Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Încercarea de a face ordine în haosul arhivei proprii e un balans epuizant între surpriză, plictiseală, epuizare, vanitate și candoare. Regăsești inventarul uitat al naivităților juvenile, al tatonărilor fudule, al aspirațiilor care te-au modelat. Refaci traseul ambițiilor, al iluziilor și al nesiguranței formative, traseul accidentat la capătul căruia ai devenit ceea ce ești sau ceea ce crezi că ești. Uneori citești stingherit pagini pretențioase de jurnal, alteori descoperi note obscure, pe care nu le mai poți situa în timp, sau exerciții îndrăznețe de reflecție „originală“. Era o vreme cînd nu te temeai de ridicol… Dar și cînd, purtat de o nevoie abstractă de creativitate, de o difuză poftă de expresie sau de vreo împrejurare provocatoare, obțineai neașteptate eseuri duios aurorale, a căror prospețime pare să-ți fie, azi, străină… Spre ilustrare, propun un text scris, cred, în prima parte a anilor ’70.

Despre taclale

Pentru exercițiul inteligenței, taclalele sînt aproape un drog, un stimulent halucinatoriu. Ele mimează ideea, pentru a o provoca. Sînt, în fond, un mod de a pregăti, printr-o manevră aparent stearpă, saltul gîndului de la replică la idee. Cam același rost trebuie să fi avut, pentru alchimiști, perpetua amestecare a substanțelor în mojar: o răbdătoare invocație către posibil, un exercițiu de așteptare. Taclalele mențin spiritul într-o stare de absolută disponibilitate. Sînt un fel de a avansa bătînd pasul pe loc. Ele întrețin „sosul“ incert, haosul fecund, focul mocnit, pe socoteala cărora poate apărea, oricînd, gîndul revelator, deschiderea edificatoare. Cine plasează taclalele în teritoriul gratuității, al dezordinii, al lipsei de substanță, nu înțelege dimensiunea lor propedeutică. Ceea ce trebuie înțeles este că ele nu sînt decît „formă“, fermentație pregătitoare, extremă deschidere către un drum încă neanticipat. Taclalele pot fi, chiar pentru cel care rămîne spectator în raport cu ele, o inițiere în fiziologia spiritului. În economia „omului căzut“, spiritul a ajuns să fie un soi de bălmăjeală tenace, din care doar uneori, imprevizibil, țîșnește cîte o notă pură. Pentru ca nota aceasta să se exprime, să crească, să fie auzită, e nevoie de bălegarul taclalei, de îngrășămîntul ei promiscuu, de rampa de lansare a retoricii ieftine, a cabotinajului. Taclalele pot fi, desigur, și așteptarea unei idei sortite să nu vină niciodată. Dar, atunci, nu insuficiența lor intră în joc, ci aceea a protagoniștilor, deveniți simpli palavragii.

Ceea ce înseamnă că nu orice tacla e eficace în ordinea gîndirii. Dezordinea taclalei trebuie bine „regizată“, grădinărită, alimentată cu un combustibil adecvat. Taclaua fecundă e una orientată spre idee, chiar dacă întîrzie, programatic, în mahalaua ei. Cînd, dimpotrivă, taclalele devin un mod întîmplător de a omorî timpul, cînd „subiectul“ lor sau modul lor de desfășurare cad sub centura inteligenței, bălăcindu-se în complezent, șablonard și insipid, atunci, în loc să conducă spre un asediu, spre aventură intelectuală, spre imprevizibil, ele eșuează într-o domestică somnolență, într-o impersonală sporovăială, într-un zgomot steril, fără perspective.

Plonjon în actualitate (20 martie 2017)

Pe forumul unui articol publicat azi, în care vorbesc despre ușurința cu care unii politicieni români aleg să țină, în străinătate, discursuri în limbi pe care le cunosc cu totul insuficient, un comentator exasperat scrie: „Iar te iei de preşedintele Constantinescu, Pleşule? Nu-ţi înţeleg deloc răutăţile. Nu crezi că ar trebui altcineva să se ocupe de fostul preşedinte, nu un colaborator, care a mîncat o pîine de la el?“ Da, m-am referit și la președintele Constantinescu: nu pentru că am ceva cu el, ci pentru că se face mereu prezent pe scena publică, în postùri care nu i se potrivesc. Dar dincolo de iritări private, ceea ce rezultă din textul preopinentului meu (Joe Neguț, pour ne pas le nommer…) e că, în concepția dumisale, eu eram plătit ca, ministru de Externe, din salariul președintelui. Îmi dădea pîine. Iar eu, în loc să zic mersi că m-a scăpat de inaniție, îl critic nerecunoscător. Adevărul e că și eu, și dl Constantinescu „mîncam pîinea“ poporului. Ne adăpam de la buget. Ideea că eram „subvenționat“ de Cotroceni (cînd nici măcar n-am fost numit în post la propunerea președintelui) e o capodoperă de justiție proletară, de morală cetățenească, de cultură democratică. Aferim! Așa să fie, așa să gîndim, așa să votăm…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.