Mozart ca metaforă – interviu cu actorul Lari GIORGESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Mozart ca metaforă – interviu cu actorul Lari GIORGESCU jpeg

„Ştiţi ce înseamnă să călăreşti un nor? Nu, n-aveți cum să ştiţi. Bineînţeles că n-aveţi cum să ştiţi. Ce, aţi înnebunit? Nimeni n-a călărit vreodată un nor. Norii nu au destulă consistenţă ca să-i poţi călări. În schimb, Norii se visează Şi SE visează Şi NE visează.“ – este unul dintre fragmentele-cheie ale spectacolului Eine kleine Nachtmusik, un one man show al teatrului -UNTEATRU, un spectacol de autor, bazat pe poeziile lui Gigi Căciuleanu și susținut de actorul Lari Giorgescu. Un spectacol longeviv care, construit pe personalitatea compozitorului austriac, aduce în prim-plan psihologia complexă a omului contemporan, a trăirilor artistului și a multiplelor fațete pe care acesta le poartă în sine. Am stat de vorbă, după spectacol, cu actorul Lari Giorgescu, un interviu despre spectacol, poezie, teatru-dans, dar și despre jocurile sorții care uneori ne poartă pe căi nebănuite.

Eine kleine Nachtmusik este un spectacol care se joacă de cîțiva ani. Cînd a început toată povestea?

Proiectul are la bază o serie de coincidențe frumoase. Prima s-a întîmplat acum cîțiva ani. Eram la o filmare pentru un lungmetraj. M-am întîlnit cu actrița Ozana Oancea care, dintr-una într-alta, mi-a spus, într-o doară, că semăn cu Mozart și că poate ar trebui să mă gîndesc la un spectacol despre compozitor. La doar cîteva zile după această remarcă, Gigi Căciuleanu primea un premiu pentru personalitatea culturală a anului – eram la recepție, unde m-am întîlnit cu soțul doamnei Gilda Lazăr – care, en passant, i-a spus lui Gigi Căciuleanu că semăn cu… Mozart. Am amintit și eu de remarca Ozanei și, brusc, s-a născut ideea asta – cum ar fi un spectacol despre Mozart?

Cum UNTEATRU îi propusese lui Gigi să facă un proiect la ei, toate lucrurile s‑au legat – și s-a pus pe picioare acest proiect, care a și cîștigat fonduri de la AFCN. Am avut premiera în 2017, în cadrul Festivalului „George Enescu“, după care a urmat un turneu național și, pînă în prezent, se joacă, la fel de dorit de public.

Cum e să fiți Mozart preț de o oră, cît durează spectacolul?

Cred că aici este una dintre cheile spectacolului. Personajul pe care îl interpretez este și nu este doar Mozart. Gigi Căciuleanu nu a vrut să mă transforme neapărat în compozitorul austriac – a plecat, ce e drept, de la acest subiect, spectacolul fiind construit pe muzica lui Mozart, dar a filtrat prin propriile trăiri de artist întregul spectacol. Este, dacă vreți, un mod personal de a simți și a transmite muzica și personalitatea lui Mozart.

Cît de greu e să susții un one man show?

Aș spune că este la fel de frumos ca atunci cînd susții orice fel de spectacol. Personal, am avut multe spectacole de acest tip – cred că sînt printre puținii actori din București cu atîtea one man show-uri la activ. Eine kleine Nachtmusik este al patrulea spectacol de acest tip. Înainte am făcut un spectacol tot într-un singur personaj, un spectacol de Miriam Răducanu, Poezia visului, bazat pe poeziile lui Emil Botta; a urmat, mai apoi, la Green Hours, L-V: 8-16 și un recital din textele lui Caragiale, Moftul român. Anul trecut am avut premiera spectacolului Iona de Marin Sorescu, în coordonarea scenică a lui Victor Ioan Frunză – un spectacol la care țin enorm, pentru că rezonez foarte mult cu textul. Dar nu mi-am propus niciodată să fac one man show-uri, pur și simplu s-a întîmplat. După cum nu mi-am propus niciodată să joc un rol anume – am luat lucrurile care au venit spre mine, am fost deschis și am lucrat. Revenind la întrebare, repet, presiunea unui actor care joacă într-un one man show este aceeași cu presiunea de a te afla pe scenă, în orice tip de spectacol. Cît timp ai spectatori care așteaptă să simtă o anumită emoție, pe care ești conștient că trebuie să o creezi, să o transmiți în exteriorul tău, presiunea există, dar nu sub formă de stres, ci ca un element motivațional, care îmi dă energie cînd mă aflu pe scenă. Iar un spectacol pe care îl susții de unul singur de la început pînă la final este o experiență pe care orice actor ar trebui să o aibă.

interviu lari giorgescu poza1 jpg jpeg

Eine kleine Nachtmusik este un spectacol de teatru-dans. De cînd apropierea dvs. de dans?

Din nou, întîmplătoare. Nu am făcut un liceu de coregrafie, și nici nu am urmărit acest lucru cînd am dat la facultate. Dar, în facultate, cîteva colege de la coregrafie, m-au rugat să le ajut la examene – și așa mi-am descoperit această abilitate. Mai mult, susținînd o audiție, cu o colegă de la coregrafie, am fost remarcat de Gigi Căciuleanu – iar în prezent sînt la al șaselea spectacol pe care îl lucrez cu el. Am lucrat mult și cu doamna Miriam Răducanu. Și, deși nu mă consider un dansator, cred că am devenit un actor care reușește să dea sens cuvîntului și prin mișcare.

Credeți că emoția poate fi transmisă mai bine prin dans sau prin cuvinte?

Îmi place mult poezia. Mișcarea e apropiată de poezie și are o forță mai mare de a transmite o metaforă. Dar nu există un sentiment care să poată fi transmis mai puternic prin cuvînt sau mișcare. Merg mînă în mînă. Corpul nostru este format din microni de mișcare și tot ceea ce exprimă el e exprimat prin acești microni de mișcare. Cuvîntul și mișcarea devin astfel un tot.

Revenind la spectacolul de la UNTEATRU, cît împrumută personajul lui Mozart din Lari Giorgescu?

Cînd am avut premiera, Gigi mi-a spus că, în clipa aceea, eu puteam cuprinde cu mintea doar 30% din complexitatea lucrurilor pe care el a vrut să le transmită. Dar mi-a spus că, în timp, voi găsi mult mai multe nuanțe și sensuri în tot ceea ce el a creat. A avut dreptate. Cu fiecare reprezentație, cu fiecare întîlnire cu publicul, cu fiecare repetiție, găsesc lucruri și sensuri pe care la început doar le executam. Îl joc de trei ani și am impresia că acest spectacol devine tot mai mult al meu. Bineînțeles, n-aș fi avut niciodată capacitatea de a imagina lucrurile pe care Gigi Căciuleanu le-a creat, în text și mișcare. Cu toate astea, identificîndu-mă din ce în ce mai mult cu complexitatea personajului, acum mi se pare că sînt atît păpușa, cît și păpușarul. Cu cît îl joc mai des și mă bucur enorm că există cerere ca acest spectacol să se joace, cu atît simt că e mai al meu. Toate lucrurile pe care la început nu le puteam cuprinde cu mintea acum au devenit extrem de personale pentru că s-au decantat altfel în mine. Este un one man show, însă există atît de multe nuanțe, atît de multe personaje pe care un singur personaj le poartă în sine, atîtea universuri, într-unul singur, încît spectacolul transcende singularul spre plural.

Pe final, ca să rămînem la Mozart, v-aș propune un mic exercițiu de sinestezie. Ce dans ați întruchipa?

Un sentiment de toamnă. Un dans al vîntului care se joacă printre frunzele, purtîndu-le cînd lin, cînd în vîrtej.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: Miluță Flueraș

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.