Integrarea de tranziție

Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Întrebări jpeg

Era inevitabil. În loc să fie o evoluţie armonioasă, naturală, echilibrată, integrarea europeană a ţărilor candidate împrumută ceva din metabolismul tranziţiei. Mai mult: chiar şi instituţiile comunitare se văd contaminate de ritmurile, obiceiurile şi tatonările ţărilor aspirante. Cu alte cuvinte, procesul integrării seamănă mai mult a Est decît a Vest. Se fac mişcări precipitate, se ţin multe discursuri, se lansează şi se încalcă promisiuni, se alternează exigenţa ţeapănă cu festivităţile. De aceea, primul îndemn pe care l-aş adresa europenilor în general, politicienilor europeni de la răsărit şi de la apus şi analiştilor politici care trăiesc din tribulaţiile Bruxelles-ului ar fi, în noua „lingua franca“: „Relax!“, „Take it easy!“, nu abuzaţi de îngrijorare şi de spirit organizatoric, nu vă agitaţi, vorbiţi mai puţin şi mai calm, pe scurt, feriţi-vă să transformaţi problematica integrării europene într-un rigid „cincinal“, într-o ideologie triumfalistă, într-o insomnie. E păcat să văduvim un proiect atît de nobil de componenta de „firesc“, de graţie, a unei evoluţii organice şi, într-un anumit sens, subînţelese. Nu vreau să spun că trebuie să lăsăm lucrurile la întîmplare sau că o angajare rezonabilă, dar constantă către scopul propus n-ar fi necesară. Uneori însă, mi se pare că ne confruntăm cu o inflaţie contraproductivă a vorbelor. Pendulăm între excesul birocratic al planificării şi excesul retoric al utopiei sentimentale. Teoreticienii se străduiesc să se manifeste pragmatic, în vreme ce politicienii divaghează înaripat, mişcîndu-se stîngaci printre angajamente voioase şi metafore diafane. Primesc anual – şi, fără îndoială, sînt departe de a fi un caz izolat – cel puţin zece sau cincisprezece invitaţii la colocvii internaţionale axate, sub diverse deghizamente, pe aceeaşi ostenită temă a integrării europene. E îngrijorător. S-a ajuns la modă, la limbaj de lemn, la stereotipie. Substanţa europeană nu iese îmbogăţită din această epidemică vorbărie. Mai cu seamă noi, cei din Est, ştim foarte bine cum pot propaganda, discursul sărbătoresc, planificarea şi isteria organizatorică să distrugă tot. 

Una din piedicile severe în calea unificării europene este inabilitatea funcţionarilor apuseni şi răsăriteni de a găsi dozajul optim între omogenitate şi diferenţiere. Există o singură Europă, dar există mai multe culturi europene. S-a spus, nu o dată, că Europa e singulară tocmai prin policroma multiplicitate care o alcătuieşte, în ciuda unui spaţiu geografic restrîns. Lucrurile par evidente, dar instituţiile europene nu se comportă foarte coerent în această privinţă. Proiectul integrării pune accentul, fireşte, pe ceea ce ţările candidate au în comun cu ţările membre: apartenenţa la acelaşi spaţiu geografic, istoric şi spiritual (şi fractura nedreaptă survenită după Al Doilea Război Mondial), valori comune, aspiraţii comune etc. Practica integrării se vede însă obligată să pună accentul pe diferenţe: diferenţe de ordin economic şi legislativ, diferenţe de mentalitate, de tradiţii religioase, de Weltanschauung, de cutumă. Se pune întrebarea: ce prevalează? Dacă prevalează diferenţele, de ce ţinem cu tot dinadinsul să ne unim? Dacă prevalează asemănările, de ce facem din procesul unificării un exerciţiu atît de laborios şi de ce dăm atîta greutate deosebirilor? La o privire mai atentă, exerciţiul integrării impune, vrînd-nevrînd, ideea că deosebirile sînt, în principiu, blamabile. Ţările candidate sînt invitate să se angajeze într-un efort care să anuleze deosebirile dintre ele şi Occident. Negocierile de aderare propun criterii de aliniere la un standard comunitar, subînţelegînd că îndeplinirea acestor criterii va duce la o nivelare igienică a peisajului: ne vom simţi peste tot în acelaşi fel, vom mînca la fel, vom gîndi la fel, vom avea aceleaşi maşini, aceleaşi magazine, aceeaşi Constituţie. Orice abatere este conotată negativ. Pe fondul unei retorici care predică toleranţa, respectul pentru alteritate, dreptul diferenţei de a fi acceptată ca diferenţă, diferenţele sînt cuplate, în cursa integrării, cu un sentiment de vinovăţie. Ştiu foarte bine că există diferenţe „bune“, care trebuie acceptate, şi diferenţe „rele“, care trebuie reduse. Dar în vreme ce despre cele din urmă se vorbeşte foarte apăsat, cele dintîi sînt pomenite fără convingere, din raţiuni mai curînd decorative. „Dă bine“, într-un discurs politic, să spui ceva înălţător despre cultură, să dai un citat din Havel, să concezi, magnanim, că ţările mediu- şi est-europene au de oferit „Europei“ un notabil patrimoniu intelectual şi artistic. Dar avem încă mult de lucru pînă să înţelegem că, fără asemănări fundamentale, problema integrării devine caducă, după cum, fără deosebiri interne legitime, comunitatea europeană devine un spectru. Trebuie să pricepem că există mai multe feluri de a fi european şi că avem încă multe de învăţat unii de la alţii. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că unele ţări sînt mai dinamice, unele mai lente, că unii europeni sînt mai volubili, alţii mai tăcuţi, că unii sînt mai muzicieni, iar alţii mai romancieri, unii mai iubitori de şnapsuri, unii mai iubitori de bere, unii mai conservatori, alţii mai zglobii ş.a.m.d. Trebuie să abandonăm ideea că „ştergerea diferenţelor“ e realistă şi dezirabilă şi că prejudecăţile noastre sînt întemeiate. În Est, Vestul e privit, adesea, ca o utopie tiranică, iar în Vest, Estul e privit ca un balast barbar. Sîntem mult mai izolaţi unii de alţii decît o credem, în pofida discursurilor publice, a suspendării vizelor, a Internetului. Ceea ce fiecare din noi ne închipuim despre celălalt e mai puternic decît ceea ce ştim cu adevărat. Un arab din secolul al VII-lea, Ali bin abi Taleb, era mai înţelept decît noi: „Nici o izolare – spunea el – nu e mai jalnică decît cea produsă de închipuire“.

Apărut în Dilema veche, 12 noiembrie 2004

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.