Scepticisme româno-europene

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Mario Monti, premierul Italiei, s-a întîlnit cu Herman Van Rompuy la Cernobbio, la un workshop, şi i-a propus organizarea unui Consiliu European extraordinar pentru a discuta despre „fenomenul periculos“ reprezentat de „forţele care pot duce la dezintegrarea Europei“. Van Rompuy a acceptat pe loc: reuniunea se va ţine – simbolic, nu? – la Roma, la Campidoglio, adică locul unde s-au semnat, în 1957, Tratatele europene. Dacă iei la rînd presa europeană care contează – şi o poţi face foarte rapid şi uşor prin Presseurop – observi că există îngrijorări serioase privind soarta Uniunii. Şi, mai ales, există perspective noi, care acum cîţiva ani – înainte de criză, în vremea euro-optimismului integraţionist – n-ar fi fost posibile.

Bunăoară, editorialişti faimoşi ori politicieni serioşi se declară tot mai îngrijoraţi de mişcările populiste din diverse ţări europene. The Independent publică un articol amplu despre partidul Zori Aurii din Grecia, care organizează, ziua în amiaza mare, expediţii de „pedepsire“ a imigranţilor (iar pe homosexuali îi avertizează: „După imigranţi, voi urmaţi!“), încurajat fiind şi de declaraţiile repetate ale ministrului de Interne privind „pericolul străinilor în Grecia“. Asumîndu-şi „o figură retorică sleită“, The Independent face comparaţia cu naşterea nazismului: acum, cei mai mulţi lideri europeni se fac că nu observă fascismul afişat de Zori Aurii, atîta timp cît Grecia îşi plăteşte datorille; aşa cum „pînă în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, lucrul cel mai important pentru mulţi lideri era ca Germania să-şi achite datoriile“.

În Süddeutsche Zeitung, Martin Winter (corespondentul ziarului la Bruxelles) afirmă că „nu e momentul pentru mai multă Europă“: să aşteptăm rezolvarea crizei şi trecerea panicii şi abia apoi să discutăm despre o mai mare integrare. Acum, popoarele tind să creadă mai degrabă în propria suveranitate, aşa încît eventuala lor consultare cu privire la integrarea politică sau la un „stat federal european“ tinde să eşueze lamentabil, aşa cum a eşuat în Franţa şi Olanda propunerea de Tratat constituţional (care nu prevedea nici pe departe atîta integrare...).

În Corriere della Sera, Massimo Franco, un cunoscut analist politic şi fin cunoscător al Vaticanului, scrie despre „Un nou război al religiei“. Datoriile suverane ar fi, după unii, o caracteristică a statelor catolice din Sud, ceea ce conduce la divergenţe cu Nordul protestant şi disciplinat: „La baza «vinei» naţiunilor îndatorate ar fi incapacitatea catolicismului de a se emancipa: un mod de a trăi, chiar înainte de o credinţă, care a trecut de la practica indulgenţelor emise pentru iertarea păcatelor la o toleranţă excesivă în materie de «păcate fiscale»“. Massimo Franco îl citează, de pildă, pe Stephan Richter, director la The Globalist, care crede că „excesul de catolicism afectează sănătatea fiscală a naţiunilor, chiar şi acum, în secolul XXI“. Fără statele catolice, „zona euro ar fi fost mai compactă, iar economia europeană ar fi avut mai puţine dificultăţi“. După opinia lui Massimo Franco, „dacă datoriile suverane reprezintă o vină care trebuie ispăşită şi pentru care iertarea nu mai este garantată, excomunicările şi presupusele prevalenţe geoeconomice şi georeligioase ameninţă să trezească demoni care vor trage Europa înapoi nu doar cu cîţiva ani, ci cu cîteva decenii, cele mai întunecate“.

Andre Glucksmann, într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, spune că „Europa a uitat scopul pentru care există“, că „dacă bătrînele naţiuni ale Europei nu se unesc şi nu conlucrează în crearea unui plan comun, ele vor pieri“ şi prezice, în lipsa acestei conlucrări, o prăbuşire: „Secolul XXI va fi secolul marilor continente, care vor avea opţiunea de a se înţelege şi a înainta împreună sau nu. Dacă Europa nu conlucrează, va cădea în secolul al XIX-lea; apoi, toată activitatea noastră politică va fi bazată pe amintiri vechi: Europa, continentul nevoilor şi al nostalgiei“. Situaţia în care se află UE, mai spune Glucksmann, este şi „rezultatul eşecului intelectualilor“, căci „Europa este încă un teren de joc al ideilor, dar gîndirea este atît de fragmentată, atît de înfrînată de scrupule, încît se îndepărtează de miezul problemei“.

Sînt doar cîteva mostre din dezbaterea, mai degrabă sceptică, despre ce se întîmplă cu Europa. România face parte din Uniunea Europeană şi e limpede că soarta ei este legată de soarta Uniunii. Totuşi, în spaţiul public românesc asemenea dezbateri sînt absente. „Nu fac rating.“Evident, nici în alte ţări nu au succes „de masă“, dar presa de calitate de acolo – aceea despre care Victor Ponta crede că e „aservită“ lui Traian Băsescu – le acordă spaţii consistente. România e cu o etapă istorică în urmă, iar în ultimele luni a regresat: după ce, ani la rînd, discuţiile despre UE erau centrate mai ales pe „fondurile europene“, acum a ieşit din nou la iveală discursul antioccidental. Persoane oficiale – din majoritatea parlamentară sau din guvern – vorbesc despre „amestecul Bruxelles-ului în treburile noastre“, iar Comisia Europeană e văzută ca „Înalta Poartă“. Dacă un asemenea discurs se amplifică, în curînd vom putea intra în categoria pentru care Mario Monti a solicitat un Consiliu European special la Roma: „forţele care pot duce la dezintegrarea Europei“. 

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.