Turism cultural cu poze

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

De ani întregi, ne dorim mai mulţi turişti străini. În numele acestei dorinţe s-a făcut controversata campanie cu „eterna şi fascinanta Românie“ în vremea preşedintelui Iliescu. Iar acum se face campania cu frunza d-nei Udrea. Mă rog, acum lucrurile au devenit mai complexe – căci campania ni se adresează şi nouă, cetăţenilor români, din moment ce la fiecare colţ de stradă dăm peste cîte un panou care ne invită să redescoperim România. Dar ce fel de turism ni se potriveşte? Ce le putem oferi străinilor? Aici chestiunea se complică. În materie de litoral nu ne putem pune cu grecii, turcii şi bulgarii, la instalaţiile de schi stăm, deocamdată, mult mai prost ca Austria. Nu ţine. Aşa că ne rămîne turismul cultural: să vină dumnealor şi să descopere patrimoniul nostru arhitectonic (pînă nu-l demolăm pe tot...), mînăstirile din Bucovina, cetăţile săseşti etc. Plus agroturismul sau turismul rural (care, într-o accepţie mai largă, tot cultural este de fapt): să poftească străinii să vadă, în satele noastre, un mod de viaţă tradiţional, să mănînce brînză şi cîrnaţi „bio“ şi să trăiască, nu-i aşa, senzaţii unice.  

Sigur că turismul cultural e bun şi pentru noi, aşa cum e şi pentru alţii, iar problema concurenţei în acest domeniu se pune altfel decît în materie de pîrtii de schi şi amenajări pe plajă: în cultură, semnificativă e diferenţa. Carevasăzică, una e să vezi castelele din Spania şi cu totul alta să vezi bisericile de lemn din Maramureş. Clar. Vorbim de unicate. Numai că, în realitate, pentru a aduce bani mulţi, turismul – fie el şi cultural – devine turism de masă, cu tot ce decurge de aici. Pe scurt – milioane de oameni care să ne calce pragul, să treacă (eventual rapid) pe lîngă capodoperele noastre arhitectonice şi artistice, iar noi să avem toată infrastructura necesară pentru a-i primi, pentru a face curat după ei etc. Cultura şi patrimoniul ar trece, inevitabil, pe un plan secundar, aşa cum ne arată experienţa altor ţări. Am fost săptămîna trecută la Pisa: oraş vechi, în care puterea şi influenţa familiei Medici a lăsat urme. Bineînţeles, atracţia principală o reprezintă turnul înclinat şi Domul de alături, aşezate pe Campo dei Miracoli. În fiecare zi, locul e înţesat de oameni care vin din toate colţurile pămîntului să vadă minunea: turnul care stă într-o rînă de sute de ani. Vine, bunăoară, omul cu logodnica, nevasta, copilul, soacra şi îşi face o poză dintr-un anumit unghi, făcîndu-se că „sprijină“ turnul: o să-şi distreze prietenii şi rudele cu asta la întoarcere. Dacă vine într-un grup organizat, există un ghid care povesteşte cîteva lucruri despre istoria şi arhitectura turnului. (Japonezii, evident, sînt cei mai evoluaţi în materie: mai nou, ghizii lor vorbesc la un microfon şi au atîrnată de gît o mică boxă portabilă care amplifică sunetul.) Pentru cei mai mulţi, experienţa „culturală“ se termină aici. Unii vizitează Domul, Il Battistero şi cimitirul. Alţii – mai puţini, căci biletul costă – se urcă în turn. Industria de kitsch-uri înfloreşte de-a lungul străzii: unul lîngă altul, zeci de chioşcuri vînd suveniruri de toate felurile, culorile şi stridenţele. Parcă nici kitsch-urile nu mai sînt ce-au fost: desenele sînt tot mai stridente, culorile tot mai ţipătoare, iar imaginarul „creatorilor“ evadează spre tărîmuri nebănuite sau nepermise pînă mai ieri – de exemplu, poţi cumpăra nişte chiloţi de sport în culorile naţionale ale Italiei (roşu, alb, verde), care au imprimate pe partea dinainte părţile intime ale lui David di Donatello, „pozate“ şi decupate cu Photoshop-ul. Pe străzile din jurul turnului e plin de restaurante şi baruri unde localnicii nu calcă: ele sînt „pentru turişti“ – adică scumpe şi nu tocmai bune. Dacă vrei să mănînci bine trebuie să mergi departe de forfota turistică. În materie de cultură, Pisa oferă şi altceva, iar autorităţile locale se străduiesc de ceva timp să facă o campanie cu acest mesaj. Cam fără succes însă: pentru grupurile organizate, oraşul înseamnă un popas scurt de un ceas la turn şi cam atît. Aşa încît, paradoxal, deşi pe Campo dei Miracoli e plin de hoarde de oameni de dimineaţa pînă seara, nu ies atît de mulţi bani pe cît s-ar putea – pentru că cei mai mulţi nu dorm în Pisa, nu rămîn mai mult. Seara tîrziu, maşinile de la salubritate intră în funcţiune pentru a curăţa mizeria de nedescris rămasă în urma „turiştilor culturali“.  

Cît despre partea „rurală“ a turismului, Toscana e plină de oferte. De la o vreme, e la modă l’agriturismo. Vechi case de ţară sînt renovate şi transformate în pensiuni, fermierii îşi deschid porţile pentru a primi turişti care vor să trăiască experienţa vieţii la ţară – de la mulsul vacii la cositul fînului. Colinele toscane sînt locul ideal pentru a evada din mulţime şi mulţi italieni le folosesc tocmai pentru a se feri din calea hoardelor de turişti străini veniţi să-şi facă poze cu turnul înclinat sau cu statuile din Piazza della Signoria din Florenţa. Fără să se laude prea mult cu „eco“ şi „bio“, eficienţi şi primitori, toscanii chiar îţi oferă mîncare tradiţională, făcută ca la mama acasă, iar unii au deschis, pe cîte un vîrf de deal, restaurante aprovizionate exclusiv din ferma proprie. De la măsline pînă la vin, totul e produs „la faţa locului“. 

Una peste alta – şi în ciuda crizei – turismul merge bine pe aceste meleaguri. Dar nu numai pentru că există „obiectivele culturale“, ci pentru că oamenii au construit în jurul lor toată structura necesară – de la drumuri bune pînă la servicii publice eficiente. La noi, dincolo de mîndria de a avea frumuseţi şi comori unice, lucrurile se mişcă greu şi mentalitatea e neadecvată. Îmi amintesc că acum cîţiva ani, cînd s-a pus problema construirii unui hotel în apropiere de Voroneţ, s-au stîrnit valuri de indignare pentru că se „strica“ frumuseţea locului. Poate că era aşa, dar ideea principală mi se pare că este alta: dacă vrem să avem turişti, trebuie să fim pregătiţi să gestionăm trecerea lor grăbită printre comorile noastre artistice şi să ştim să-i facem să-şi cheltuie banii. Or, noi nu pricepem că nu „ce e de văzut“ contează, ci tot ansamblul dimprejur: drumuri, servicii şi toate celelalte. Sună cinic, dar asta e: turismul – inclusiv cel cultural – e făcut nu ca un „act de cultură“, ci ca să aducă bani.

PS: Pentru a ilustra acest articol, am creat şi o galerie foto, aici.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.