Apă caldă și căldură

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Zizi și neantul jpeg

Să ai căldură și apă caldă au fost, de ani buni, lucruri normale. Mi se părea de la sine înțeles ca, atunci cînd mă trezeam, să pot deschide geamul larg și să mă simt confortabil în casă. Ori să mă lăfăi în baia fierbinte, eventual lă­sînd apa să curgă nu știu cît înainte.

Și asta, locuitor la bloc fiind. Într-un bloc făcut în anii din urmă ai comunismului, urît cît cuprinde pe dinafară, cu dimensiunile camerelor standard și dotările tot standard. Fără centrală proprie, doar cu aerisitoare la aceleași calorifere dintotdeauna.

Uitînd, lăfăindu-mă în confortul ăsta minimalist, dar suficient, una dintre viețile mele anterioare. Cea din România comunistă a fioroșilor ani ’80. Perioada asta fără căldură și apă caldă m-a teleportat fix prin iernile de prin 1983 pînă în 1989. Cînd eram, totuși, privilegiați pentru vremurile alea, fiindcă locuiam în centru, aproape de Piața Romană. Chiar dacă apartamentul nostru era la parter și se inunda tot timpul, era friguros și igrasios. Nu conta asta. Eram în centrul centrului și, drept urmare a acestui privilegiu, aveam următoarele avantaje: mă puteam întoarce seara oricît de tîrziu, chiar singură; aveam lumină mai tot timpul, nu țin minte să se fi stins la noi, ca-n multe alte cartiere; și, fiind aproape de traseul lui Ceaușescu prin zonă, ne „bucuram“ ades, prin fața geamurilor, în special al celui de la baie, de prezența băieților în costume cenușii care se asigurau că totul urma să funcționeze conform planului și că nimeni nu urma să stea în calea convoiului prezidențial.

Ultimul de pe lista de „avantaje“ nu e o glumă: i-am văzut, de nenumărate ori, cu ochii mei (mai ales cînd mă duceam la baie) pe securiștii epocii, literalmente niște bărbați în costume cenușii dotați cu niște aparate ce păreau walkie-talkie-uri, în care bîiguiau diverse chestii. Explicația e simplă: blocul nostru avea o poziție strategică, era în centru, dar în spate ferestrele nu dădeau la stradă, în zona din jurul lui erai ferit de forfota ei. Mama mea țipa mereu, pe geamul de la baie, la băieții în costume cenușii. Apostrofarea cea mai frecventă era: „Perversule! Te reclam!“.

Și era într-un fel nostim, pentru că replica asta reducea instituția respectivă la dimensiunile unei farse de prost gust. Dar în altul, tragic, pentru că știam că, de fapt, era mult mai mult de atît, că aparent inofensivii băieți în gri nu erau deloc inofensivi, că te puteau turna și aresta cînd ți-era lumea mai dragă, dacă deveneai periculos. Și că îți invadau intimitatea, așa cum mama mea o striga ad litteram, într-un mod mai profund: „vegheau“ tot timpul asupra noastră, abia așteptînd să scoatem capul. Și, dacă am fi făcut-o, ne-ar fi dat în el cu un ciocan, ca să-l băgăm înapoi la cutie, asemenea animăluțelor dintr-unul din jocurile de la mall.

În orice caz, pe vremea lor, dacă lumină aveam, căldură nicidecum. Oamenii improvizau cum puteau, iar improvizațiile intrau în cotidian, nici nu mai păreau ceva special. Cea mai simplă metodă era să dai drumul la aragaz (gaze, în general, erau). Noi făceam și asta, din cînd în cînd. Pînă cînd, într-o noapte, pe „tura“ tatălui meu vitreg de atunci, focul dat la maximum a cuprins puzderia de ciorapi ce se legănau cuminți deasupra lui,  înșirați pe sfoară. Am avut noroc că singurele victime au fost respectivii ciorapi.

Dar de atunci încolo n-am mai dat flacăra aragazului la maximum. Am făcut rost – evident, la negru – de o rezistență, cred că așa se numea, făcută de cineva de la institutul de proiectări unde lucra unchiul meu. Era o chestie mică și metalică în mijlocul căreia trona o bară. Care, dacă o băgai în priză, se-ncingea, se făcea roșie ca focul și-ncălzea destul de bine întreaga cameră. Dormeam noaptea cu ea, ni se garantase că era safe. Cert e că n-am pățit niciodată nimic cu respectivul device. Dimpotrivă, îi port o amintire duioasă.

Așa cum tot cu duioșie îmi amintesc de improvizațiile pe care trebuia să le punem pe noi ca să nu murim de frig, salvatoarea rezistență nefiind suficientă: treningurile, pijamalele și șosetele flaușate erau doar un început. Alte acoperăminte novatoare pentru te miri ce parte a corpului le eclipsau: bunicul meu îmi făcuse, de pildă, un fel de pantaloni scurți dintr-un pulover vechi, pantaloni care se purtau pe sub orice fustă sau pantaloni adevărați.

Ideea e că-n lunile astea de toamnă tîrzie, un pic înainte să se facă 30 de ani de la revoluție, frigul din casă mi-a amintit de perioada anilor ’80. Pe lîngă o oarecare inevitabilă duioșie a amintirilor, sentimentul predominant e unul de frustrare și revoltă: nu mai e în nici un fel momentul să retrăim asemenea senzații tari. Desigur, oricine, dacă are bani suficienți, își poate pune o centrală de apartament. Dar nu asta e ideea, ci ca toată lumea, inclusiv cei care nu își permit sau nu au energia de a face transformări majore, să nu sufere de frig în apartamentele lor. Și să se poată spăla, fără să încălzească oala pe aragaz, cînd au chef. Căci, altfel, deja am început să ne simțim ca-ntr-un soi de tabără, pre-apocaliptică, în care ne trezim cercetași fără voia noastră.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.