toate cele 4 clădiri cîștigate în urma procesului cu RADEF în administrarea Ateneului (mai puțin fostul Cinema Copou, care e acum Mega Image; Cinema Tineretului, fosta Berărie Bragadiru, a ars).

propunere fatada cinema victoria jpg jpeg

                                                   Propunere fațadă Cinema Victoria

Reacția comunității a fost vehementă, iar propunerea a primit aviz negativ de la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, fapte care nu l-au inhibat pe Apreotesei, în căutarea unor soluții de a-și manifesta și în urbanism paseismul de care dă dovadă în toate demersurile sale publice. Astfel, pe lîngă amenajarea unei terase în stil interbelic la Ateneu, o clădire modernistă asupra căreia a intervenit fără acceptul arhitectului care a proiectat-o; alipirea atributului „regal” de instituția pe care o administrează; încropirea unei mici pinacoteci într-un spațiu impropriu, cu neglijarea oricărei reguli de bază de expunere a lucrărilor de artă, înghesuite și iluminate necorespunzător; refacerea unor morminte din Cimitirul Eternitatea din bani publici, fără consultarea Consiliului Local, la fel ca în cazul achiziției bustului lui Goga etc., managerul Ateneului dispune discreționar de bugetul de 7 milioane de lei, mai mare decît al tuturor celorlalte instituții publice de cultură din subordinea Primăriei la un loc. 7 milioane de lei pentru pentru a-și potoli nostalgia exagerată față de perioada interbelică și a transpune sloganul sub care a candidat la alegeri, de a face județul Iași „cultural și sacru” (sic!), planuri dezvoltate pe larg în acest interviu.

Dacă alegerea bustului lui Goga, un poet transilvănean, ar fi putut părea o coincidență nefericită, tenacitatea cu care-și urmărește obiectivele și caută să-și impună viziunea pune într-o nouă lumină această alegere. Speculînd setea de imagine a primarului, Apreotesei a înfipt bustul lui Goga în fața Casei Județene de Asigurări de Sănătate, peste drum de Universitate și la cîțiva metri de Casa Racoviță, sediul actual al Institutului Francez din Iași, bifînd astfel un nou punct în planul său de glorificare a unui discurs anacronic.

Cine decide asupra monumentelor de for public?

Conform definiției, monumentele de for public sînt „bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcții sau amenajări neutilitare, avînd caracter decorativ, comemorativ și de semnal, amplasate în spații publice, într-o zonă de protecție, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale”.

În mod normal, cînd apare ințiativa de a realiza bustul unei personalități, ar trebui organizat un concurs la care să participe mai mulți artiști. Excepție se poate face doar în cazul unor artiști foarte importanți, cărora li se poate încredința direct tema. Dacă se decide achiziționarea unei statui, e nevoie de un studiu de amplasament care să determine locul unde va fi poziționată aceasta. O machetă a statuii trebuie trimisă pentru avizare la Comisia Naţională pentru Monumente de For Public împreună cu un dosar care să cuprindă un referat de oportunitate, motivația și detaliile tehnice, CV-ul autorului, Certificatul de Urbanism eliberat de autoritățile locale, planul de încadrare în sit, extras din PUG, PUZ sau PUD elaborat și aprobat la nivel local, studiu de amplasament elaborat de un arhitect sau urbanist (cu plan de situație, desfășurări de fronturi, perspective la nivelul ochiului/axonometrice, fotomontaje ale lucrării pe amplasament care să indice inclusiv iluminarea pe timpul nopții, delimitarea zonei de protecție a lucrării). În toate țările civilizate, aceste comisii nu sînt ocolite, ele dînd un raport de specialitate ministerului pentru avizarea unei lucrări.

E inutil să precizez că dosarul de aprobare a bustului lui O. Goga nu se regăsește nici pe site-ul Comisiei Naţionale pentru Monumente de For Public, formată din 11 specialiști și prezidată de criticul Pavel Șușară, nici pe cel al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 5, care se ocupă de județele Iași, Bacău, Vaslui. La fel, la Comisia de Urbanism a Consiliului local Iași nu a ajuns niciun PUZ sau PUD care să prevadă plasarea bustului pe amplasamentul actual.

Deci, conform art. 5 din Legea monumentelor de for public nr. 120/2006, amplasarea actuală este ilegală: „Amplasarea monumentelor de for public se va realiza cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare privind urbanismul și autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și cu avizul privind concepția artistică a monumentului de for public, emis de Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de serviciile deconcentrate ale acestuia, în baza analizei realizate de Comisia Națională pentru Monumentele de For Public, respectiv de comisiile zonale pentru monumentele de for public.”

Pe lîngă că este o decizie neinspirată, într-un context în care la nivel internațional se discută de cîțiva ani despre reevaluarea monumentelor din spațiul public, demersul nu respectă nici rigorile legii. Nimeni nu contestă calitățile de poet ale lui Goga, dar faptul că, prin adoptarea ca prim-ministru în 1938 a legii revizuirii cetățeniei peste 200.000 de evrei și-au pierdut cetățenia română și drepturile oferite de aceasta, în special dreptul la muncă și proprietate, impunerea sa simbolică, ca reper de moralitate, în fața publicului ieșean este total inoportună.

„Eroii devin ticăloși”, scrie în cartea sa din 1998 Sandford Levinson de la Universitatea de Drept din Texas, „sau noi descoperim noi lucruri despre eroi care-i transformă în ticăloși”. Sub imperiul emoțiilor provocate de cancel culture (cultura anulării) și dărîmarea unor statui în SUA și Marea Britanie, mai multe persoane și-au arătat temerile ca nu cumva și în România să urmeze valuri de contestări ale unor personalități culturale, ale căror statui să fie îndepărtate din cauza unor remarci antisemite sau xenofobe. Personal consider excesive acțiunile de dărîmare/mutare a unor statui, cu toate că acestea reprezentau nevoile și aspirațiile societății care le-a ridicat, nevoi și aspirații care evoluează în timp, odată cu societatea.

img 9692 jpg jpeg

Dacă bustul lui Octavian Goga s-ar fi aflat deja într-unul din parcurile sau pe una din străzile Iașului, nimeni n-ar fi cerut îndepărtarea sa. Cel mult ar fi fost nevoie de o plăcuță care să contextualizeze viața sa și să menționeze și faptele reprobabile. Însă achiziționarea bustului și amplasarea sa fără consultarea Consiliului local, a Comisiei Naționale pentru Monumentele de For Public și fără evaluarea oportunității este o greșeală majoră. Această greșeală trebuie să fie punctul de plecare al unei dezbateri serioase cu privire la deciziile privind arta în spațiul public.

Curatoarea Diana Marincu, referindu-se la compoziția spațiului public, scria că «o categorie distinctă a discursurilor prezente în spațiul public este cea a monumentelor comemorative, dirijate cel mai adesea de impulsuri conservatoare și de nevoia recuperatorie a unor momente istorice cheie pentru fixarea identității actuale. Acestea au ocupat pînă de curînd cea mai amplă propunere a autorităților de „ideologizare” a spațiului public, care „frînează relaxarea spațiului public și favorizează atît reideologizarea acestuia, cît și cultivarea prostului gust în materie de monumentalistică.”, scria grupul Duo van der Mixt din Cluj în urmă cu mai bine de zece ani în conjuncție cu problematicile enunțate și cu propriile lor proiecte artistice de critică și arhivare a discursului triumfalist și naționalist despre spațiul public.»

Magda Cîrneci, redactor-șef al Revistei Arta și unul dintre cei mai importanți critici și istorici de artă români, prefața numărul revistei dedicat artei în spațiul public arătînd ca aceasta este „conceptul-interfață între arte vizuale, comunitate socială, urbanism și relația cu politicul, cu puterea. De la arta publică în sens clasic, monumental sau decorativ, la arta perisabilă a diferitelor momente publice dramatice sau aniversare, de la arta de comandă oficială la intervenția artistică independentă, anonimă și temporară, care punctează o situație de moment și personalizează, marchează locuri și fragmente spațiale sau temporale de oraș, se întinde o plajă largă de posibilități de intervenție creativă, angajată sau ludică, pe care artiștii români (dar și cetățeni necunoscuți) și-au apropriat-o cu dezinvoltură, imaginație și forță.”

Însă în momentul în care deciziile sînt luate discreționar de manageri de instituții publice cu studii irelevante pentru subiect, prin achiziții netransparente și cu eludarea oricărei forme de filtrare și control, farsa nevoii de imagine cu orice preț se transformă în tragedie într-un oraș care nu s-a împăcat încă cu cea mai rușinoasă pată din istoria sa.

George Pleșu este președintele Asociației Culturale AltIași.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.