La arme, cetăţeni! - cu semnătura şi cu vorba

Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
La arme, cetăţeni!   cu semnătura şi cu vorba jpeg

Nu, nu vreau să îndemn la vreo revoluţie – mi s-ar părea ineficientă, ca şi toate celelalte care au avut loc (iar „ineficienţa“ e cel mai mic reproş care li se poate aduce...). Vreau doar să atrag atenţia asupra unui proces extrem de interesant, a cărui miză e – dincolo de obiectivele sale specifice – demonstraţia că ideea de „cetăţean european“ nu e doar o vorbă goală din masivele Tratate ale UE.

S-a lansat de curînd o iniţiativă bazată fix pe Tratatele cu pricina: Iniţiativa Cetăţenească Europeană pentru Pluralism în Mass-Media. Începe să vă sune deja plicticos şi cam tehnic? Aveţi puţintică răbdare, căci ne priveşte pe toţi. Stufoasele Tratate despre care vorbeam (plus întreaga retorică despre „Europa cetăţenilor“) conţin o procedură (cam complicată, dar nimic nu-i uşor) prin care cetăţenii europeni pot fi la baza unui act normativ. Dacă într-un an se obţin un milion de semnături ale cetăţenilor din cel puţin şapte ţări ale Uniunii, se poate propune Comisiei Europene adoptarea unei directive pe o anumită temă. În cazul de faţă, tema este asigurarea independenţei şi pluralismului în mass-media europeană (detalii, aici: mediainitiative.eu). Într-un articol publicat pe cursdeguvernare.ro, Ioana Avădani (directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent) spune că este vorba despre patru direcţii în acest proiect care „vrea să apere presa europeană de interesele politice şi economice care ciuntesc libertatea editorială şi abat presa de la principalul ei beneficiar, interesul public: a) măsuri legislative eficiente pentru evitarea concentrării proprietăţii în mass-media şi publicitate; b) garantarea independenţei organismelor de reglementare în mass-media, care să aibă o componenţă diversă din punct de vedere social şi echilibrată din punct de vedere politic şi cultural; c) definirea clară a conflictului de interese în proprietatea asupra mass-media; d) obligaţia impusă presei scrise, audiovizuale şi online, de a furniza unei autorităţi naţionale specializate informaţii detaliate referitoare la structura de proprietate, pînă la nivel de persoană.“

Cele patru puncte nu sînt noutăţi, se vorbeşte de multă vreme despre ele. Dar această iniţiativă atrage atenţia asupra faptului că ele sînt probleme europene (chit că, de la o ţară la alta, sînt diferenţe) sau pot fi rezolvate printr-o soluţie europeană. Ioana Avădani spune, pe bună dreptate, că „documentul pare croit pe măsura României, menţionată, alături de Italia şi Bulgaria, la capitolul «concentrarea puterii politice, economice şi a media în aceleaşi mîini»“. Dar nici Franţa, de pildă – unde lucrurile stau, totuşi, mult mai bine –, n-ar trebui uitată: şi acolo unele canale TV sînt deţinute de oameni de afaceri cu interese în diverse domenii, iar în ultimii ani unele publicaţii tipărite, emblematice pentru presa franceză, au fost cumpărate de mari industriaşi. E adevărat, acolo sistemul de legături între patronii de media şi politicieni funcţionează mai subtil (nu ca la Antena 3 sau ca la televiziunile lui Berlusconi), iar serviciile aduse de media celorlalte interese economice ale patronilor nu sînt totdeauna evidente (dar pot fi descoperite după oarecari investigaţii). Există, în ţările europene, diverse reglementări asupra proprietăţii în mass-media, care au în vedere mai ales politicile anti-trust: pe scurt, aceluiaşi proprietar nu i se permite să deţină o cotă prea mare din piaţa naţională a audiovizualului. Dar aceste reglementări sînt învechite (dinainte de era digitală) şi limitate la graniţele naţionale. Or, în UE, semnalul radio sau TV (ca să nu mai vorbim de Internet) circulă mai repede şi mai liber decît capitalurile şi persoanele, iar între timp marile trusturi media au găsit tot felul de soluţii şi portiţe de scăpare pentru a ocoli diferitele (prea diferitele!) reglementări naţionale. Iar conflictul de interese în materie de media nu e clar definit la nivel european.

Dar dincolo de asemenea amestecuri mai mult sau mai puţin evidente între interesele economice şi politice (cu consecinţe serioase asupra formării opiniei publice şi, deci, a funcţionării democraţiei), iniţiativa pune problema extrem de importantă a independenţei media şi a reconsiderării rolului pe care îl au organizaţiile publice de presă. Presa-ca-afacere n-o duce bine azi nicăieri, se re-inventează şi se adaptează la era digitală. Oricîte motivaţii manageriale şi de orice fel s-ar găsi, e totuşi şocant să te trezeşti cu un newsletter din care afli că monumente ale presei de calitate – precum, de pildă, Le Monde sau Le Figaro – „nu vor apărea mîine în ediţie tipărită.“ Aşa, pur şi simplu, fără explicaţii. Trecerea la televiziunea digitală va schimba profund modelul de business nu numai în televiziuni, dar şi în ceea ce pînă ieri se numea „presa scrisă“: căci site-urile ziarelor şi revistelor au devenit nişte conglomerate de texte, poze, filme, înregistrări audio. Numai „presă scrisă“ nu se mai poate numi „chestia“ asta!... În acest context, organizaţiile de media publice trebuie să-şi redefinească rolul, dacă ţinem la calitatea democraţiei şi a educaţiei în Europa. Dacă nu, publicul va rămîne, într-un fel, victima pieţei, fără alternativă la trusturile media comerciale, iar zeiţa Audienţă va dicta totul. Or, Uniunea Europeană pretinde că vrea să edifice un „spaţiu public european“ şi o „Europă a cetăţenilor“.

Dincolo de problema în sine a sistemului mass-media, iniţiativa e importantă şi ca test pentru reactivitatea cetăţenilor europeni: se va aduna milionul de semnături necesare? Se vor găsi un milion de cetăţeni interesaţi să susţină această iniţiativă foarte importantă pentru felul în care ei şi copiii lor vor avea parte de informaţie, cultură, educaţie şi divertisment? Rămîne de văzut. În mod normal, cetăţenii ar trebui să profite de ocazie şi să folosească arma simbolică a semnăturii. Şi-ar manifesta astfel calitatea de cetăţeni europeni într-o măsură mai mare decît, de pildă, la alegerile europene (unde, pînă una-alta, tot candidaţi naţionali votează).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.