Europa în ambuteiaj

Publicat în Dilema Veche nr. 321 din 8-14 aprilie 2010
Emoţii ipocrite jpeg

Şeful FMI, Dominique Strauss-Khan, a declarat la Bucureşti că Europa ar putea cădea în „liga secundă“ a puterilor economice peste zece sau douăzeci de ani, dacă nu se trezeşte la timp, pierzînd competiţia cu SUA şi Asia.
Despre reducerea decalajului economic şi (mai ales) tehnologic faţă de SUA şi despre intrarea în „societatea cunoaşterii“ era vorba şi în Agenda Lisabona, care dădea directive pînă în 2012. Numai mîine nu-i poimîine, zice o vorbă: pînă în 2012 mai e puţin, dar de directive s-a cam ales praful. Decalajul faţă de SUA n-a prea scăzut, iar între timp la orizont a apărut China, care invadează piaţa europeană cu produse ieftine (deci, competitive), iar Comisia Europeană şi liderii de pe bătrînul continent nu au, faţă de „invazia“ chineză, vreun proiect coerent ori vreo reacţie compactă. Înalţi oficiali de la Washington tocmai au declarat că „practicile economice“ ale Chinei (de exemplu, devalorizarea monedei naţionale pentru a avantaja exporturile) reprezintă o problemă în relaţiile bilaterale. Europa are şi ea, de curînd, o „voce unică“ – în persoana preşedintelui UE Van Rompuy – dar în relaţiile cu China (ca şi în raporturile cu Rusia) liderii europeni reacţionează de la caz la caz, în funcţie de interesele propriei ţări. Preşedintele UE este, de altfel, în continuare o figură mai degrabă palidă, adevăraţii „protagonişti“ continuă să fie liderii ţărilor mari (Angela Merkel, Nicolas Sarkozy, Gordon Brown). Construcţia europeană e în continuare „defazată“.

De altfel, s-ar putea ca în următorii ani „lupta“ să se dea, mai acut ca pînă acum, tocmai între „naţional“ şi „european“, pe alte coordonate decît se întîmpla cu cîteva decenii în urmă. Falimentul Greciei arată cît de şubredă e solidaritatea europeană atunci cînd toată problema se reduce la „de ce să plătească un contribuabil german neglijenţa ori corupţia unui guvern din altă ţară?“. Politicile faţă de imigranţi (tot mai restrictive în diverse ţări europene) generează şi ele, într-o parte a opinie publice, senzaţia că „străinii sînt o problemă“, deşi îmbătrînirea populaţiei europene şi necesitatea de lucrători la „munca de jos“ ar trebui să-i facă pe oameni să observe că imigranţii pot fi mai degrabă o soluţie. Legea asupra patriotismului în Slovacia arată că oricînd pot apărea dificultăţi în gestionarea relaţiei cu „străinii dintre noi“ (cu minorităţile etnice, adică). Succesul partidului lui Geert Wilders la alegerile locale din Olanda şi al Ligii Nordului în Italia (amîndouă – populiste şi xenofobe), creşterea popularităţii partidului de extremă dreaptă din Ungaria, „consecvenţa“ Partidului Libertăţii în Austria arată noi pusee de naţionalism, pe care criza economică le poate transforma în fenomene pe termen lung. Aşa încît între baletul politico-birocratic de la Bruxelles şi realitatea din teren există o distanţă crescîndă, ca şi între deciziile luate de Comisie plus Preşedinte UE plus liderii ţărilor mari şi lungile negocieri de la Consiliul European (menite nu atît să armonizeze tot, cît să nu deranjeze pe nimeni). Peste toate, Parlamentul Eropean s-a văzut cu puteri sporite după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi cu siguranţă va căuta să şi-o exercite (ţinînd „mai din scurt“ Comisia), dar are o problemă: la alegerile europene prezenţa a fost slabă (iar în unele ţări foarte slabă). Tocmai cînd a căpătat mai multă relevanţă decît înainte, PE scade în legitimitate. Europa e prinsă într-un ambuteiaj, cu instituţiile sale cu tot: ştie încotro merge (căci Tratatul de la Lisabona arată un oarecare drum), dar traficul e aglomerat şi semafoarele dereglate.

Unde e România în acest tablou? Ca întotdeauna, pretutindeni şi nicăieri. La noi, în continuare nu se dezbat chestiuni precum viitorul UE sau altele de acest gen. Părem o ţărişoară liniştită, care îşi vede de sărăcia şi de nevoile ei, dornică să intre în zona euro cît mai repede (de parcă asta ar fi o a doua mîntuire, după aderarea de la 1 ianuarie 2007; de fapt, nu e...), în care se creează dezbateri cu adevărat naţionale doar pe teme precum E-urile şi ştampila de pe cele 5 categorii de ouă. Iar faptul că PRM n-a mai intrat în Parlament e o dovadă că – nu-i aşa? – sîntem un popor moderat, nu ca „alţii“, care au partide extremiste de mare succes.


Un studiu realizat recent de Asociaţia Pro Democraţia (aici) arată însă că mocneşte, pe dedesubt, o mentalitate sedusă de „dictatura majorităţii“ şi de retorica justiţiară. Majoritatea concetăţenilor noştri ar vrea reintroducerea pedepsei cu moartea, retragerea cetăţeniei romilor infractori ori celor care cer autonomia Ţinutului Secuiesc şi pedepsirea penală a celor care critică religia ortodoxă. Trei sferturi dintre cetăţeni nu ştiu ce înseamnă parlament bicameral, iar 55% declară că nu sînt interesaţi de politică. N-avem, ce-i drept, partide extremiste precum maghiarii ori olandezii, dar o asemenea mentalitate poate fi oricînd adusă la suprafaţă de politicieni dornici de voturi şi referendumuri cu orice preţ. Mai ales că ai noştri vorbesc toată ziua bună ziua de „interesul naţional“, fără să fie clar ce înseamnă. Ne încadrăm, aşadar, în trendul „naţionalist“ din Europa. Şi ni se pare că „restul“ – relaţiile cu China, reforma instituţiilor etc. – e treaba „lor“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.