Măgării

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

N-aş putea să spun că mă aşteptam la altceva. Rocada de la vîrf, cu opoziţia la guvern şi guvernul în opoziţie e una din banalităţile sănătoase ale democraţiei. Pe de altă parte, îmi cunosc bine marfa: ştiu cîte parale fac politicienii noştri şi n-am oblojit niciodată iluzia că vom asista la mari revoluţii comportamentale. Nu m-am aşteptat nici la fair-play, nici la bună-credinţă, nici la corectitudine procedurală, nici la bună-cuviinţă, nici la stil. La noi, politica n-a depăşit încă faza îmbrîncelii. Trăim într-un cult vioi al buşelii generale. Buşeală înăuntrul aceluiaşi partid, între partidele (temporar) aliate şi, încă mai abitir, între partidele duşmane. Buşeală, în sfîrşit, dinspre politicieni spre popor şi viceversa (cu deosebirea că poporul nu poate da ghionturi decît o dată la patru ani). Care va să zică, nu mă aşteptam la mari noutăţi. Şi totuşi, ca să fiu sincer, mă aşteptam la ceva mai multă inteligenţă. Sau măcar la mici exerciţii de şmecherie. Nu e prea inteligent să te arunci, din prima clipă, înainte de orice altceva, într-o rudimentară campanie de răfuieli personale. Dacă eşti băiat deştept, joci mai întîi mici scenete de calm şi magnanimitate. Arăţi că nu e de nivelul tău să declanşezi răzbunări mărunte, epurări pripite, mătrăşiri grosolane. Mai ales că ai – şi ai spus că ai – alte urgenţe. Nu stau ţara, reforma, Europa şi criza mondială în loc din cauză de ICR, IICCMER, TVR şi Arhivele Naţionale. Parcă vorbeai de salarii, pensii, depolitizare, impozite, FMI etc. Dar te-au lăsat nervii: „Ia să arătăm noi stimabililor preopinenţi cine sînt şefii adevăraţi! Ia să le scoatem noi pe nas băsescismul, sau cîte o vorbă rea scăpată contra noastră”. „Sîntem la cîrmă! Am cîştigat! A venit momentul să ne reglăm conturile!”.

Cum ziceam, m-aş fi aşteptat (e drept, fără o justificare anume) la niţel ştaif, la un pic de orgoliu „aristocratic”, la unele fineţuri. Am greşit. E momentul capului în gură, al bîtei la glezne şi în baltă. Dacă tot ai ajuns la putere, nu înseamnă oare că poţi face ce vrei, cum te taie capul? Buşitura ca strategie politică atinge, astfel, noi cote de virtuozitate. Să ne înţelegem: acţiunea contondentă, băşcălia groasă, reactivitatea băţoasă, genul „băiat de băiat” nu s-au inventat acum. Traian Băsescu nu e, din acest punct de vedere, un inocent. Şi continui să cred că poartă o parte din vină pentru deteriorarea stilistică a vieţii publice. Dar nu s-a votat „schimbarea”? Nu ni s-a spus că se poate guverna şi altfel? Măcar Băsescu avea o personalitate puternică şi izbucniri de temperament autentice. Acum ai impresia unor clone nereuşite: muşchii personali au fost înlocuiţi cu „pîrghiile” puterii şi cu ciocanul anonim al majorităţii parlamentare. Bîzdîcul e acelaşi, caftul continuă.

Un exemplu: cum de n-are nimeni, dintre guvernanţi, curajul şi tăria de caracter să citească, la rece, bilanţul mandatului lui Horia Patapievici la Institutul Cultural Român? Orb să fii şi trebuie să recunoşti că e un bilanţ spectaculos şi încă pe fondul unor vremuri grele. O recunosc, de altfel, şi oameni care sînt departe de a-l simpatiza pe „împricinat”. Au beneficiat de serviciile acestui institut, nu cei cîţiva „prieteni” ai directorului, ci sute şi mii de oameni aflaţi în serviciul culturii naţionale (printre ei şi dl. Mircea Diaconu, devenit brusc competent şi „constructiv” într-un domeniu pe care nu l-a slujit niciodată decît cu dexteritatea de a învăţa replici pe dinafară şi de a juca la mai multe capete: de la GDS la USL). Cum poate fi Dan Voiculescu onorabil şi Patapievici nu? De ce trebuie să minţim torenţial ca să-l scoatem mînjit? Uneori nu-ţi vine să crezi pînă unde poate merge ura. Patapievici a scris un articol în care îi lua peste picior şi îi contrazicea pe detractorii politically correct ai lui Eminescu. Ei bine, toată lumea citează spusele celor incriminaţi de Patapievici, i le atribuie şi îl declară pe el detractor al poetului. Evreu, homosexual, fascist, pupincurist, sinecurist – nici un calificativ „infamant” nu e economisit pentru a-l înfiera pe „inamic”. Curtea de Conturi a petrecut sezoane întregi la ICR, în speranţa (comandată) de a găsi ceva. N-a găsit. Nu contează. Războiul continuă. E urgentă decapitarea. La fel cum urgentă e decapitarea unuia din cei mai curajoşi şi competenţi directori ai Arhivelor Naţionale, dl. Dobrincu (despre al cărui „băsism” nu ştiu nimic). Urgentă e şi răfuiala cu de-alde Culcer şi Lăzescu, vinovaţi, probabil, nu că au consacrat preşedintelui emisiuni omagiale (ar fi prea gogonat să se susţină asta), dar că n-au preluat agenda Antenelor. Urgentă a fost şi evacuarea echipei de la IICCMR, mult mai urgentă, de pildă, decît găsirea unui ministru normal al Educaţiei. Nu, sincer, mă aşteptam la mai multă inteligenţă, la mai mult tact, la mai multă abilitate contextuală. În locul unui subtil efort de imagine, s-a ales comoditatea unei bezmetice rafale de măgării.

Apropo - pardon! - de inteligenţă. Mă gîndesc că şi unii gazetari virulenţi ar face bine să mai schimbe registrul, măcar de probă, măcar ca să ne ia prin surprindere, măcar ca să-şi probeze talentul. Trebuie să fie foarte plicticos să molfăi la nesfîrşit acelaşi zgîrci, să defilezi mereu pe ecrane şi prin ziare cu aceeaşi ţîfnă de locotenent major amar şi crîncen. Le-ar prinde bine să se joace, din cînd în cînd, de-a neutralitatea, să exerseze independenţa, să arate că pot fi şi domni. Să comiţi măgării pe bandă ar trebui să li se pară şi lor şi politicienilor prea la îndemînă pentru grozava imagine pe care au despre ei înşişi.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.