Afară, în lume

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Oameni pe stradă jpeg

Comunitatea noastră de macaronieni e mică, dar unită. Sîntem diferiți de pastafarieni și nu credem în felul în care ei văd calea și pe Dumnezeul nostru – Monstrul spaghetelor zburătoare. Sîntem, dacă vreți, luteranii pastafarienilor.

M-am născut în comunitatea macaronienilor. Ca orice comunitate mică, asaltată din toate părțile de presiunea majorității, macaronienii și-au făcut niște reguli draconice de autoconservare, să nu le piară neamul. Le știu de mică de la bunică-mea, care nu ieșea din casă, Dumnezeul pastelor s-o ierte, fără acoperămîntul sacru de cap – strecurătoarea cu coadă. Oricum, ierarhia cuvioșilor și drept-credincioșilor întru paste era recunoscută prin lungimea acelui mîner, cu cît mai lung, cu atît mai bine. De aia nu putea nici un membru respectabil al comunității să se uite pe aceeași pagină a cărții noastre sfinte alături de un alt membru respectabil: cozile strecurătorilor le intrau – Doamne al pastelor ferește – în ochi. Și, apoi, distanța corporală e cuviincioasă. Noi, macaronienii, o știm, spre deosebire de pastafarieni, a căror credință le hrănește doar aroganța, de-au uitat de bieții oameni și de nevoile lor simple.

Dintre toate regulile noastre care ne apărau de străini și de pierderea identității neamului, una era de neîncălcat. Numai gîndul că s-ar putea să o nesocotești îți dădea coșmaruri și fioruri ancestrale ca acelea pe care trebuie să le fi simțit primii macaronieni alungați din rai. Ce poate fi mai rău decît să te îmbie un șarpe nenorocit cu un bol de, iartă-mă, Doamne, parmezan gata ras? Vă spun eu ce este: căsătoria cu cineva din afara comunității macaronienilor.

Dacă vreo fecioară macaroniană se mărita cu vreunul din afară, toată familia ei era pusă la zid. Dumnezeul macaronienilor e drept, dar nemilos. Familia ei era aruncată în afara comunității, nu fizic, că nu sîntem niște animale, dar era izolată, ignorată public și bîrfită pe săturatelea pe la adunările noastre. Pentru că, să știți, dincolo de persecuția majorității, mai mult sau mai puțin manifestă, și în ciuda eforturilor noastre de autoconservare, ba chiar de autoghetoizare, cei mai mari dușmani ai noștri eram chiar noi. Nimeni nu putea să ne mai facă rău mai bine decît o puteam face noi. Era și mai dureros, și mai de impact, ca să știți.

Dacă vreun băiat macaronian se căsătorea cu o fată din afara comunității, nu era chiar așa de grav, însă. Era băiat, deh, știți cum sînt băieții.

În comunitatea mea mică, speriată generic de intoleranța celorlalți, am învățat ce înseamnă intoleranța. Ăilalți erau necredincioșii, străinii, călcătorii de tradiție. Nu aveam ce discuta cu ei și nu trebuia să avem alte contacte decît cele de bună-cuviință, „Bună ziua / Bună ziua“. Noi aveam sărbătorile noastre, aveam niște tradiții care ne țineau în picioare ca neam și nu aveam să pierim așa, în negura istoriei, fără să ne luptăm zdravăn.

Mi-a fost dragă comunitatea asta a mea în care am crescut. Strecurătoarea mică pe care bunică-mea mi-a făcut-o cadou la prima comuniune. Cu un mîner mititel, dar cu promisiunea că, dacă sînt bună și cuminte, o să fie înlocuit cu unul mai mare. Mesele împreună, în familie, respectînd cutumele – nu amesteca macaroane de diverse forme și, mai ales, nu risca să pici în capcana predicatorilor fierberii de după minutul al șaptelea.

Am crescut, iar viața și nevoia m-au îndepărtat de comunitate. Bătrînii s-au dus și ei, puțini au mai rămas să respecte cuvîntul drept și calea cuviincioasă. M-am măritat cu un nemacaronian, am păcătuit, am stat la masă cu necredincioși care pun smîntînă în carbonara, am rîs de calea dreaptă și am lepădat strecurătoarea. M-am împrietenit, ba chiar m-am făcut soră de suflet cu pastafarieni și pastafariene, am hulit și m-am îmbătat cu vin roșu prost.

Comunitatea mea încă mai rezistă, nu știu exact ce mai face acolo, în colțul ei, o simt ca pe un vaier îndepărtat și oarecum dureros. Pînă cînd mîna lungă și sentimentală a macaronienilor mei o să mă tragă de păr înapoi înăuntru. Doamne ferește, totul e posibil. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.