Cum am trăit revoluția – Memorialistică (3)

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Lupta politică la noi jpeg

În ultimele luni am fost asaltați zi de zi, seară de seară – era previzibil! –, de informații, interviuri, analize, dezbateri, dezvăluiri decise să lămurească adevărul despre „evenimentele“ din decembrie 1989. Fiecare „emițător“ (jurnalist, analist, politician, participant direct, martor sau martir) vorbea, de regulă, cu aplombul celui aflat în posesia adevărului evident, dar „ascuns“. Problema era că „evidențele“ se băteau cap în cap: eram confruntați cu adevăruri definitive, suverane, care însă nu se prea potriveau între ele. Toți știau, dar fiecare știa altceva. A existat, totuși, o formă de consens: „scenariile“ prevalau asupra faptelor, cetățenii români n-au prea avut legătură cu revoluția (jocurile fiind făcute de „teroriști“ străini, de oculta mondială, de iredentiștii maghiari, de spionii ruși, de serviciile secrete locale și planetare). Și, de fapt, nu a fost o „revoluție“, ci o lovitură de stat, care n-a adus cu sine nici o schimbare politică radicală, ci doar o manevră subversivă de înlocuire a unui eșantion de politruci cu altul. În rest, totul a rămas neschimbat! Concluzia (tristă, totuși) este că românii n‑au participat la evenimentele din decembrie ’89 ca eroi, ca voci ale nemulțumirii generale, ci ca fraieri, manipulați de tot soiul de organizații și interese impure, ca victime (inocente) ale unui elan revoluționar contrafăcut. Nu sînt singurul (din țară, dar și din străinătate) care socotește acest mod de a „demitiza“ istoria drept nedrept, grosolan și schimonositor. A spus‑o, între alții, și un cunoscut om de stînga maghiar (Gáspár Miklós Tamás): românii au înclinația toxică de a se autoflagela. Ne-a reușit o revoltă fondatoare, o schimbare radicală de paradigmă politică și existențială, iar noi ne grăbim, cu o voluptate suspectă, să o demolăm. „A se slăbi! N-a fost nimic! Ne‑am făcut‑o cu mîna altora! Unde mai pui că viața noastră a rămas la fel, dacă nu cumva a ajuns mai rea decît înainte!“ Încet-încet, Ceaușescu e deplîns ca o victimă politică, judecată sumar și abuziv într-un proces nedrept, pus la cale de conspiratori lacomi.

Nu voi intra acum în detaliile acestor teorii, întrebîndu-i, de pildă, pe „specialiști“ ce cred despre „corectitudinea“ proceselor și execuțiilor din timpul Revoluției Franceze (comemorată festiv, la ea acasă, ca sărbătoare națională), nu voi întreba nici cum ar fi trebuit să arate lucrurile, într-o versiune realist legitimă: să se fi format pe loc un guvern cu oamenii din stradă? Să fi fost numit prompt Corneliu Coposu (despre care „poporul“ nu știa pe atunci nimic) în funcția de președinte? Să se fi suspendat orice formă de guvernare pînă la organizarea unor alegeri libere? Desigur, nu s‑a optat pentru soluțiile cele mai bune, s‑au făcut greșeli, ar fi existat variante mai inteligente de ieșire din criză, n-am fost pregătiți pentru „cadoul“ pe care l-am primit din partea contextului geopolitic favorabil, din partea „norocului“ autohton, din partea curajoșilor care au ieșit în stradă. Și, mai ales, n-am avut o  minimă „pre-istorie“ a saltului spre mai bine: n-am avut Primăvara de la Praga, Solidaritatea poloneză, Dubcek, Havel, Michnik etc.

Imaginea mea despre revoluție e mai simplă și, pentru iubitorii de complexități subtile, dezamăgitoare. Luați pe nepregătite, am alunecat rapid într-o generală confuzie. Nici armata, nici Securitatea, nici nomenclatura mai veche sau mai nouă, nici populația majoritară n‑au avut, pînă în 25-26 decembrie, o imagine clară a ceea ce se întîmpla. Am scăpat de Ceaușescu? Dar dacă revine? Dacă regimul își recuperează autoritatea și trece la represiune? Să tragem sau să nu tragem? Și dacă tragem, în cine să tragem ca să nu plătim scump în cazul unei restaurații? Un amestec nebulos de dezordine ierarhică, lașitate instituțională, bîlbîială decizională a dus, pentru zile întregi, la haos, ipoteze și informații false, scenarii fanteziste, nesiguranță comportamentală. E fundalul pe care s-au dovedit eficiente „explicații“ aflate tradițional la îndemînă: străinii, conspirații intrapartinice, teroriști ceaușiști, servicii secrete din vecini și de aiurea, „loviluție“. Despre românii care au ieșit în stradă în București și în alte orașe, despre sacrificiul răzvrătiților, despre evoluția inconturnabilă a lucrurilor în Europa Medie și de Est, pe scurt despre șansa istorică ce ni s-a dat, oricît părea de implauzibilă – nu prea vorbim. Toți „analiștii“, „martorii“ bine mediatizați, marii deținători de secrete nu par să aibă decît o singură preocupare: să arate cît sînt de deștepți (de vreme ce, spre deosebire de ceilalți, „s-au prins“) și să se pună în valoare, să iasă bine la judecata din urmă, ca participanți activi la miracol: lor le datorăm marea schimbare. Au pus umărul, au slujit patria, au înțeles…

În ceea ce mă privește, voi povesti, în cîteva articole următoare, cum am trăit eu „evenimentele“. Eram „consemnat“ în satul Tescani, la vreo treizeci de kilometri de Bacău, ca bibliotecar al „așezămîntului“ „George Enescu“. Fără familie, fără dreptul de a părăsi locul, dar bucuros să fiu pe mîna unui director admirabil omenește: Alexandru Popovici. Cultivat, plin de umor, discret și solidar. De-a lungul lunii decembrie, îmi petreceam serile ascultînd Europa Liberă, pentru a afla noutăți despre spectaculoasele cutremure politice din fostele țări comuniste. Ascultam chiar și emisiuni care se repetau în cursul zilei, în speranța că vor apărea știri noi. Sincer vorbind, nu credeam că „vîrtejul“ ne va putea atinge și pe noi. Or, deodată, pe 22 decembrie, la amiază (12, 12 și ceva), pe ecranul televizorului de la cantina instituției au apărut Dinescu și Caramitru, în cunoscutul episod cu „Dictatorul a fugit! Am învins!“. Întîmplător, tocmai intraseră în sală doi țărani din sat care aduceau, uneori, ouă sau lapte pentru bucătărie.Văzînd, stupefiați, scena, amîndoi au căzut în genunchi și au început să se închine. Pentru mine, scena aceasta este, pînă astăzi, emblema revoluției. Singuratică, tăcută, plină de recunoștință, ireversibilă. Toate speculațiile pe care le-am tot auzit ulterior au rămas, prin contrast, de o zgomotoasă paloare. Balast „istoriografic“ sau gazetăresc încercînd să împestrițeze tonul pur al experienței trăite. Revin cu povestea săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.