Înţelepţii cu togă şi cetăţenii

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Înţelepţii cu togă şi cetăţenii jpeg

Eric Maurice, redactor-şef la Presseurop.eu, scrie în editorialul său de săptămîna trecută despre „O Germanie după moda americană“ şi consideră că evenimentul cel mai important pe plan european a fost – chiar în săptămîna în care preşedintele Comisiei Europene a prezentat „starea Uniunii“ – decizia Curţii Constituţionale a Germaniei în legătură cu fondul european de stabilitate: „Se spunea că fără Ja-ul judecătorilor din Karlsruhe, nici Grecia, nici Spania şi nici Italia nu vor putea fi salvate. Adică soarta eventuală a cel puţin 117 milioane de europeni depindea de decizia a 8 judecători dintr-altă ţară decît a lor, în virtutea unui proces de care majoritatea dintre ei n-are habar“. Asta se întîmplă – crede Eric Maurice – din cauza unei schimbări „în situaţia Germaniei, în modul său de funcţionare şi în relaţia ei cu lumea“. O schimbare „americană“, pentru că „aşa cum acţiunea sau inacţiunea americanilor a avut deseori consecinţe asupra mersului lumii, Europa de astăzi trăieşte în mare parte după programul stabilit la Berlin“.

Într-adevăr, toată Europa a aşteptat cu sufletul la gură hotărîrea judecătorilor de la Karlsruhe, iar după ce lumea a răsuflat uşurată – căci da, au stabilit judecătorii, mecanismul european e compatibil cu Constituţia germană –, presa a comentat în fel şi chip, fără să ocolească termeni precum „decizie istorică“ ori „salvatoare pentru UE“. Preşedintele Comisiei Europene şi-a făcut şi el curaj, îndemnîndu-ne „să nu ocolim cuvintele mari“, şi a propus o „federaţie a statelor-naţiune“. Cuvîntul „mare“ în acest caz ar trebui să fie „federaţie“ – pe care nu numai că nu-l ocolim, dar el este prezent în dezbaterile despre viitorul UE, de ani buni. Numai că, într-un prezent mai degrabă mic (dacă nu chiar meschin), dominat de criză şi de tot felul de poticniri decizionale, cuvintele mari cad mai degrabă în gol, iar combinaţia între discursurile naţionale şi cele europeniste ale politicienilor scîrţîie tot mai tare. E complicat să-i explici, acum, şomerului grec ori spaniolului care protestează în piaţă cum funcţionează Curtea Constituţională a Germaniei şi de ce locurile lor de muncă trebuie să depindă de opt înţelepţi îmbrăcaţi în togă care ştiu pe dinafară Constituţia germană. Dimpotrivă. Peisajul public european pare tot mai dominat de discursuri izolaţioniste şi nostalgii după suveranitatea naţională de altădată. Nu pentru că ar fi neapărat mai bună, dar e mai comodă şi mai uşor de înţeles. Încrederea în euro – singurul obiect palpabil şi uşor de purtat cu sine dintre toate elementele care alcătuiesc „zestrea comună europeană“ – scade în multe ţări, nu fără „ajutorul“ unor forţe politice populiste care flutură pe la nasul alegătorilor ideea revenirii la monedele naţionale. Încrederea în instituţiile europene e nici prea-prea, nici foarte-foarte. E adevărat că UE este o construcţie a elitelor politice, dar s-a ajuns la un stadiu de evoluţie în care trebuie întrebaţi/convinşi şi cetăţenii asupra drumului de urmat în continuare. Iar alegătorii au demonstrat în mai multe cazuri – de exemplu, respingerea primului Tratat constituţional de către francezi şi olandezi – că se pot opune „istoricei construcţii“. Or, e foarte complicat să-i convingi acum pe cetăţeni că soluţia pentru depăşirea crizei (şi ea istorică!) este mai multă integrare, cînd reflexul dominant este pasul înapoi către o situaţie – cu suveranitate şi monede naţionale – care parcă nu crea crize atît de mari. De ani buni şi cu fonduri consistente, Comisia Europeană se străduieşte să-i convingă pe cetăţeni că e mai bine împreună, că au drepturi şi avantaje în calitate de cetăţeni (şi de consumatori!) europeni. Nu prea i-a ieşit. Acum, ar trebui să-i convingă nu doar că e nevoie de mai multă integrare şi de renunţări suplimentare la elemente de suveranitate naţională, ci şi că în acest proces se poate întîmpla, uneori, ca pentru ei să decidă cancelarul german ori judecătorii Curţii Constituţionale de la Karlsruhe. Sau, mă rog, că deciziile dintr-o ţară pot avea efect asupra vieţii cetăţenilor din celelalte ţări.

Aşa încît, deşi sînt în general de acord cu argumentaţia lui Eric Maurice, adaug că – totuşi – Germania e departe de a se schimba „după moda americană“. Şi chiar dacă va reuşi – simplificînd, ar trebui să le ofere celorlalte ţări, pe plan economic, ceea ce, la o adică, le oferă americanii pe plan strategic şi militar: protecţie – va fi o schimbare greu de digerat. Aşa cum în Grecia renasc – spontan sau cu ajutorul unor propagandişti interesaţi – amintiri despre Germania nazistă, temeri de eventuala putere prea mare pot reapărea oriunde în Europa. Deşi, pe de altă parte, e un fapt că Germania îşi asumă tot mai mult rolul de lider europen. După cum e un fapt că, în cazul unei decizii nefavorabile a Curţii de la Karlsruhe, fondul european de stabilitate (născut atît de greu) s-ar fi dus pe apa sîmbetei. Dar perspectivele ideologice, amintirile istorice, stereotipiile şi prejudecăţile culturale sînt, la europeni, mai puternice decît faptele şi mecanismele prin care cetăţenii greci, italieni, spanioli sînt ajutaţi de la Bruxelles via Berlin (sau invers) pentru că statele lor sînt pe cale de a da faliment. „Cămaşa e mai aproape ca haina“ – zice un proverb. Chiar dacă îşi dau seama că guvernele naţionale au fost iresponsabile şi au împins ţara pe buza prăpastiei, la o adică, mulţi cetăţeni ar prefera să fie lăsaţi cu „iresponsabilii lor naţionali“ decît să se supună unor decizii luate în nişte locuri pe care, în ciuda Uniunii şi a liberei circulaţii, le percep în continuare ca fiind „în străinătate“... 

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.