Noul pharmakon

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Frica lui Putin jpeg

Știrea că aproape 50% din cadrele didactice preuniversitare și 40% din cele universitare sînt reticente față de vaccinarea lor anti-COVID e tulburătoare. Va să zică educatorii națiunii, avînd, prin comparație, mințile cele mai luminate (în medie), unde știința ar trebui să aibă rădăcinile cele mai puternice (din nou prin comparație), nu par sensibil mai deschiși față de vaccinare decît profanii, ba chiar decît cei fără școală. Altfel spus, în medie și în absența unor date suplimentare mai complete, putem admite că educația mai înaltă sau mai joasă nu e decisivă în dispoziția spontană de a te vaccina imediat, ori de a întîrzia, ori de a refuza pînă la urmă vaccinarea (în absența unor constrîngeri directe sau indirecte, cum ar fi dificultatea de a călători în străinătate nevaccinat – ceea ce aproape sigur va urma).

Și atunci? Cum să interpretăm această situație paradoxală? S-o explicăm, cum se face de obicei prin marea răspîndire pe care o au teoriile conspiraționiste? Dar tocmai asta e problema: de ce au atîta răspîndire teoriile conspiraționiste? Căci ele n-ar fi fost acceptate fără să existe o predispoziție de a le privi cu bunăvoință. Intuim că nu acele teorii sînt de fapt cauza reală a refuzului sau a reticenței, ci mai curînd ele oferă justificarea atitudinii, chiar pretextul lor. Locul comun al acestor teorii, mai mult sau mai puțin extravagante, este – dacă observați atent – suspiciunea că autoritățile din toate statele și de comun acord ascund adevărul populațiilor. Dar de aici se naște o nouă întrebare: de ce ar crede așa ceva atît de mulți oameni, pretutindeni în lume și indiferent de regimul politic?

Eu cred că atitudinea spontană – pozitivă sau negativă – a oamenilor față de vaccinare ține mai puțin de cunoaștere (sau necunoaștere) rațională sau științifică, cît de psihologie, de personalitate, chiar de stilistica temperamentală a acesteia. Așa cum sociologii au demonstrat de mult că unii oameni sînt, prin temperament, înclinați să fie mai curînd conservatori, iar alții – mai curînd progresiști, urmînd ca abia mai tîrziu să-și afle justificări morale sau să împrumute argumente economice sau sociale pentru atitudinile lor, ne-am putea gîndi că și în privința imunizării lucrurile stau asemănător – mai ales că este vorba despre o noutate la scară planetară, pentru care sînt puține rețete tradiționale. Unii sînt, prin temperament, mai degrabă înclinați să se vaccineze, alții, dimpotrivă, se trag instinctiv înapoi. Primii vor vedea avantajele, ceilalți – riscurile. Primii vor crede deci în medici, epidemiologi și chiar guverne, ceilalți vor avea îndoieli și vor căuta motive să fie necredincioși. (Iar dacă le vor căuta, le vor și găsi.) Dar în centru stă întotdeauna frica sau, mai exact, interpretarea ei.

Vreau să spun că în centrul poziționării stă frica de boală, mai ales fiindcă aceasta ne-a invadat într-o manieră nouă și neașteptată. Spre deosebire de medicament, care se administrează unor bolnavi pentru a-i însănătoși, vaccinul se administrează unor sănătoși pentru a-i feri de boală. Dar dacă nu-i așa și vaccinul, administrat celor sănătoși, e de fapt un agent al îmbolnăvirii, așa cum medicamentul, administrat celor bolnavi, e un agent al însănătoșirii? În fond, ca să-și producă efectul preventiv, vaccinul chiar trebuie să te îmbolnăvească puțin. Vaccinul „imită” cumva boala, pentru a o depăși. Medicamentul atacă direct agentul bolii, vaccinul îl amăgește, făcînd un straniu ocol printr-un chip al bolii. Medicamentul e „onest”, vaccinul e „șiret”. Nu cumva atunci vaccinul, care trebuie să îmbolnăvească pentru a însănătoși, este un fel de otravă, fie și de leac? Pe scurt, vaccinul pare a fi un fel de monstru ambivalent – un pharmakon. Grecii numeau pharmakon atît leacul, cît și otrava, iar vaccinul este cu adevărat un pharmakon modern și sofisticat, fiindcă cuprinde în el unite deopotrivă boala și sănătatea, agentul nimicirii și cel al salvării.

Ambivalența este însă, psihologic, dificilă și tindem să o rezolvăm într-o direcție sau într-alta, însă o facem urmîndu-ne o tendință temperamentală înnăscută, pe care n-o controlăm decît parțial, așa cum nu controlăm decît parțial tendința de a fi conservatori sau progresiști: unii (sper, majoritatea) vedem mai ales „leacul” din pharmakon, alții, dimpotrivă, tind să se concentreze mai ales asupra factorului „otravă” din același. Abia apoi urmează calculele de oportunitate, justificările raționale (teoriile conspiraționiste sînt, în felul lor, justificări raționale, deși neștiințifice, ba chiar antiștiințifice). Nu susțin nicidecum că cele două „rezolvări” opuse ale ambivalenței pharmakon-ului sînt echivalente din punct de vedere practic, chiar dacă ele sînt psihologic echivalente: în cazul de față, avantajele obiective ale vaccinării le întrec cu mult pe cele ale refuzului. Afirm numai că, psihologic, reacția noastră primară față de vaccinare – mai ales într-o situație nouă ca acum –  nu e dictată atît de mult de nivelul de școlarizare și de cunoaștere, pe cît se crede, ci în mare măsură folosim cunoștințele noastre, bune sau rele, mai curînd pentru a ne justifica o atitudine instinctivă și o tendință deja prezentă a priori. Să mai spunem și că, așa cum între conservatorii și progresiștii determinați există și grupul, deloc mic, al celor situați cumva la mijloc sub raport temperamental, care pot fi „deplasați” relativ ușor într-o direcție sau alta prin persuasiune, tot așa se întîmplă și aici: mulți oameni sînt inițial indeciși, nu neapărat fiindcă „n-au destule informații”, așa cum declară ei, ci fiindcă prin temperament sînt „la mijloc” și le e greu să se decidă. Spre deosebire de celelalte două grupuri, aceștia pot fi convinși prin diferite forme de persuasiune să treacă în tabăra pharmakon-ului leac sau în aceea a phamakon-ului otravă.

Vaccinismul și antivaccinismul sînt, prin urmare, într-un sens, reductibile la opțiuni care, dacă nu sînt politice în sens propriu, seamănă foarte mult cu impulsurile politice sau economice spontane și primare ale oamenilor, precum tendința de a economisi versus tendința de a risca în speranța unui profit, ori tendința de a vota cu politicienii care propun mai multă solidaritate versus aceea de a vota cu cei care propun mai multă libertate. Cît despre argumente, ele vin ulterior și, oricît de valoroase sau de ridicole ar fi în sine, ele nu-și pierd niciodată sensul lor inițial strategic și nu euristic. Rezolvarea ambivalenței noului pharmakon-vaccin se face inițial după liniile stilistice ale temperamentului; abia ulterior ea se colorează cu argumente.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.