Baptiștii din România – un secol și jumătate de protestantism „de rit nou“

Marius SILVEȘAN
Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Baptiștii din România – un secol și jumătate de protestantism „de rit nou“ jpeg

Între numeroasele confesiuni religioase din București se numără și cea baptistă. Înainte de a face o scurtă incursiune în istoria „bucureșteană“ a acestei confesiuni, trebuie făcută o delimitare conceptuală și doctrinară, pornind de la următoarea întrebare: „Ce sînt baptiștii? Protestanți sau neoprotestanți?“. Din punct de vedere doctrinar, baptiștii sînt protestanți, dar au fost încadrați în curentul neoprotestant îndeosebi fiindcă ortodoxismul românesc a intrat în contact cu mișcarea baptistă în secolul al XIX-lea. De altfel, termenul „neoprotestant“ este folosit preponderent în România. În Occident, pentru a descrie confesiuni similare celei baptiste se recurge la denumirea generică de evangelical (evanghelic).

Pe fondul faptului că, în secolul al XIX‑lea, Principatele Române (ulterior România) au avut o relație deosebită cu Prusia, iar din 1871 Germania s-a afirmat ca mare putere în Europa Centrală, în Principate au început să vină germani. În 1856, în timpul domniei lui Barbu Știrbei, se stabilește în București prima familie de baptiști germani: Karl-Johann și Johanna Scharschmidt, care vor înființa o asociație pentru răspîndirea de broșuri religioase. Activitatea lor duce la formarea primei biserici baptiste germane din București, în 1862. La scurtă vreme, ca urmare a solicitării venite din partea credincioșilor germani stabiliți la București, Johann Gerhard Oncken, părintele baptiștilor germani, îl trimite în România pe August Liebig.

În 1865, baptiștilor din Vechiul Regat le-au fost recunoscute drepturile religioase, astfel că au putut întocmi și ține registre de stare civilă. Biserica Baptistă Germană din București, care număra cincisprezece membri, devine astfel prima biserică baptistă recunoscută de autorități în Vechiul Regat. Pastori precum Daniel Schwegler (a cărui slujire acoperă perioada 1878-1886) au în grijă nu doar comunitatea baptistă, ci și depozitul de Biblii din București.

Din vara anului 1910, Biserica Baptistă Germană din București l-a avut ca pastor pe Benjamin Schlipf, pastor american de origine germană. Acesta și-a folosit prestigiul și influența pentru a-i proteja pe enoriași de eventualele șicane pe care le-ar fi putut suferi din partea autorităților române (Mihai Ciucă, „James Memorial Training School“, revista Arhiva Baptistă, nr. 1/2019). Tot el a venit în ajutor și bisericii baptiste române din București ai cărei conducători fuseseră luați pe front.

Rîndurile baptiștilor germani s‑au subțiat după 1940, anul cînd are loc exilul germanilor dobrogeni, urmați, mulți dintre ei, de cei bucureșteni. O schimbare drastică survine în 1962, cînd intră în vigoare așa-numita lege privind „arondarea bisericilor“. Ticluită în laboratoarele ideologice ale unui regim ateu, legea stipula că își vor putea continua activitatea doar bisericile care au lăcaș de închinare propriu și un anumit număr de credincioși. Pentru a amortiza lovitura, Biserica Baptistă Germană se învoia să-i primească în localul din str. Popa Rusu 22 pe credincioșii din str. Apele Minerale, adică aproximativ 60 de persoane.

În aceeași perioadă începe un nou exod al etnicilor germani, care se repatriază în număr mare. În ultimii ani ai regimului Dej, biserica din str. Popa Rusu număra 153 de membri, dintre care 100 români, 45 germani și 7 maghiari. În 1979, Biserica Baptistă Germană cedează comunității de români întregul patrimoniu, iar serviciile în limba germană sînt suspendate.

Încă de la începutul activității lor, baptiștii germani au fost interesați să răspîndească preceptele creștine baptiste și între români. În a doua parte a secolului al XIX-lea, prezența lor era tolerată mai cu seamă fiindcă autoritățile române nu erau insensibile la ascensiunea militară și economică a Germaniei în Europa. Situația se schimbă începînd cu anul 1900, cînd liderii Bisericii Baptiste Germane din București sînt chemați la Primăria Capitalei, unde li se pune în vedere să evite răspîndirea credinței baptiste printre români. Drept urmare, activitatea misionară printre români i-a fost încredințată unui etnic român, Constantin Adorian (1882-1954), farmacist, care cunoștea limba germană.

La finalul anului 1912, în prima duminică de după Crăciun, a fost inaugurată în cadru festiv prima biserică baptistă română din București, pe strada Apele Minerale nr. 14-16. Primul pastor al acestei comunități a fost chiar Adorian, care se convertise în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller. Cu prilejul ordinării, în 1913, are loc „Întîia Conferință Română din București“, care aduce împreună credincioși baptiști din Vechiul Regat și din Transilvania.

După Marele Război, baptiștii s-au întîlnit la Buteni în 1919 pentru a pune bazele unei organizații reprezentative la nivelul întregului teritoriu al țării. În anul următor se înființează Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din România. Tot din acea perioadă datează și Seminarul Teologic Baptist ale cărui cursuri au început la 1 septembrie 1921.

Viața academică a mișcării baptiste a fost legată de seminarul construit în strada Berzei nr. 29, nu departe de Biserica Sf. Ștefan – „Cuibul-cu-Barză“. Ridicat cu sprijinul Convenției Baptiștilor din Sud (SUA), seminarul a intrat în atenția autorităților politice la mijlocul anilor ’20, cînd se încearcă naționalizarea lui. Prin „naționalizare“ autoritățile înțelegeau trecerea Seminarului Teologic Baptist de sub tutela americanilor sub jurisdicția baptiștilor români. Deși, numeric, baptiștii nu contau din punct de vedere politic și nici nu aveau ambiții politice, autoritățile erau de părere că „străinii pot să se ocupe de concetățenii lor așezați temporar la noi, dar nu putem lăsa educația sufletească a cetățenilor noștri în grija lor“ (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Problema 16, vol. 12). Temerile de felul acesta erau alimentate îndeosebi de schimbările survenite în societate ca urmare a Primului Război Mondial. Neliniștea autorităților era cauzată și de noua configurație etnică, teritorială și religioasă a României postbelice.

Multă vreme, Seminarul Teologic Baptist s-a aflat într-o relație specială cu Convenția Baptiștilor din Sud. Sprijin extern a venit și din partea Alianței Baptiste Mondiale, ai cărei lideri au intervenit frecvent, în perioada interbelică, pe lîngă forurile românești pentru păstrarea drepturilor și libertăților religioase. În 1926, profitînd de „turneul american“ al Reginei Maria, o delegație condusă de George W. McDaniel i-a solicitat suveranei o scurtă audiență, dar aceasta a refuzat. „Este regretabil că nu a găsit timp să asculte preț de cîteva minute o pledoarie în numele supușilor din regat care, din pricina conștiinței, suferă nedreptate și persecuție“, spunea americanul, citat de New York Times -(„Queen Marie Rebuffs Baptists“, 9 noiembrie 1926, p. 12).

Un rol diplomatic foarte important l‑a jucat James Henry Rushbrooke, lider baptist englez care, în 1927, a avut numeroase întîlniri cu diverși miniștri din Guvernul Averescu. De regulă, vizitele delegațiilor străine aveau în program întîlniri cu titularii de la Interne, Externe și Culte. Ca o încununare a eforturilor pentru obținerea drepturilor și libertăților religioase, baptiștii au primit statutul de cult religios în februarie 1940, printr-o decizie a Ministerului Cultelor. Toamna lui 1940 avea să însemne sfîrșitul domniei regelui Carol. Regimul Antonescu a adus schimbări dramatice pentru minoritățile religioase.

Prin decretul-lege 927/29 decembrie 1942, mareșalul a scos în afara legii toate asociațiile religioase. Adunările baptiste din România au fost închise, o parte din liderii bisericilor au fost trimiși în închisoare, iar numeroase bunuri materiale au fost confiscate. Seminarul Baptist fusese desființat încă din primăvara anului 1942. În anul următor, imobilul a fost confiscat și atribuit Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Pînă la 23 august 1944, în clădirea din strada Berzei a funcționat o școală de misionare ortodoxe condusă de publicista Sanda Matei.

Reintrarea în legalitate a baptiștilor români s-a făcut în urma publicării decretului regal 553 din 31 august 1944 (M.O. nr. 253 din noiembrie 1944). Începînd cu 1945 apare la București Îndrumătorul creștin baptist, buletinul oficial al mișcării.

Seminarul Teologic și-a redeschis porțile în 1947. Activitatea acestei instituții, singura unitate de învățămînt baptist din perioada comunistă, era plasată sub controlul strict al așa-numiților „împuterniciți“ de la Departamentul Cultelor. Numărul elevilor și programa academică se stabileau de către autorități, iar profesorii puteau preda doar cu girul statului.

La mijlocul „obsedantului deceniu“, potrivit datelor oficiale, cultul baptist avea 70.000 de membri și aproape 400 de pastori. Seminarul avea 96 de elevi și 26 de absolvenți. În 1969, Departamentul Cultelor a suspendat activitatea seminarului, cursurile fiind reluate în 1970. În anii ’80, din cauza restricțiilor impuse de autorități, numărul celor admiși anual nu depășea cinci persoane. După 1990, seminarul a obținut acreditarea academică necesară, iar astăzi funcționează sub numele de Institutul Teologic Baptist din București. Tot în Capitală se află și sediul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.

În cei peste 160 de ani de existență, mișcarea baptistă din România a crescut lent, ajungînd în prezent la 0,6% din populația țării. Potrivit recensămîntului din 1930, în România trăiau 60.562 de credincioși baptiști, reprezentînd 0,34% din populație. Conform datelor din 2011, baptiștii constituiau 0,60% din populație, adică 118.003 persoane. La același recensămînt, în Municipiul București s-au declarat de confesiune baptistă 2.889 de persoane, din totalul de 1.677.985 care au fost persoane recenzate.

Marius Silveșan, doctor în istorie al Universității din București, este specialist în istoria baptiștilor din România. Cea mai recentă carte publicată (coautor Vasile Bel): Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.