Intermezzo: Horia Bernea și ofensiva privirii

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Pentru evocarea lui Horia Bernea din acest număr al Dilemei vechi am căutat, în arhiva personală, texte pe care le-am scris despre el de-a lungul anilor. Printre cele mai vechi, l-am găsit și pe cel de mai jos. Nu îmi mai amintesc dacă și unde l-am publicat. Îl reiau ca pe unul dintre pașii pe care i-am făcut, cîndva, către un om pe care l-am admirat și iubit.

Lumea simțurilor – spune, undeva, Ortega y Gasset – se comportă față de om asemenea unei nesățioase pantere. Ea tinde să ia cu asalt și să devoreze structura firavă a aparatului nostru de percepere și de pricepere. Ne credem hăitași ai lumii și ne trezim hăituiți de ea ca de o fiară.

Ceva trebuie, atunci, să se ridice împotriva acestei agresiuni, să-i țină piept. Iar dintre simțuri, văzul pare cel mai îndrituit să o facă... Căci punîndu-și lumina asupra oștirii dezlănțuite a universului vizibil, el reușește, pînă la urmă, să o fixeze, să o zăgăzuiască, să-i anuleze, fie și pentru un timp, dinamica dezlănțuită. Proiectîndu-se, curajoasă, înainte, privirea știe să stăvilească atacul feroce al panterei... Așa stînd lucrurile, nu putem fi decît încîntați să întîlnim, printre plasticienii români, un priceput și tenace îmblînzitor de pantere, cum este Horia Bernea. El găsește, iarăși și iarăși, în bazarul torențial al modernității, răgazul necesar pentru a contempla spectacolul lumii fără grabă, cu acea pietate pe care Goethe o recomanda ca stare optimă dinaintea universului.

Cîțiva ani la rînd, Bernea pare să nu fi făcut, de pildă, altceva decît să țintuiască atent, cu privirea, o colină din preajma Brașovului. De fapt, extinsă de-a lungul unui asemenea interval de timp, privirea încetează să mai fie empirie pură. Devine efort analitic, disecție, dar și exercițiu spiritual. Iar „a picta” devine sinonim cu „a consuma”, transfigurator, realitatea. Cu alte cuvinte, pantera senzoriului cedează (numai) dinaintea unei alte pantere: cugetul văzător al artistului. El este, de data aceasta, cel care „devorează” lumea, el este cel care o ia cu asalt, altfel însă decît printr-un gest de simetrică năvală. „Asaltului” policrom al lumii nu i se opune, așadar, un alt, vehement, asalt, ci un exercițiu al răbdării și al disponibilității. Arta însăși se dovedește a fi, în definitiv, tocmai această „rezistență”, acest contraatac îmblînzitor asupra marelui animal cosmic. Cît despre artist, el poate fi cu îndreptățire gîndit ca un specialist al domesticirii naturii, ca un îndemînatic dresor de senzații.

Dar a „consuma” lumea e, totuși, a te opri la jumătatea drumului. La acea jumătate de drum la care se opresc, de obicei, științele. Într-adevăr, științele „consumă” realul strict pentru a-l consuma, pentru a-l utiliza, pentru a-l supune ireversibil unei legi, alta decît legea sa proprie. Artele însă – cu cîte un reprezentant de anvergura lui Horia Bernea – consumă realul pentru a-l însuma, pentru a-l regăsi ca totalitate, ca întreg de sine stătător, ca ființă distinctă, cu care se poate comunica de la egal la egal. Horia Bernea știe să privească spre lucruri cu atîta intensitate încît, provocate de privirile sale, ele sfîrșesc prin a-și spune, nestingherite, povestea. E clipa în care văzul pictorului, pentru a putea înțelege, trebuie să se schimbe în auz. Cu aceasta ne aflăm, s-ar zice, în miezul însuși al artei de a privi. Căci așa și nu altfel trebuie privit universul: trebuie privit pînă în ceasul acela imprevizibil în care el începe să se audă, adică să exprime Cuvîntul originar din care a luat naștere.

Adaug și cîteva însemnări ale lui Horia Bernea, culese din publicațiile Muzeului Țăranului Român. Le-am savurat, iarăși și iarăși, de cîte ori le-am (re)descoperit...

 Am ajuns, în consecinţă, să definesc în ultimă analiză cultura ca pe o justă raportare la Materie... Arta – ca pe o judicioasă şi adecvată raportare la scopul propus, prin intermediul materiei. Nici o perioadă deplină a istoriei spiritului nu a fost posibilă fără o justă exprimare în planul materiei. Proasta raportare la materie reprezintă de obicei decadenţă, superficialitate, uscăciune… (într un asemenea context, Horia invoca, întotdeauna, sensul fondator al „Întrupării“ în universul creștin, n.m., A.P.)

 Românul actual funcţionează pe două poziţii extreme, ori un profund dispreţ pentru ceea ce însemnăm, ori o infatuare nejustificată pentru merite iluzorii care intră mai curînd în categoria defectelor.

 Cîndva, am încercat să cumpărăm o fereastră, un fragment de casă veche care fusese desfăcută şi stivuită într-o latură a curţii. „Cît ceri pe ea?“, l-am întrebat pe stăpînul casei. „Nu cer nimic. Dacă vă trebuie, puteţi s-o luaţi.” Dar nevasta lui a intervenit şi a zis nu. La toată insistenţa noastră a dat cu încăpăţînare acelaşi răspuns. „Nu!“ Într-un tîrziu a adăugat: „Cum să vă dau fereastra? Toată viaţa am privit lumea prin ea.“

(Despre tema crucii, constitutivă pentru discursul expozițional gîndit de Horia Bernea la Muzeul Țăranului Român, n.m., A.P.) O clasificare: 1. Crucea conţinută, implicată în sensul profund al obiectului. 2. a) Crucea ca semn benefic, „semnul crucii“ – pe pîine, la intersecţii, marcaj şi semn de pomenire, pe poartă, fîntînă, grajd etc. b) Crucea ornament – combinaţie de element ritual şi ornamentaţie sau croi. 3. Crucea rezultat al funcţiei şi eficienţei unui obiect: arhitectură, unelte, instrumente, pîrghii, ţesutul de război, munca cîmpului. 4. Crucea pe plante, animale (măgar) sau în anatomia omului – „o cruce de om“. 5. Sus-jos, dreapta-stînga, punctele cardinale… 6. Crucea e frumoasă prin ea însăşi. 7. Crucea care nu se vede, lucrurile construite, figurile geometrice legate de cruce. Crucea e un semn primordial, premerge semnul christic şi supravieţuieşte oricărei încercări.

 A nu-ţi cunoaşte limitele, chiar la cei mai buni oameni, e un lucru extrem de nociv.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.