Identitate şi şpagă

Publicat în Dilema Veche nr. 90 din 6 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe la începutul mandatului său, fostul premier Adrian Năstase a declarat că trebuie să ne integrăm în Uniunea Europeană cu demnitate. A curs ceva cerneală pe această temă - mai ales că pe atunci încă aveau loc negocierile de aderare şi foarte mulţi au (sub)înţeles că trebuie să negociem cu demnitate, să nu ne lăsăm "duşi de nas", să nu înghiţim pe nemestecate tot ce ne propun birocraţii de la Bruxelles. Cuvîntul atît de nobil şi de cuprinzător, lansat de fostul prim-ministru, s-a tradus în chestiuni cît se poate de tehnice, pe care le cunosc cel mai bine fostul negociator-şef şi echipa sa de la Ministerul Integrării. Negocierile s-au încheiat în ultimul moment, cu tot felul de excepţii, clauze şi promisiuni - nu tocmai demne - din partea noastră. Acum zece zile, la Conferinţa Naţională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană (lemnoasă denumire - dacă mi se permite - dar n-avem încotro...), preşedintele Traian Băsescu a reluat tema mîndriei naţionale şi a lansat alt termen, aroganţa: "Nu văd nici un motiv ca noi, aici, acasă, să nu fim mîndri şi să nu intrăm cu o oarecare aroganţă în UE. O aroganţă a poporului român în raport cu cei care n-au nimic în plus faţă de noi". Termenul nu e foarte potrivit, căci aroganţa e conotată negativ: dicţionarele o definesc ca "mîndrie sfidătoare" şi "dispreţ faţă de cei din jur". Dar, în fine, am înţeles ideea: "Nu putem intra cu capul plecat". În retorica personală a preşedintelui, firescul situaţiei de a nu fi "mai prejos" decît alţii a devenit pretext pentru resuscitarea mîndriei naţionale. Intenţia e cît se poate de bună, dar contextul nu-l ajută: mă tem că opinia publică nu prea mai e atentă la aşa ceva, ci la inundaţii, la soarta Alianţei, la preţul benzinei ori la împăcarea istorică dintre Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin. Şi apoi, nici preşedintele însuşi nu a insistat pe tema mîndriei naţionale, îngrozit fiind de o cercetare care arăta că marea majoritate a cetăţenilor acceptă şpaga ca pe o fatalitate. Aşa încît, dl Băsescu a adresat concetăţenilor îndemnul de a nu mai da şpagă. Lăudabil îndemn, dar, ca filolog, îmi îngădui să-l avertizez pe dl preşedinte că e un proiect pe termen lung; va da rezultate în momentul cînd va intra cu totul în istoria limbii toată seria lexicală creată în jurul "problemei" de o tradiţie multiseculară: şpagă, atenţie, filodormă, filotim, mită, ciubuc, bacşiş, şperţ, cadou, pachet, cotizaţie, ruşfet, peşcheş, mîzdră, plocon, "ceva". (Numai ruşfet, mîzdră şi filotim sînt arhaisme; restul sînt în uz.) Plus expresiile "a da ceva", "a ieşi la interval", "a cotiza", "a se simţi", "a fi atent", "a-şi arăta recunoştinţa", "a mişca din urechi" etc. O astfel de tradiţie nu poate fi "deconstruită" doar printr-un îndemn prezidenţial. E fatal. "Demnitatea" şi "aroganţa" merită însă măcar cîteva comentarii în plus, căci 1 ianuarie 2007 bate la uşă. Utilizarea acestor termeni concentrează - cred - criza identitară în care ne aflăm şi pe care ameţeala tranziţiei nu face decît s-o amplifice. De unde ne poate veni, brusc, mîndria cu care să înfruntăm raportul de ţară şi statutul de viitori cetăţeni europeni? De cînd ne-am recucerit libertatea, ne-am dovedit prea puţin dispuşi să profităm de ea pentru a ne construi o identitate nouă şi legitimă. Ne vine greu să ne acceptăm aşa cum sîntem, balansăm enorm între stări contradictorii, ezităm între candoarea cu care aşteptăm laude de la "străini" şi autoflagelări exagerate prin care ne decretăm incapabili în absolut. Ne vine greu să acceptăm partea românească de Holocaust, dar sîntem convinşi că toleranţa noastră e "proverbială". Ne vine greu să admitem că deceniile de comunism ne-au aplatizat mental şi psihologic, dar sîntem convinşi că "românul e deştept" şi că am boicotat comunismul "din interior". Ne vine greu să recunoaştem că ne zbenguim zilnic, cu inconştienţă, în dispreţul propriilor valori, dar ne înfurie "imaginea proastă în Occident". Nu ştim să trecem, firesc, de la opinca strămoşească şi cheful cu ţuici la costum şi cravată cu zîmbet de societate şi să acceptăm că ambele fac parte din noi. Nu ştim, în fine, să legăm armonios trecutul de "apărători ai creştinătăţii" de prezentul construit pe alte coordonate decît sabia lui Ştefan cel Mare şi "pohta ce-am pohtit". Nu sîntem în stare să ne reprimăm bucuria mică de a-i fi bătut la fotbal pe "ei" ("România-Europa 9-2", titrau gazetele după ultimă rundă a cupelor europene) sau de a le fi spart topurile cu băieţii "noştri" de la O-Zone. Nu ştim încă să ne asumăm firesc relaţiile dintre "noi" şi "ei". Aşadar, de unde ne poate veni demnitatea? Cred că numai din perseverenţa civilizatorie. Paradoxal, putem redeveni mîndri că sîntem români numai după ce vom deveni europeni. După ce ne vom demonstra nouă înşine că sîntem în stare să funcţionăm la parametrii unei societăţi moderne şi civilizate, că sîntem în stare să ne asumăm standarde democratice normale nu doar de ochii lumii, nu doar "pentru imagine", ci pentru că într-adevăr credem în ele şi le resimţim ca "ale noastre". Deocamdată sîntem departe de aşa ceva, iar 1 ianuarie 2007 nu ne va schimba brusc. Ne vom lămuri dilemele identitare doar prin convieţuirea cu ceilalţi, doar prin integrarea în diversitatea europeană, care ni-i va face mai apropiaţi pe "străini" şi ne va scăpa de stereotipiile istorice şi de sentimentul excepţionalismului românesc în care ne încăpăţînăm să credem, pe faţă sau pe ascuns. Vom deveni demni cînd ne vom recăpăta firescul naţional, iar "demnitatea" va fi o valoare pe care o vom înţelege şi o vom exprima fără vorbe mari, doar din priviri. "Sîntem o naţiune puternică", a mai spus preşedintele. Putem fi, mă întreb, o naţiune firească?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.