Dreptul de a vorbi

Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La Institutul de Studii Avansate din Berlin, ai cărui membri - mereu alţii în fiecare an - reprezintă elita cercetării internaţionale pe un teritoriu practic fără graniţe (de la genetică, economie şi muzică, la ştiinţe politice şi teologie), a avut loc de curînd o dezbatere foarte curioasă, de natură să dovedească naivitatea, adeseori riscantă, a marilor vedete intelectuale. O naivitate care nu poate fi inocentă, de vreme ce se exprimă radical şi militant. Rectorul Institutului a fost de acord să-l invite la Berlin, pentru o conferinţă, pe fostul preşedinte iranian Mohammad Khatami. Atmosfera, destinsă altfel, a întîlnirilor dintre bursieri, s-a inflamat brusc. Institutul a devenit un soi de parlament isteric, cu confruntări severe între cei care erau de acord cu apariţia domnului Khatami şi cei care erau nu doar nemulţumiţi, ci pur şi simplu ofensaţi de o asemenea iniţiativă. Tabăra contra avea următoarele argumente: Iranul provoacă, în acest moment, o adevărată criză internaţională, datorită cercetărilor sale nucleare, socotite - mai cu seamă în Statele Unite - suspecte. În plus, actualul preşedinte al ţării, dl Mahmoud Ahmadinejad, a făcut, de curînd (în octombrie), o declaraţie inadmisibilă. Din punctul lui de vedere (acelaşi cu al fostului ayatollah Khomeini), Israelul e un stat nelegitim, care "trebuie şters de pe hartă". Cum era şi firesc, Ariel Sharon a cerut imediat excluderea Iranului din Organizaţia Naţiunilor Unite, iar Parlamentul European a condamnat aspru nestăpînita declaraţie din octombrie. Aşa stînd lucrurile, e oare bine ales momentul pentru a aduce la Institutul din Berlin un iranian, şi încă unul care, pînă mai ieri, a fost preşedinte? Cum ar fi dacă un înalt reprezentant al unui stat, care, prin conducătorul său, ar fi cerut ştergerea de pe hartă a Germaniei, ar fi fost invitat să conferenţieze într-o altă ţară occidentală? Tabăra pro, în care se situa, cu oarecare timiditate, chiar un bursier iranian (specialist în lirică persană), încerca să se justifice: mai întîi, dl Khatami nu mai e preşedinte. Mai mult: el a fost - lucru recunoscut de toată comunitatea internaţională - cel mai reformator preşedinte iranian, un intelectual versat, cu o licenţă în filosofie europeană, fost director al Bibliotecii Naţionale a Iranului, fost, în două rînduri, ministru al Culturii. La sugestia sa, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 2001 drept "an al dialogului între civilizaţii". Declaraţiile sale mergeau în cu totul altă direcţie decît cele ale urmaşului său. A avut curajul să pretindă ca moralitatea, cultura şi arta să prevaleze asupra politicii, a cerut poporului său mai mult spirit critic faţă de exponenţii puterii lumeşti şi şi-a reînnoit mandatul în 2001, cu votul preponderent al femeilor şi tineretului. S-a vorbit mult şi despre întîlnirea lui (întîmplătoare?) cu preşedintele israelian Moshe Katsav, la funeraliile lui Ioan Paul al II-lea, într-o perioadă cînd relaţiile diplomatice dintre cele două ţări erau suspendate. Se poate interzice unui asemenea personaj dreptul de a vorbi oriunde în lume, mai ales cînd tema anunţată este "Pluralism şi religie"? În principiu, dreptul oricui de a se exprima ar trebui să fie inviolabil. Admit, pe de altă parte, că chestionarea moralităţii, respectiv a legitimităţii vorbitorului, este un reflex firesc şi sănătos. Trebuie să ştii pe cine inviţi la cuvînt, s-o faci în cunoştinţă de cauză, asumînd eventualele consecinţe nefaste. Şi, mai ales, trebuie să te asiguri că invitatul e dispus să accepte dialogul, replica, judecata publică. Nu se poate sta de vorbă cu tembeli, fanatici şi imbecili. Ceea ce însă m-a tulburat, de-a lungul dezbaterii de la Berlin, era intransigenţa "monooculară" a răzvrătiţilor. În aceeaşi instituţie, asistasem, în 1992, la o conferinţă a unui colonel STASI, invitat să se explice. Omul avea un tupeu caracteristic şi se enerva ori de cîte ori i se puneau întrebări incomode ("Credeam că sînt într-un mediu elevat, nu la tribunal!"). Cei doi-trei est-europeni din sală erau sideraţi. Cum să-l inviţi pe Pleşiţă la Academia Brandemburgică de Ştiinţe? Nici un occidental nu socotea însă împrejurarea drept scandaloasă. Nici un occidental "de bine" n-a protestat vreodată cînd liderii comunişti invadau lumea cu vizite de stat şi discursuri despre victoria comunismului. Portretul tîmp al lui Ceauşescu la ceremoniile reginei britanice, pantoful lui Hruşciov la Adunarea Generală ONU, pupăturile distribuite de Brejnev pe toate cinstitele feţe ale "colegilor" capitalişti, toate astea n-au enervat pe nimeni, în afară de cei care erau victimele "istorice" ale acestor conducători, criminali dovediţi în plan domestic. Sînt sigur că dacă rectorul Institutului de la Berlin l-ar fi invitat să conferenţieze, într-o bună zi, pe Fidel Castro, n-am fi auzit nici o obiecţiune. Ba dimpotrivă. A amenda fără drept de apel un lider local care cere ştergerea de pe hartă a unui stat recunoscut de forurile internaţionale este nu doar o necesitate politică. Este o datorie morală, un act de elementară umanitate şi un principiu de drept. Dar e destul de ciudat că toate aceste criterii intră în adormire cînd e vorba de inşi care s-au străduit să şteargă de pe harta lumii propriile lor ţări.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.