Nostalgici vechi și noi

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Note, stări, zile jpeg

Că Nicolae Ceauşescu credea în competenţa lui universală, că nu ezita să dispună de poporul român ca de propriul său şeptel, că n-avea dubii, că se considera o figură istorică şi un lider planetar o ştim. Nu ne miră: e simptomatologia clasică a megalomaniei paranoiace. De mirare este însă că a reuşit să convingă de măreţia proprie o sumedenie de colaboratori apropiaţi care păreau oameni mai mult sau mai puţin întregi. Paul Niculescu-Mizil, de pildă, sau Ştefan Andrei treceau drept activişti luminaţi şi aveau motive personale să nu-l iubească pe Ceauşescu. Violeta Andrei, soţia lui Ştefan Andrei, a făcut publică, după 1989, persecuţia la care a fost supusă de Elena Ceauşescu, iar una dintre fiicele lui Mizil – Donca – a trebuit să avorteze, în condiţii riscante, la ordinul aceleiaşi doamne, ca să nu devină mama unui nepoţel rezultat din amorul ei cu Nicuşor... Mizil a rămas pînă la moarte un comunist înfocat şi a încercat să ne convingă pe toţi că Revoluţia din decembrie 1989 a fost un fel de izgonire din Rai. Ştefan Andrei a descoperit şi el, de o bună bucată de vreme, că fostul lui şef era un geniu: citea seara Istoria Literaturii Române a lui George Călinescu (!), avea o complexă viziune asupra politicii mondiale, era o minte strălucită şi un patriot. „Educaţia“ şi-o făcuse – spune fostul ministru – în închisoare, alături de alte minţi strălucite, cum ar fi Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Ion Gheorghe Maurer (O mică „scăpare“: Maurer n-a făcut niciodată închisoare). Cu asemenea maeştri, Ceauşescu a devenit un mega-Titulescu, un mega-Brătianu, o combinaţie epocală de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrîn, Traian şi Decebal. Nici Reagan n-avea cine ştie ce studii, spune Ştefan Andrei, şi totuşi îi datorăm prăbuşirea comunismului (Încă o „scăpare“: dacă Reagan e bun pentru că ne-a scăpat de comunism, de ce Ceauşescu e la fel de bun pentru că ni l-a băgat pe gît?). 

Întîmplarea face că, pe cînd era la Externe, Ştefan Andrei ne-a convocat, pe Liiceanu şi pe mine, la minister. Apăruse Jurnalul de la Păltiniş şi voia să ne cunoască. În realitate, voia ca noi să-l cunoaştem pe el, în versiunea lui „culturală“, de „om de bine“. Ne-a primit în biroul lui, sub care am văzut un radiator, căci încălzirea clădirii nu funcţiona nici măcar la nivel ministerial, ne-a arătat cîteva piese din colecţia lui de cărţi şi gazete vechi (unele interzise în epocă) şi ne-a atras atenţia, prin semne, să fim atenţi la ce vorbim: totul era microfonat. Aşa arăta pe atunci Ştefan Andrei, în lumea gîndită şi „implementată“ de marele om pe care îl slujea. Şi pe care acum îl cădelniţează maniacal. Psihologic, pot înţelege asemenea stranii reacţii. Şi el şi Mizil au făcut, după 1989, puşcărie, prin urmare erau plini de resentimente. În plus, aveau de salvat o biografie servilă, în serviciul unui regim catastrofal. Trebuiau să-şi găsească justificări şi alibiuri. 

Ceea ce însă nu înţeleg este efortul unor realizatori TV de a recompune, cu asemenea martori trişti, gloriola de tip coreean a mediocrului dictator. Sub o neconvingătoare pojghiţă de „obiectivitate“, ei se străduiesc, în chip vădit, să dreagă busuiocul. Sînt noua generaţie de nostalgici, neinformaţi, netrăiţi, necuviincioşi în suficienţa lor mentală. E drept că aproximativ aceiaşi realizatori şi-au făcut o specialitate din a invita în emisiunile lor personaje indigerabile pe post de „analişti“ competenţi. Un politician expirat care, de douăzeci de ani, a dat toate dovezile imaginabile de delir, isterie, furor calomniator, minciună sfruntată, inepţie intelectuală şi fudulie comică e poftit, aproape în fiecare seară, să-şi dea cu părerea despre orice: politică externă, scandaluri mondene, jurisprudenţă, cultură, patriotism şi protecţia animalelor. Gazdele sînt şi ele pe potriva oaspetelui: ştiu tot, judecă pe cine trebuie cu aplombul unei supreme expertize, n-au mamă, n-au tată, n-au sfieli şi dileme: sînt un comando în ofensivă, un amestec de prezumţie, idei fixe, certitudini de beton şi glande scăpate de sub control. În aceste condiţii, tind să devin eu însumi nostalgic. În comparaţie cu ei, de-alde George Marinescu (Dumnezeu să-l ierte!), de-alde Ilie Ciurescu, ca să nu mai vorbesc de frumoasele doamne Delia Budeanu şi Sanda Ţăranu, îmi apar ca o colecţie de îngeraşi, sobri, manieraţi, odihnitori... Cum se vede, resursele nostalgiei dîmboviţene sînt infinite...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.