Colina Verde de la Bayreuth

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Colina Verde de la Bayreuth jpeg

„Liber în dorință. Liber în a face. Liber în plăcere.“ - Richard Wagner 

Clădirea concepută și ridicată conform viziunii și dorinței lui Richard Wagner este absolut unică în istoria teatrului muzical, fiind singura de acest fel construită conform voinței unui compozitor. Teatrul a fost inaugurat în anul 1876 cu tetralogia wagneriană: Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried și Amurgul zeilor. Montarea Inelului Nibelungilor a fost un adevărat triumf artistic, dar nu și unul financiar, prima ediție a Festivalului încheindu-se cu un deficit de aproximativ un milion de euro în banii de astăzi. Ca urmare, teatrul a rămas închis timp de șase ani; se va redeschide în 1882 cu ultima creație a titanului, Parsifal. La doar șase luni de la această premieră, Richard Wagner moare la Veneția și este înmormîntat în grădina casei sale din Bayreuth.

Intenția originară a fost ca lucrarea să fie interpretată doar la Festspielhaus (Casa Festivalului) din Bayreuth și niciunde altundeva. Însă Gran Teatre del Liceu din Barcelona a reușit, perfect legal, să prezinte scenic primul spectacol cu Parsifal din afara Festivalului, la un minut după miezul nopții, pe data de 1 ianuarie 1914, după stingerea drepturilor de autor. În sala teatrului de pe Colina Verde – întocmai cum și-a dorit-o compozitorul, cu o capacitate de aproximativ 2.000 de locuri și cu cele mai bune caracteristici optice şi acustice –, cu fosa orchestrei vizual imperceptibilă, se țin în fiecare an, începînd cu 25 iulie, exact 32 de spectacole, în cadrul Festivalului de la Bayreuth. În fiecare an are loc o nouă montare, cîntîndu-se cinci din cele zece lucrări principale ale compozitorului. Noua montare rămîne în repertoriu timp de cinci ani și fiecare reluare a unei producții se repetă intensiv, mereu în prezența regizorului. Sistemul este numit „work in progress“, iar Festspielhaus Bayreuth este unicul teatru din lume care aplică acest procedeu în scopul obținerii celei mai înalte calități artistice.

Toate spectacolele încep la ora 16 și după fiecare act este o pauză de o oră, în care spectatorii au ocazia de a interacționa și de a se plimba pe aleile parcului de pe Colina Verde, admirînd Bayreuth-ul. Scopul, ținta și menirea absolută sînt punerea în valoare a lucrării în sine. Interpreții sînt plătiți conform onorariilor stabilite pentru fiecare rol, indiferent de numele lor. Pe ușile garderobelor sînt trecute numele personajelor interpretate și nu cele ale soliștilor vocali. Toate, dar absolut toate aceste reguli, valabile exclusiv la Bayreuth, au fost stabilite de Richard Wagner încă de la întemeierea Festivalului. Sala, construită în totalitate din lemn, nu este prevăzută cu un sistem de aer condiționat, scaunele nu au cotiere, iar spătarele acestora nu trec de jumătatea spatelui. Folosirea evantaielor este interzisă, deoarece vibrația aerului ar deteriora claritatea sunetului muzicii. Rostul tuturor acestor amenajări și reguli a fost acela de a obține o acustică excepțională, dar și acela de a maximiza vizibilitatea spațiului scenic din orice loc al sălii. Cele treizeci de rînduri proiectate sub forma unui amfiteatru, fiecare avînd cîte cincizeci și patru de scaune, fac imposibilă orice mișcare în timpul spectacolului. Pe fiecare bilet, toate vîndute anticipat, este înscris numele spectatorului, iar accesul în sală se face doar pe baza unui act de identitate, evitînd astfel comercializarea acestora pe „piața neagră“. Pentru a obține bilete se fac liste de așteptare, iar doritorii stau la rînd cam cinci ani.

Bayreuth, orășelul cu circa 70.000 de locuitori, nu este în nici un caz o atracție turistică. Compozitorul Richard Wagner nu a ales întîmplător acest loc pentru prezentarea în condiții optime a lucrărilor sale. Wagner și-a dorit un public ascultător, care să vină la acest Festival exclusiv pentru a savura punerea în scenă a dramelor sale muzicale, fără ca nimic altceva să îi distragă atenția, nici înainte și nici după spectacol.

Năpasta care s-a abătut asupra locului a pornit din aprecierea lui Adolf Hitler pentru capodoperele wagneriene, pe care le considera a fi fost „pur germane“, dar și de la simpatia și chiar prietenia Führer-ului pentru englezoaica Winifred Wagner, nora lui Richard Wagner. Prezența lui Hitler și a anturajului său la spectacolele de operă ale Festivalului de la Bayreuth a dus la închiderea festivalului imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Datorită eforturilor și curajului artistic al nepoților întemeietorului, Wieland și Wolfgang Wagner, a fost posibilă redeschiderea Festivalului de la Bayreuth începînd cu 1951. După moartea prematură a regizorului Wieland, fratele său, Wolfgang, a condus singur celebrul Festival, cu excelență și înțelepciune, pînă la vîrsta de 89 de ani.

În prezent, Festivalul se află sub conducerea fiicei lui Wolfgang, Katharina Wagner, care m-a onorat invitîndu-mă să susțin discursul Festivalului tocmai în acest an, cînd se comemorează împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Wolfgang Wagner. În prezența cancelarului Germaniei, Angela Merkel, în cadrul unui program muzical condus de marele dirijor wagnerian Christian Thielemann, directorul muzical al Festivalului, mi-am susținut discursul pe scena „sfintei săli“ bayreuthiene. Doamna Merkel, căreia i am fost prezentat în încheierea concertului Festivalului, a apreciat cele spuse de mine pe scenă, remarcînd, nu fără umor, talentul oratoric deosebit al românilor. Doamna Angela Merkel m-a întrebat și care este rezonanța lucrărilor wagneriene în țara noastră. Of, Doamne, cît de naivă este doamna Bundeskanzlerin și cum m-am bîlbîit eu, încercînd să îi răspund ceva…

Am asistat la primele trei spectacole cu Tannhäuser, Lohengrin și Maeștrii cîntăreți din Nürnberg, toate în distribuții alese, cu montări moderne și foarte îndrăznețe, cu aluzii la problemele actuale ale omenirii, precum emigrația sau schimbările climatice.

Scriind aceste rînduri, mă gîndesc la ce înseamnă Richard Wagner în România de astăzi. George Enescu a ales capodopera wagneriană Lohengrin, în 1921, ca spectacol inaugural al Operei Naționale din București. În perioada interbelică, Opera din Cluj a avut în repertoriul ei întreaga tetralogie wagneriană, interpretată în limba română.

Și astăzi? Hai să nu închei utopic aceste rînduri și să nu cobor în adîncul „Galelor ranceaniene“ sau ale lucrărilor în care domnii directori soliști bucureșteni și clujeni își mai găsesc cîte un rol de cîntat în locașurile conduse de ei înșiși.

Am cel mai adînc respect și cea mai profundă considerație constatînd că, în lumea muzicală actuală, pervertită de apariții mediatice trecătoare și de comercializare cu diverși „ticketsellers“, Festivalul de la Bayreuth și-a păstrat calitatea și demnitatea. 

Ioan Holender a fost directorul Operei din Viena.

Foto: Bayreuth Festspielhaus, wikimedia commons

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.