Pacostea fondurilor europene

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
În Europa reizbucneşte războiul ideologic jpeg

Ani la rînd, atît înainte, cît şi după aderarea la UE, fondurile europene au reprezentat un subiect major în spaţiul public românesc. Nu subiect de dezbatere, ci subiect de consens: toată lumea era convinsă că banii de la UE ne vor ajuta să ne modernizăm şi să recuperăm decalajul faţă de alte ţări. Ani la rînd, discuţia despre fondurile europene a fost – cum ar zice specialiştii în marketing – „aspiraţională“: în 2007, cînd se vorbea despre cele 20 de miliarde care ar urma să poposească în săraca noastră ţărişoară, se umplea cerul patriei de vise, iar pămîntul ei se acoperea de autostrăzi, pensiuni turistice, roade ale agriculturii capitaliste, făbricuţe şi ateliere (IMM-uri, adică) şi alte minuni cotidiene. ONG-urile visau şi ele că îşi vor putea face programele pe bani adevăraţi şi siguri. Şi mulţi. Politicienii de toate culorile şi-au cîrpit discursurile electorale cu promisiuni că vor atrage mai multe fonduri europene pentru localitate ori pentru ţărişoară. (Unii au şi reuşit – există primari care chiar se pot lăuda cu asta.) În fine, dacă ne uităm prin presa anilor din urmă, observăm că, în felul de a vorbi/scrie despre cele 20 de miliarde, exista o mare încărcătură emoţională: mulţi oameni îşi puseseră speranţele şi aspiraţiile în aceşti bani.

S-a ales praful de aspiraţiile noastre. De cîtva timp, cînd vine vorba de fonduri europene – la televizor, la radio sau în ziare – se toacă abundent „rata scăzută de absorbţie“ şi se dau explicaţii tehnice, iar întrebarea cu iz lenininst „ce-i de făcut?“ nu mai are nici un rost. Mai nou, se preconizează crearea unui minister special pentru administrarea fondurilor europene. Adică o re-centralizare; om vedea, dar mi se pare o mare sărăcie de idei manageriale: cînd ceva nu merge în România, cineva strigă din peisaj „să se facă un minister“ sau „să se dea o lege“. Cam atît. Un parlamentar interbelic lansase o vorbă care a rămas celebră: „vrei să îngropi o chestiune, mai fă o comisiune“.

Dacă în ceasul al doisprezecelea se inventează un minister consacrat cheltuirii banilor europeni, îi urez succes, dar nu cred că va reuşi mai mult decît au făcut pînă acum diversele entităţi şi autorităţi care se ocupau de administrarea banilor. S-au dat tot felul de explicaţii mai mult sau mai puţin tehnice şi detaliate, s-au tot căutat vinovaţi – de la administraţia proastă pînă la corupţie. Am putea găsi şi explicaţii mai consistente, care să vadă lucrurile „mai de sus“. Una ar fi birocraţia enormă cauzată de „prezumţia de vinovăţie“: premisa e că omu’ prin natura lui vrea să fure, aşa că autorităţile se blindează cu „măsuri“ care să preîntîmpine această tendinţă. Prin asta, nu fac decît să complice viaţa oamenilor cinstiţi, căci fraude tot apar. A doua ar fi politizarea a tot ce mişcă-n ţara asta: fiecare guvern/partid ajuns la putere schimbă oameni în administraţie, mai modifică proceduri, are clienţi pe care vrea să îi satisfacă şi în acelaşi timp vrea să-i şunteze pe clienţii adversarilor politici. În fine, o a treia explicaţie ar fi decalajul de modernitate al statului român: chestia asta cu accesarea unor fonduri puse la dispoziţie de UE e bună şi eficientă pentru statele modernizate, compatibile cu mecanismele complicate ale Uniunii; în statele cu o administraţie dominată de reflexe premoderne (ca să nu zic feudale), fluxul banilor se blochează sau e deturnat. Sau, pur şi simplu, nu există o masă critică de oameni şi administratori publici care să înţeleagă care-i treaba cu banii europeni (a se vedea şi cazurile Italiei şi Greciei, de pildă).

Problema s-a complicat însă şi mai mult prin suspendarea plăţilor pentru unele programe cu fonduri structurale. Din cauza fraudelor şi a gestiunii proaste, banii sînt pur şi simplu blocaţi. Sute de firme şi ONG-uri sînt în situaţia de a nu mai putea funcţiona: programele sînt începute şi nu mai au bani să le continue dacă nu li se decontează cheltuielile. E adevărat că unii au furat. E adevărat că multe proiecte sînt de mîntuială sau nimeresc cu oiştea-n gard (cineva îmi spunea, de pildă, că într-un judeţ s-au făcut, pe bani POSDRU, cursuri de calificare pentru frizeri cu sute de participanţi; judeţul cu pricina n-are nevoie de sute de frizeri). Dar ideea de a bloca toţi banii pentru programele respective e stupidă, e un sistem punitiv lipsit de orice sens: dacă unii au furat banii europeni, suspendăm plăţile pentru toată lumea şi, astfel, îi lovim la grămadă şi pe cei cinstiţi. În logica asta, ar trebui ca, dat fiind că unii şoferi se urcă băuţi la volan şi provoacă accidente de circulaţie, să fie interzis mersul cu maşina pentru toată lumea, inclusiv pentru băutorii de ceai de plante.

Să recapitulăm: am pierdut bani pentru că n-am fost în stare să propunem destule proiecte (polonezii au consumat tot, pînă la ultimul cent, şi încă mai au proiecte); pierdem bani pentru că unele programe sînt momentan blocate şi, pînă se va găsi o soluţie, firmele şi ONG-urile care au proiecte s-ar putea să pună lacătul pe uşă. Dar se pierde enorm şi în felul în care oamenii percep fondurile europene: privite iniţial ca o fericire şi o bună ocazie de a ne dezvolta, acum au devenit o pacoste. Nu numai pentru că birocraţia e mare, nu numai pentru că se tot schimbă regulile şi procedurile (ceea ce înseamnă bătaie de cap, eforturi administrative şi altele), dar şi pentru că multe organizaţii care au proiecte cu bani europeni îşi blesteamă acum zilele: ar fi putut, eventual, să-şi vadă de treabă la o scară mai mică, fără fonduri UE, dar măcar nu dădeau faliment. Iar eşecul absorbţiei celor 20 de miliarde (plus uriaşele poticneli pe parcurs) va conduce la creşterea curentului eurosceptic în România şi a atitudinilor anti-UE. Asta ne trebuia, la numai cinci ani de la mult dorita aderare?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.